1,113 matches
-
făcute să nu sperie. Cu Reflecții asupra bibliofiliei, lucrurile se complică. Fiindcă "bibliofilul nu știe niciodată cui să arate comorile sale", între un public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja rănite e o meserie ingrată. De care Eco se achită cum poate - dacă nu el, atunci cine? - rătăcind proprii sensibilități ("nu mă pot obișnui cu ideea de a pierde acel exemplar care, prin fragila sa
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu siguranță dezamăgitor. Până să se pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare că inund cu fraze fără nici o noimă filele pentru care m-am angajat. Panica și dezolarea fac loc senzației de sete și impresiei de febră. Îmi fac un ceai nou, îmi mai fac o cafea, le beau, ies, iar și iar, pe balcon, admir nepăsarea la tot
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
Hurubă, guralivi până la dezmăț, deliranți până la caricatură. Ei se poartă ca și cum ar avea mereu în față un microfon, simptom clar al unei psihopatologii de amplitudine națională. Fraza are marca autenticității, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
Acum scoate, domnule, banii! Din păcate, cum se întâmplă cu tot ce este prea bun și ca din cer picat, euforicele momente s-au evaporat la fel de brusc în succesiunea substanțialelor reclame televizate, din când în când întrerupte de fragmente fără noimă, de filme sau jurnale. Din încântat cum eram, m-am simțit cuprins de ceva, ca să fiu nițel pedant, între indecizie, neliniște, angoasă și self-disgust. - Ia stai, mi-am zis, nu cumva te afli în neprielnica poziție morală pe care o
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
zecile de întrebări ale conștiinței postmoderne. E de descoperit mai degrabă un gen aparte de ficțiune, care își dezvoltă din resurse intime un suflu puternic până la ultima pagină, ca o "încercare de a asigura continuitatea unui vis și așa fără noimă, dar pompând impresia copleșitoare că pe urmă nu mai e nimic." Barbu Cioculescu - Grădini în podul palmei, Ed. Eminescu, București, 2000, 229 p., f.p.
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
nostalgia antichității „cea plină de spirit”, atunci când pronunța discursuri în speranța civilizării manierelor de la curtea domnească moldavă. Spre a confirma urma lecturilor sale ne-am întors asupra cărții lui Titus Livius, Ab urbe condita. De acolo preluase cronicarul, rezumativ, cu noimă moralizatoare, istoria abuzurilor zguduitoare comise de împăratul Tarquinius Superbus. Era impresionat reflexivul Costin, trăitor într-o lume fără teamă de lege și de Dumnezeu, că la Roma nici fapta unui împărat n-a scăpat nepedepsită de lege și de spiritul
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
început să depășească cu mult orice limită a acceptabilității. Să afirmi în mod public că, în ceea ce privește privatizarea CFR Marfă, premierul a încercat să-și ajute un prieten apropiat, depășește pur și simplu chiar și granița ficțiunii. Este o declarație fără noimă, aberantă și totodată îngrijorătoare, care se înscrie în rândul afirmațiilor absolut șocante făcute de Traian Băsescu, inclusiv de la tribuna Palatului Cotroceni. Este inadmisibil ca Președinte al României să lansezi în spațiul public astfel de minciuni fără nicio acoperire și să
Ștefănescu: Declarațiile halucinante ale lui Băsescu trebuie ignorate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34651_a_35976]
-
măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat: prea lapidar pentru un roman, prea frust, cu prea multe clișee, cu scene
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
un document pe care nu-l asumă nimeni, nu am luat-o în serios. După aceea am văzut că e consultat chiar și dl Băsescu în această chestiune, pe care ulterior dnul Zgonea mi l-a explicat, avea o anumita noima, dar nu mie trebuia să-mi explice, ci opiniei publice, cred că trebuia oricum să renunțe la chestiunea asta.
Crin Antonescu nu este de acord cu imunitatea parlamentarilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39822_a_41147]
-
dușmănii, e silit a demisiona de la România liberă la 1 ianuarie 2007, ceea ce îi îngăduie a se consacra creației literare, satisfăcută pînă atunci doar sporadic. Amplul poem al lui Ion Zubașcu, intitulat Omul disponibil (d-sa îl numește, nu fără noimă, „epopee") are alura unei opere ce dă seama unei vieți întregi. Început în jurul anului 1980, publicat de-a lungul timpului doar fragmentar, frecvent mutilat de tăieturile nemiloase ale cenzurii, reprezintă, după cum ne încredințează autorul său, o creație deschisă: „La acest
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
acoperă în final spațiul vast al referinței critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîțenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbușit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag. 32) David Dorian, Jurnal iluzoriu, Prefață de Cornel Moraru, Ed. Eminescu, București, 1999.
