2,751 matches
-
demis pe Tanucci în octombrie 1776, provocând o ruptură cu tatăl său. Numirea succesorului lui Tanucci, marchizul de Sambuca, o marionetă a reginei Maria Carolina, a reprezentat sfârșitul influenței spaniole în Napoli și creșterea influenței austriece. Nepopularitatea ei în rândul nobilimii a crescut odată cu încercările ei de a le reduce prerogativele. Maria Carolina a patronat artiști germano-elvețieni, cel mai faimos caz fiind Angelica Kauffman, care a pictat familia reginei într-un cadru informal, în grădină, în 1783, și-a dat fiicelor
Maria Carolina a Austriei () [Corola-website/Science/317787_a_319116]
-
a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival am împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui rămas fără urmași, la data de 25 mai 1571 Ștefan Báthory a fost ales de nobilimea Ardealului, împotriva voinței împăratului, ca principe al Transilvaniei. După alegerea lui Ștefan Báthory a izbucnit un conflict militar în Transilvania, Ștefan Báthory alungându-l din țară pe Gáspár Bekes, conducătorul partidei imperiale din Transilvania, în 1573. În iunie 1574 tronul
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
fost expulzat de la curte. Maria Eufrosina a încercat să acționeze ca mediator. La încoronarea fratelui ei, regele Carol al X-lea, în 1654, Mariei Eufrosina i s-a garantat rangul și statutul de Prințesa Regală a Suediei. O parte din nobilime s-a opus acestui lucru. Maria Eufrosina nu a folosit titlul de contesă dar în general lumea i se adresa că unei prințese.
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
Giuniano Maio de la Academia Pontaniană din Neapole. Mai târziu este instruit de literatul Raffaele Brandolini, numit și "Lipus Brandolinus" deoarece avea o boală gravă la ochi care l-a făcut să orbească în cele din urmă. Brandolini, era membru al nobilimii florentine și îl numea pe Alfonso "adolescentul nefericit". Încă din copilărie este afectat de criza prin care trecea dinastia sa. În timpul ocupației franceze, tatăl său este nevoit să fugă în Sicilia unde a murit. Alfonso luptă pentru întoarcerea pe tron
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
în centru, stabilindu-se, că așezarea fusese întemeiată în sec. X de către niște triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele nobilimii, negustorilor, meseriașilor, Giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fost tulburată de lupte cu perșii. Ucis de Filip Arabul în 244. În acest an de criză, s-a evidențiat puterea Senatului, care a numit patru împărați, numai pentru a-l detrona pe Maximin Tracul, un barbar care era împotriva nobilimii. Când situația s-a stabilizat, la venirea pe tron a lui Gordian al III-lea, nobilii și senatorii au condus "de facto" Imperiul. Anul 238 nu a rezolvat nimic pentru Roma, ci dimpotrivă, a adâncit criza secolului III.
Anul celor șase împărați () [Corola-website/Science/312228_a_313557]
-
poziția distinctă a Reformei catolice cunoscută ca anglicanism.Pentru mai multe detalii despre această perioadă,vezi următoarele articole: Actul de supremație(1534):Henric al VIII-a declarat că a fost "capul suprem pe pământ al Bisericii din Anglia" a cerut nobilimii să depună un jurământ pentru recunoașterea supremației lui Henry. Șase articole(1539): Deși organizarea bisericii din Anglia a reformată,articolele reafirmă doctrina catolică. În timpul restabilirii romano-catolicismului în Anglia sub conducerea Mariei I,unii protestanți au fost persecutați și unii au
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
Alfonso al X-lea al Castiliei și al Yolandei, fiica lui James I al Aragonului. Ascensiunea lui Sancho a fost parte ca urmare a respingerii sale a politicii elitiste a tatălui său. Sancho a fost recunoscut și sprijinit de majoritatea nobilimii și orașelor, dar o minoritate considerabilă s-a opus de-a lungul domniei sale și au lucrat pentru moștenitorii lui Ferdinand de la Cerda. Unul dintre liderii opoziției a fost fratele lui Ioan, care a unit această cauză pentru stăpânul din Biscaya
Sancho al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/331417_a_332746]
-
în partea de sud a Orașului Interzis . Pentru a nu lăsa administrarea de rutină să preia conducerea imperiului, împărații Qing s-au asigurat că toate problemele importante sunt decise de "Curte Interioară", care a fost dominată de familia imperiala și nobilimea manciuriana și care a fost localizată în partea de nord a Orașului Interzis. Instituția de bază a Curții Interioare a fost Marele Consiliu. Acesta a apărut în 1720 , sub domnia Yongzheng, ca un organism însărcinat cu gestionarea campaniilor militare ale
