15,607 matches
-
nu mă mai poată răni.”; ,, În acest infinit, mă simt ca un fir de nisip pe o plajă imensă și pustie. Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și a rămas. Ne-am căsătorit și copiii au devenit ai mei. I-am
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
incomparabil mai întins decât al nostru, dar sub aspectul înzestrării naturale, Peninsula Iberică, pe ansamblul ei, nu e cu nimic superioară României. Chiar dacă spaniolii au mai multe parcuri naturale, nimic nu se compară cu frumusețea unică a Deltei Dunării. Iar nisipul plajelor lor e prin multe locuri mai grunjos decât la nostru. Ba mai mult, față de numeroasele întinderi aproape deșertice din Penisula Iberică, cernoziomul roditor și codrii României sunt de invidiat. Concluzia este că, sub aspect calitativ, nu e cazul să
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
de generație -, Viorel Coman face o incursiune în istoria literară: Dacă ar fi să luăm în seamă ceea ce s-a scris despre Eminescu, Creangă, Caragiale în primele două decenii de la stingerea generației lor literare, am observa că ne aflăm pe nisipuri mișcătoare’’, apoi tranșează, cu o piruetă de floretist experimentat: Există un moment Fănuș Neagu, de mare originalitate, care îl individualizează în structura povestirii naționale’’. Adept, în bună măsură, al criticii totale (nemărturisită, însă), dar, cu osebire, al hermeneuticii de tip
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
și nici pomul lungi picioare...”, iar cuvântul - uneori „plâns”, „piramidă fără sine / vorbă fără de vechime / țară cu străinămine...” (Constantine, Constantine); dorințe și voințe ce se cer în caldă-mbrățișare: „Ce mult, ce mult aș vrea ca să-ți dedic... / ... un cântec nisipului pe care-l ai...” (Lui Constantin Crișan), pentru a conștientiza care-i este menirea: „M-am legat de cuvânt / Ca și cum aș fi viu / ca și cum s-ar naște din mine ființa / M-am legat de cuvânt ca să depun mărturie / că nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PRIVEȘTE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE Și Dumnezeu a spus, privește Omule dintru nisip și ceară, Privește în lumina ce orbește, Din lumea ta crepusculară! Privește mai adânc decât cuvântul, Privește-n sentimente și dureri Și fă să poți schimba pe veci alintul, Zilei de azi, mai bună decât ziua cea de ieri. Privește
PRIVEȘTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378177_a_379506]
-
în Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015. Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde ( mesagerul iubirii perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt spulberate de valurile vizitatoare și duse în largul mării unde
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt spulberate de valurile vizitatoare și duse în largul mării unde Poseidon le va închide - forever și le va păstra cu grijă în seiful dragostei eterne.. Citește mai mult Când mării i se
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
și le va păstra cu grijă în seiful dragostei eterne.. Citește mai mult Când mării i se face dor de țărmîși trimite valurile calde( mesagerul iubirii perene)către țărmul singuraticpe care-l îmbrățișează cuun sărut tandrulăsând o amprentă invizibilăpe buzele nisipului ierbinte și finperechile de îndrăgostiți își acoperă sufletelecu ale mării valuri - spumoase și înfocateinimioarele și inițialele desenate pe nisipul mariiun legământ de iubire al indragostitilorsunt spulberate de valurile vizitatoaresi duse în largul mariiunde Poseidon le va închide - foreversi le va
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
de țărmîși trimite valurile calde( mesagerul iubirii perene)către țărmul singuraticpe care-l îmbrățișează cuun sărut tandrulăsând o amprentă invizibilăpe buzele nisipului ierbinte și finperechile de îndrăgostiți își acoperă sufletelecu ale mării valuri - spumoase și înfocateinimioarele și inițialele desenate pe nisipul mariiun legământ de iubire al indragostitilorsunt spulberate de valurile vizitatoaresi duse în largul mariiunde Poseidon le va închide - foreversi le va păstra cu grijaîn seiful dragostei eterne..... XXIII. SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUȘESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CAFEA CU ZAȚ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului împart cafeaua cu umbra ta o gură eu, o gură ea, până rămâne zațul, dune de nisip ce se întind între ce a fost și ce va fi modelate colorate în chipul tău. și, în acest videoclip norocul, amant nesuferit, stinge focul unei frunze cu trei foi ce așteaptă ultima mangăiere a toamnei din noi. Referință Bibliografică
CAFEA CU ZAŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378185_a_379514]
-
Mă preling ușor curtând o doamnă Bătrâna și subtila toamnă-n buletine Meteorologice ce crunt și sincer o condamnă. Marea a îmbătrânit furtunos și dintr-o dată Iar valuri reci și înspumate salută țărmul De parcă n-au iubit-o nebunește niciodată Nisipul ud pierzându-și vag parfumul de altădată. Chiar și lumea este încruntată Când pe străzi răsună molcomi pași Sigur fosta și minunata vară nu-i uitată Oricâte păcate ar ispăși cei ce în toamnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
