4,367 matches
-
deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-o dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea iarnă și o ninsoare ca asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu Diktatul de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prin Iad... Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la vodă, tată Toadiri - a răspuns bucuroasă mama Maranda. Maria și Gruia se priveau din când În când cu zâmbetul pe buze, care vorbea de la sine: „Privește la ei și te minunează... Câtă viață se ascunde dincolo de pletele troienite de ninsorile anilor!”... ― Apoi, dacă mama Maranda o aprubat să beu’ oleacă di rachiu, atunci să-l beu În cinstea lui Tudorel. Să crească mare, sănătos și să aibă minti bogată... Iar voi să fiți sănătoși și să vă bucurați di el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avem de mers. Știam după busolă că suntem pe direcția cea bună... Ne-am oprit, fiindcă trebuia să lămurim locul unde ne aflăm. Eu, cu Păpădie și cu Undiță, am plecat mai departe. La un moment dat, În față, prin ninsoarea neostoită, mi s-a părut că am ghicit ca pe o umbră copacul unde aveam Întâlnirea cu căpitanul nostru... O licărire de lumină de o secundă ne-a dat semnalul că suntem așteptați... La zece secunde, trebuia să fie lansate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape. Nu am perceput Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la noi... Ne-am Îndreptat În acea direcție, cu speranța să avem noroc totuși să-i găsim În viață pe căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndreptat În acea direcție, cu speranța să avem noroc totuși să-i găsim În viață pe căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos. Ajunse În fața spitalului, s au oprit... În câteva minute, ne-am trezit cu țevile unor automate Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant” Profesorul a ieșit În față
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca să petreacă Crăciunul împreună și să le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din țânțar armăsar, că doar primăvara bătea la ușă, așa că ninsoarea n-avea să țină cine știe cât. Și chiar dacă n-ar fi fost așa, puțină zăpadă nu strica, să aibă pe ce să se dea cu sania Ștefănel și să-i facă diseară un om de zăpadă. Auzind de sanie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada de pe bocanci. Ninge, ninge!... chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș Crăciun, adus în casă la ceas de seară de ninsoarea de-afară. Mariana nu mai spuse nimic și se apucă să le pună masa cu un aer supărat. A doua zi, Virgil se trezi dis-de-dimineață și ieși să aducă niște lemne de foc de sub șopron. De cum crăpă ușa casei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ieși să aducă niște lemne de foc de sub șopron. De cum crăpă ușa casei, el își dădu seama că lucrurile nu stăteau deloc bine. Speranța lui că, printr-o minune, vremea s-ar fi putut îndrepta i se risipi pe loc. Ninsoarea nu se oprise nici o clipă și nici nu dădea vreun semn. Toată curtea era troienită de zăpadă și, punând mâna pe o lopată, croi pârtii până la poartă și până la șopronul cu lemne. Când reveni în casă cu lemnele de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să țină botezul mai repede, peste două-trei zile, la sfârșitul săptămânii, așa cum avea să se poată... N-ai decât să faci ce-oi ști, ridică din umeri femeia, prefăcându-se indiferentă. Că de mine n-ai vrut să asculți! 8 Ninsoarea și viscolul începeau să-și facă tot mai mult simțite urmările. Pentru Virgil, care locuia la doi pași de secția financiară, nu era mare problemă să ajungă la serviciu, dar pentru funcționarii care făceau naveta la oraș era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu moș Panciu croiseră pârtii cu pereții înalți, ca niște adevărate tranșee de zăpadă, prin care cine trecea de-abia se mai vedea. Și aceste tranșee trebuiau curățate și refăcute în fiecare nouă dimineață, după o noapte întreagă de ninsoare. De altfel, de la un moment dat înainte, Virgil începu să se ducă la serviciu luând-o de-a dreptul peste zăpada tot mai înaltă, în care-și făcuse poteci bine bătătorite. Secția financiară nu mai avea nici poartă, nici garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de vapor pe cale să se scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese vreodată alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-o dimineață, după ce ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă așteaptă ca să vă ducă la Solca, la Ciprian, să căutați ceea ce vă interesează. Dragoș a plecat de dimineață călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su ca să îl prevină că veniți. De când s-a pornit ninsoarea, telefonul este întrerupt, așa că nu avea altfel cum să comunice. Afară s-a făcut frumos ; ninsoarea s-a domolit, așa că veți putea să vă continuați cercetările care v-au adus până aici și despre care Dragoș mi-a suflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plecat de dimineață călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su ca să îl prevină că veniți. De când s-a pornit ninsoarea, telefonul este întrerupt, așa că nu avea altfel cum să comunice. Afară s-a făcut frumos ; ninsoarea s-a domolit, așa că veți putea să vă continuați cercetările care v-au adus până aici și despre care Dragoș mi-a suflat o vorbă astă-noapte. Dora simte nerăbdarea Ștefanei, nerăbdarea de a o vedea plecată, ieșită din casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a schițat un scurt bilanț al dezastrului: 40.000 de cai, 20.000 de luptători devotați coroanei, zeci de mii de harnașamente, care de transport și echipamente de luptă, tunuri fără de număr, iată costurile provizorii ale acestei campanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel viscol vreo trei-patru zâli, de-au murit oaste mai bine de giumătati, înghețată și leșinată, că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de mireasă. Spectacolul naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pălăriosului cu geantă arsă: "Gata, la pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi cade cu tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe un obiect, și-l îngrămădesc în husă. Trag fermoarul. Dau să urlu. Tata mă oprește. Nu e nimic de făcut. Îmi confirmă și Pitu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]