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
Gheorghe Simion De la Mânăstirea Agapia pornea către noi, acum aproape șapte săptămâni, o scrisoare și câteva poeme semnate Gheorghe Simon, poemele rotunjindu-se, după dorința autorului lor, sub un titlu comun: Amin Agapia! Trebuie că este o gingașă noimă în această alegere de sunete armonioase, căci în sudarea lor împreună parcă auzindu-se nu două cuvinte ci numai unul, și acesta de două ori misterios. Amin fiind, cum nu toată lumea știe, și ce bine ar fi să aflăm, formula
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei cu ajutorul instrumentului lingvistic: „Noi facem caz de așa-zisa «criză a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a spus că omului i-a
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
mică și furioasă despre muncă", zeci de alte mostre de diversitate americană trăiesc laolaltă și aproape nediferențiat viața unidimensională din interiorul monadei corporatiste în curs de dezintegrare din care sunt eliminate pe rând. Acolo, înăuntru, se petrec grozăvii lipsite de noimă: teroarea poartă nume neașteptate, de la numerele de inventar de pe mobilier percepute ca o amenințare continuă și pentru cei ce pleacă și pentru cei ce rămân, până la declararea imediată drept indezirabili a celor dați afară, cărora li se interzice categoric să
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul de față, teritorialitatea nu are nicio noimă în afara moralității. Scriitorul a traversat barierele geografice și s-a stabilit într-o agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda face portretul elitei prinse în tăvălugul unor modificări de substanță. Interogații lungi și dense edulcorează o istorie
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
mult de cele ale omului �obișnuit": în ele se amestecă familia, amintiri mai vechi, bunicii morți, cu mesaje ce au aerul de a fi revelații, imagini pasagere, probleme mărunte ale vieții de zi cu zi. Și, firesc, vise fără nici o noimă și unele ce par a ascunde un simbolism tentant, care se dizolvă însă în incertitudine. De altfel, modul în care autorul explică fenomenul oniric, într-o pseudoinrtoducere intitulată Visul continuu, e cea mai comună interpretare a fenomenului: Visurile sînt lumea
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în fosa luminată de sub tei vezi măsuțe, halbe și guri țesând un bla-blá fără noimă ce rezonează hăt în Casiopeea. Răspunsurile la orice întrebări oricât de grele, oricât vor veni neîntârziat de acolo. Mai trebuie doar puțină bere: încă o halbă, încă un gât... Tiptil Tiptil, se trece trupul meu, bag seamă și moartea nu
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
materiei nimicul. Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau iubitele prietenii vecinii: Tu nu observi cum mori cu câtă evidență și impardonabil fast chiar fără un pic de rușine în văzul tuturor te topești ca o apă ce se scurge fără de noimă-n adâncuri sau ca o avere căzută pe mâna părăduitorilor? Începusem să mor prea vizibil. Vorbeam cu mult prea ocupatele celule, cu sinapsele, cuarcii, leptonii, gluonii și-i rugam să oprească un timp lunecarea de nesuportat pentru cei care chiar
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
scumpă la vorbă cu-atât mai mult în patul dublu, bun de catafalc și-n golul de pe pământ cu-atât mai bine, din ce în ce mai mult. VII. Pe ascuns în anii tinereții, eu mort de oboseală, tu-mi cântai cuvintele făr' de noimă, mieroase, și lozincile, cuvânt cu cuvânt, pe ascuns, la fusta mamii în Senatul răspunsurilor amare și al paștelui cailor de aceeași teapă, masă pusă cum dă Domnul pe ascuns în noapte. XI. Nepotolita foame Din toate puterile, făr' de cugetare
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
amintită ar putea fi și "plină de humori": "O, țară tristă, plină de humori"! Dar, lăsând gluma la o parte, e evident că râsul e (ultra)subversiv, că boicotează sau dizolvă seriozitatea imbecilă, eroarea și teroarea unei istorii fără nicio noimă, ba chiar și, vorba lui André Breton, oroarea. El poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]