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
aproape de Beijing. În disperare de cauză, curtea Qing comandă unui mandarin, Zeng Guofan, să organizeze milițiile regionale și sătești într-o armata permanentă numită „tuanlian” pentru a contracara rebeliunea. Strategia lui Zeng Guofan a fost să se bazeze pe mică nobilime locală (gentry), pentru a forma un nou tip de organizare militară, din aceste provincii pe care rebelii Taiping le amenințase în mod direct. Această nouă forță a devenit cunoscută sub numele de Armată Xiang, numită după regiunea Hunan, unde a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
formată. Armata Xiang a fost un hibrid de miliții locale și o armată permanentă. Acesta a primit o de formare militară profesionistă, dar a fost finanțată din vistieria regională și fondurile pe care comandanții săi - majoritatea membri bogați ai micii nobilimi chineze - puteau să le strângă. Armata Xiang și succesoarea acesteia, armata Huai, creată de către colegul și discipolul lui Zeng Guofan, Li Hongzhang, au fost numite în mod colectiv "Yong Ying" (Tabăra Viteaza). Zeng Guofan nu a avut nicio experiență militară
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
granițelor, în mare parte în Asia de Sud-Est, în căutarea activităților de comerț și a altor oportunități economice. Conform statutului, societatea Qing a fost împărțită clase sociale rigide. Acestea pot fi împărțite în cinci categorii. În afară de la clasă socială a funcționarilor, mica nobilime, si Erudiții-Funcționari. A existat și o împărțire între chinezii de rând: oamenii obișnuiți și persoanele cu statut inferior. Aceștia au fost împărțiți în două categorii: oamenii "de rand" buni și oameni josnici. Cea mai mare parte a populației a aparținut
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cămăși din zale. Armata normanda era formată din nobilime, mercenari, și trupe din Normandia (cam jumătate) din Flandra, Bretania, Franța și câțiva soldați tocmai din sudul Italiei. Aceste trupe erau bine înarmate cu săbii, lănci, coifuri conice și armuri grele. Arcașii erau echipați cu arcuri de rază scurtă și
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
de o săptămână sau mai mult, fără a se întări prea tare și nu este sfărâmicioasă atunci când este tăiată. În Polonia, oaspeții se primesc cu pâine și sare (""chlebem i Sola"") fiind adesea asociată cu ospitalitatea tradițională ("Staropolska gościnność") a nobilimii poloneze (șleahtă/ Szlachta), care se mândreau ospitalitatea lor. Un poet polonez din secolul al XVII-lea, Wespazjan Kochowski, scria în 1674: "O pâine bună, atunci când este oferită oaspeților cu sare și bunăvoință!" Un alt poet care a menționat obiceiul a
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
din secolul al XVII-lea, Wespazjan Kochowski, scria în 1674: "O pâine bună, atunci când este oferită oaspeților cu sare și bunăvoință!" Un alt poet care a menționat obiceiul a fost Wacław Potocki. Obiceiul, cu toate acestea, nu se limitează la nobilime, poporul polonez din toate clasele a preluat această tradiție, reflectat în proverbele poloneze vechi. În prezent, tradiția se observă mai ales la nunți, atunci când tinerii căsătoriți sunt întâmpinați cu pâine și sare de către părinții lor, la întoarcerea de la nunta din
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
cu intenția de a o salva pe rivala ei. Găsind-o pe Lăură singură, Gioconda înlocuiește eprubeta de otravă, cu un drog puternic, care creează o moarte aparentă. A doua scenă începe cu Alvise primind pe colegii săi, membri ai nobilimii, la palat; Barnaba și Enzo sunt printre cei prezenți. Distracția este oferită generos, iar actul se termină cu numărul de balet de renume mondial "Dânsul orelor". "Canalul Orfano" Starea de spirit a petrecerii este spulberata cu un clopot care începe
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
și obiecțiile sale față de accederea persoanelor de joasă condiție la funcții episcopale. Se pare că Adalberon a devenit celebru în istoria Franței datorită unui poem în care face trimitere la cele trei ordine din societate: "oratores", "bellatores" și "laboratores": clerul, nobilimea și cavalerii, și lucrătorii, cei din urmă susținându-i pe ceilalți, iar cu toții susținând edificiul umanității. Ideea va fi încorporată în cele trei stări ale Vechiului Regim din Franța.
