5,003 matches
-
șir, că străinii uciși în atentate sunt din Bulgaria, Chile, Peru, Filipine ș.a., de România nici o vorbă. Cei 9 români morți de până acum sunt nu numai morți, ci și neglijabili, ca niște câini sau pisici care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă și un spirit comunitar dezvoltat. În Anglia, de pildă, în fiecare autobuz și la fiecare colț de stradă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la 140 km/h direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oprit toți și mă privesc. Cristos icnește, sângerează, nu se mai poate ridica. Așa pățesc toți ăștia care se cred Lăcătuș, îi spun. Mă întorc cu spatele. E încă o dată în picioare. 6, are o cărămidă, zice Pipiță. Nu mă nimerește, iar acum m-a supărat rău. Fuge spre casă, urlă mama și Luminița. Îl ajung, îl lovesc, intră în scară și închide ușa. Se dădea prea șmecher, le spun, să jucăm pac-pac, v-am bătut cu 4-0. Au apărut Luminița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și i-a transformat popoul într-un ciur ca urmare a injecțiilor. Apoi, fapt neegalat de vreun predecesor ori de un membru mai tânăr al familiei, a spart trei oglinzi, toate venețiene, în decurs de nici jumătate de an. A nimerit cu o bilă mică, neagră și grea de la un joc de popice oglinda unui dulap care aparținuse cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet hopa-Mitică oglinda unei mese de toaletă cu blat de marmură, în final i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tata, care, în afară de faptul că mi-a tras niște palme cât opt injecții cu moldamin, avea cheile de la ușă în buzunar. d’. vara e așa o căldură în Severin, o cloceală, că încerci să te ascunzi la umbră pe unde nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir, ne-am întins păturica pe-o piatră mare de tot (pe care cineva cioplise niște litere și niște numere), ne-am aranjat lucrurile prin casă și ne-am apucat să gătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în Severin nu-și mai amintea nimeni de cupă, fiindcă Rapidu bătuse Știința în finală și patruzeci de zile nu e bine să-i tulburi pe morți, Fane mi-a împrumutat praștia lui. Și a zis că nu pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la depărtare că a reușit și să văd biletele fluturându-i între degete. Se întâmpla însă uneori ca ora de începere a filmului să nu se împace cu ora pe care-o arăta ceasul lui rusesc, așa că intram unde se nimerea și ne rugam să avem noroc. Când întunericul salii ne învăluia, când lumea de-afară nu mai exista și în locul ei se întrupa cealaltă, cu culorile, cu muzica, cu replicile, cu împrejurările și cu personajele ei (și, fiți siguri, regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.A. Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care ronțăia semințe de bostan. Iar omul ăla, care nici măcar nu văzuse bara zburând în spatele lui, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam, cum o s-o mai pedepsească tata! Iar tata a venit pus pe fapte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă un lucru bun: că poți să ai un tată care să servească Patria și tot nu-i mare scofală de capul tău. Florin, tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu suspendat la vreo zece metri deasupra capului lui; coborîndu-și ochii, văzu la picioare Golful Neapole rămas intact. Avea senzația că nimerise fără nici o hartă la Îndemînă, Într-o țară necunoscută, unde trebuia să se orienteze după poziția stelelor. Trei rachete coborau Încet pe boltă, ca niște jerbe scînteietoare dintr-un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își zări umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
privește cîtuși de puțin: ăsta-i războiul lor, nu al meu! Ce-ar fi să rămîn ascuns pînă cînd au să uite toată povestea asta ( În timp de război, o crimă se uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
moment de luciditate, cînd se puneau de bunăvoie sub aripa doctorului. — Dar eu? Întrebase Digby. — A, dumneata ești un caz special, răspunse Johns misterios. Într-o bună zi, doctorul o să-ți povestească tot. În noaptea aceea ai avut norocul să nimerești peste un adevărat colac de salvare. Și, În orice caz, ai semnat... Digby nu Înceta să se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a Încrederii publice“. Documentele cu pricina ar fi rămas, chipurile, tot timpul În posesia... nu-mi mai amintesc În posesia cui - În orice caz, a unui personaj sus-pus, pe care trebuia să-l crezi pe cuvînt, orbește; altminteri, ai fi nimerit la Închisoarea Brixton, căci poți fi sigur că nu el ar fi fost Închis. Iar ziarele, se-nțelege, au Încetat imediat să mai scrie despre incidentul cu pricina. — Ar fi ciudat, nu-i așa, ca lucrurile să se repete Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o adresă. Nimerise, din fericire, peste un om cumsecade și generos, căruia i se făcuse milă de el - arăta, pesemne, bolnav. Controlorul Îl Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de rarități pe policioară. Se Întorcea iarăși acasă, pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie de lîngă Marble Arch, În barul de pe Adelaide Crescent, unde se bea un sherry grozav, sau În colțul străzii Quebec, unde așteptase atîtea ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]