mizere nebunii Ce din această vară dețin doar amintiri. Munții se albesc în vârf ușor Zăpadă fină de toamnă timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip. Devin claustrofob când vine-o toamnă Căci vizuina mea devine o închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcool în vechiul meu
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o rugini privirea și vântul ne-o-nvârti sub tăvălug cu verdele iubirii peste inimi să-ncingem în nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans pe care-l știu doar flacăra și fumul, ca două limbi de foc privind spre-‛nalt să fim din nou, precum am fost, doar unul. Referință Bibliografică: Un ultim rug
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
Cu deschideri de lagune în bucuriile din pârg, În bunele predispozițiilor ce de la sine curg. Să nu poți construi castele pe mal de mare, Să n-ai cum alcătui pastelul făr’de culoare, Fericirea-ți fie mare fără castele din nisip, File scrise cu povești decât dorul din cip. Ca primăvara să fi, nicicând cum e o iarnă, Cum o vară stralucindă ce soare nu întoarnă, Din ale sufletului lumina-i ce nu se întoarce, Rămân veșnice candelniți ca timpul ce
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
fum de clopot căi pribegi în pârg de lanuri Negru urca noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundra sub cămașă ta albastră. Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucuta ca simțind în ochi nisipul să te-ngrop într-o lăuta Im cioplesc în vânt ninsoarea, mă trudesc în praful lunii să te tac, cum tac de tine ochii, mâna și nebunii. Camelia Radulian ... Citește mai mult Un priveghi rotund îmi dusegândul tău pe colb
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu un oftat de cuțit Vin în liniștea mea patru scânduri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
tot rup și se ningDin pănuși de porumb mă privesc și se stingochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin găriUn bătrân ațipit trece mâna prin noriPlouă dor sfâșiat din arcuș de vioriCalcă talpă nisip pe adâncuri de măriși pe umbră ce sunt, un oraș osânditla prăpădul tăcut al atâtor iubiriUit pe umerii lor și acum trandafiriși pe buze le scriu un oftat de cuțitVin în liniștea mea patru scânduri de pomDespre viața citesc ochii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din ce nu s-a mai scris au rămas doar tăceri ostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ... Citește mai mult În ochii de ieri mi te-au plâns șapte sfințicu lacrimi de smirna, adânci și cuminți,Au plecat astăzi sfintiiîn beciuri de lut;mi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fie călău.Din mâna de ieri mi te-au smuls șapte furicălare pe umbră din zece păduri...Opt icoane de maicisi o mie de măristăvilare de fumunei singure zări.Din ce nu s-a mai scrisau rămas doar tăceriostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
dor adânc de somnul tău, Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum. De părul tău mi-e blond abis, De ochii verzi mi-e verde val, Mi-e adâncire grea, de deal, icoana ta rămasă-n vis. Ca un nisip pereții tac, Sub casă ploile se frâng săpând izvor în ochiul stâng și mari, în timpul fără leac. Ploua cu tine peste seri, Azi te șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
dor adânc de somnul tău,Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum.De părul tău mi-e blond abis,De ochii verzi mi-e verde val,Mi-e adâncire grea, de deal,icoana ta rămasă-n vis.Ca un nisip pereții tac,Sub casă ploile se frângsăpând izvor în ochiul stângși mari, în timpul fără leac.Plouă cu tine peste seri,Azi te șoptesc, nu te mai strigLa uși m-așteaptă chei de frigsă-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
e vremea șerpilor, picura dragostea ca ceară, că ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu știe câte licori am băut, ce otrăvuri ni s-au turnat în cuvânt ... Citește mai mult Asculți? Zăpezile cad peste mineca iedera stinsa,învăluindu-mă mult,ca un decembriedin care nu se mai pleacă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
meu.Foșnește alunule vremea șerpilor,picura dragosteaca ceară, că ploile veștede.Cum de nu am știut mai demultcum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem,nici numele pe care ni-l șterge nisipul,apa mării, sareaspălându-ne.Dumnezeu știe câte licori am băut,ce otrăvuri ni s-au turnat în cuvânt... XXXI. LUA-TE-AR DRACU, TAMARA!, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015. Adu-mi sticlă mea cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PAȘII DE PE NISIP Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Chiar și pe nisip pașii prind suflet, dăinuiesc, iar în alveole florile iubirii, curajoase,-nfloresc - Maria-Ileana Tănase Mi-am rătăcit pașii pe nisipul
PAŞII DE PE NISIP de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378301_a_379630]