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la un număr de 145 de milioane de oameni. Rusii au fost un popor medieval care, în conformitate cu cele mai populare teorii, dar neacceptate de toată lumea, și-au luat numele de la clasa nobilimii războinice de origine scandinavă. Rusii au fost predecesori ai națiunilor belaruse, ruse și ucrainene. Rădăcina "rusi" se găsește în cuvinte precum "rus", "rusin" și "rutean". Originea clasei nobilimii "rusilor" este controversată. Deși mulți istorici occidentali consideră valabilă "teoria normandă", numeroși
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
populare teorii, dar neacceptate de toată lumea, și-au luat numele de la clasa nobilimii războinice de origine scandinavă. Rusii au fost predecesori ai națiunilor belaruse, ruse și ucrainene. Rădăcina "rusi" se găsește în cuvinte precum "rus", "rusin" și "rutean". Originea clasei nobilimii "rusilor" este controversată. Deși mulți istorici occidentali consideră valabilă "teoria normandă", numeroși savanți slavi se îndoiesc de valabilitatea acestei ipoteze și emit teorii ale unor origini alternative. Astfel, se consideră că este vorba, mai degrabă, de denumirea unei ocupații specifice
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
lui Leonardo față de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de "Monna Lisa Gherardini", membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, "Madonna Lisa del Giocondo", al cărei nume ar explica și a doua denumire a tabloului. Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul
Gioconda () [Corola-website/Science/296785_a_298114]
-
Din acest punct de vedere nobilor li se impuneau standarde mai ridicate de moralitate pentru ofense sociale și sexuale, pedepsele lor fiind în consecință mai severe. Unul dintre păcatele care erau grav pedepsite era beția. Cel mai înalt rang al nobilimii îl consituia Tlatoani care era conducătorul unui unități politice importante. Cel mai important dintre aceștia era "Tlatoani" al Tenochtitlan. Sub acest rang erau tetcutin, conducătorii subunităților politice și "pipiltin", birocrații și preoțimea. Majoritatea populației, oamenii de rând se ocupau cu
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
crudă. El a fost ucis în 1032 și Mieszko al II-lea a revenit pe tronul Poloniei. Se speculează că revolta păgână în Polonia împotriva creștinării forțate a început în timpul scurtei sale domnii. Acest nume nu a fost folosit printre nobilimea poloneză, dar a fost cunoscut în sursele din Boemia, apărând ca: "Bezprim", "Bezprem", "Bezperem". În conformitate cu una dintre ipoteze, numele este de origine slavonă, și a fost probabil, pronunțat ca "Bezprzem" sau "Bezprzym". Datorită tradiției și a imposibilității de a determina
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
cu exactitate care șapte localități săsești au stat la originea denumirii „"Siebenbürgen"”, cele "Șapte Cetăți", existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat așezările săsești care au alcătuit inițial numele (lipsesc dovezi scrise în acest sens). Împreună cu nobilimea din Transilvania, cu cler și cu secui, sașii au fost membri ai "Unio Fraterna", cunoscută mai ales (în mod greșit) ca Unio Trium Nationum, încheiată în 16 septembrie 1437 în contextul Răscoalei de la Bobâlna conduse de Antal Nagy Budai. Prin
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
cu mama unui alt fiu ilegitim al lui Arnulf, Zwentibold, dar poate la fel de bine să fi fost o longobardă, dat fiind poziția fiului ei în Italia, sau o slavă, prin prisma numelui lui Ratold. Arnulf a reușit să obțină din partea nobilimii din Francia Răsăriteană recunoașterea drepturilor fiilor săi, Zwentibold și Ratold, ca succesori. După ce tatăl său a fost încoronat ca împărat roman în Roma în anul 896, Ratold a fost lăsat de către acesta ca vicerege al Italiei, cu reședința la Milano
Ratold de Italia () [Corola-website/Science/325109_a_326438]
-
din Ungaria supusă unui devastator și nimicitor proces de maghiarizare și deznaționalizare. footnote> decelarea adevărului . La fel, autorul aduce substanțiale îmbunătățiri și capitolului consacrat Prelaților și cărturarilor români din secolele al XII-lea- al XVI -lea subliniind rolul excepțional jucat de nobilimea de origine română, ocupantă și deținătoare a celor mai importante pârghii și demnități în statul <footnote Prin demonstrația solid argumentată pe care o face, Dan Brudașcu combate, chiar dacă nu acesta este scopul urmărit, tezele hungariste și confirmă că nu Ungaria
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_461]