869 matches
-
căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un semnal, un răspuns la Împușcăturile lor. Trase și Za har trei gloanțe la același răstimp. Răspunsul nu Întîr zie. Oamenii aceia parcă se apropiau. Curînd le auziră chio tele și zăriră niște torțe În vîrfuri de prăjini. Era obiceiul nomazilor de a hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
L-am văzut pe băiatul ăsta, e foarte atrăgător, dar o să plece În curând. Nu știu dacă Într-o lună sau În cinci, Într-un an sau În cinci, dar toți o iau din loc. Bărbatul e nestatornic, e un nomad În adâncul sufletului. Toți căutăm noi experiențe, și așa și trebuie să fie. Pentru mascul e oarecum ceva mai simplu decât pentru femelă, dar dacă Îți ești credincioasă ție Însăți, ai să descoperi că și tu ești o nomadă. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai mare a etniei rome, se organizează spectacole la care participă romii și nu numai. Câtă deosebire între viața lor de azi și a țiganilor de altădată care se deplasau cu cortul. Deci, dacă înainte vreme erau obișnuiți a fi nomazi, era natural să nu-i afecteze părăsirea unui anumit loc. Probabil că se plictiseau să stea tot acolo, fiind învățați cu schimbările. Acum se simt legați de căminul lor oricât de modest ar fi el, de cei din jur. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Că de prins tot prind eu pînă la urmă, că n-or fi mai ai dracului ca păstrăvii! Găsim noi acuși un loc mai ca lumea și-ai să vezi tu atunci... Și pește de unde prindem, dacă tot mergem ca nomazii? Ai răbdare! întîi să prind tritonii și pe urmă nu mi-i deloc greu să prind cît pește vrei. Uite aici, zise Virgil arătîndu-i un loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
celor două mașini blindate intră, odată cu prețioasa lor încărcătură, în labirintul unui Corn al Africii pregătit să fie scena pe care se desfășoară piesa fascistă a invadării Abisiniei. Rolurile sunt complicate și dificil de decodat. Deșertul somalez este străbătut de nomazi pasionați de răpiri spectaculoase, iar unica intervenție salvatoare este aceea a unui avion colonial francez. Dincolo de granițele Somaliei franceze, în marginea Abisiniei, către Eritreea, Italia își masează forțele și își organizează propriul efort de spionaj. Războiul pe care îl descoperă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
are doar o jumătate de oră până să intre în examen. Inima îi bate cu putere. Soțul ei o așteaptă, așezat pe treptele Universității. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se uită la el de departe, arată ca un nomad, îi place atât de mult această mină a lui, de rebel, se uită de departe la el și simte cum i se înmoaie inima. Vrea să treacă pe lângă el fără să îi vorbească, dar el o prinde de mână. "Lasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
da, satisfacția de a descoperi sub acest gest retractil o iubire fără condiții. Nimic nu mă mai Împiedică În acele momente să-mi transform teama de necunoscut În orgoliu și să disprețuiesc cu glas tare lenea de a simți a nomazilor; ei mutilează una din fețele lui Ianus și pretind că adevărul există numai În noutate; În urma lor se Întinde un deșert care Înaintează odată cu ei; dar eu am nevoie de tot ce-am iubit, deși Ithaca e situată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
client. Cei trei prieteni de pahar o iau pe o scurtătură, să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de acolo puteți lua ceva din partea locului... Resvtac... mulțumesc. Du-ne acolo! Am mai auzit de o stație, dar nu e funcțională. A fost scoasă din circuit acum vreo zece ani. E întreținută bine pentru că e un adăpost folosit de nomazii de acolo. Zău? Și unde e? Andrei roti harta și o apropie și mai mult până găsi trei clădiri apropiate una de alta cu o linie cenușie ce mergea printre ele. Aici. Se chema Casa Domnului și fusese adăpost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și a tras zdravăn în sus. Poate de aceea ai impresia că pământul e mai jos aici. Eu sunt în taxi și merg undeva, și dirijez lucrurile prin intermediul banilor. Am mai multe de spus decât oamenii pe care îi întâlnesc, nomazi, oameni duși de val. Ei nu au nimic de spus. Twenty-Third Street și câinii ei vagabonzi. Acum sunt sigur că Selina Street nu se fute cu Alec Llewllyn sau, cel puțin, nu deocamdată. Cu cât mă gândesc mai mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu e deloc penurie de țâțe mari prin Manhattan. Nici o problemă. Se pare că aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin În mișcările ei, asemănătoare cu ale unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În după-amiaza târzie, lumina scădea treptat, din cristalină devenea lichidă. Iar în inima unei femei pe care numai întâmplarea o adusese aici, se desfăcea încet un nod pe care-l strânseseră tot mai mult anii, obișnuința și plictiseala. Privea așezarea nomazilor. Nu-i vedea pe cei ce trăiau acolo, în preajma corturilor negre totul era încremenit, și totuși nu se putea gândi decât la ei, deși până în acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți de lume, acești câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
câți încercaseră să intre, doar unul singur, după câte știa el, putuse povesti ce văzuse acolo. L-au biciuit, i-au umplut gura cu sare și i-au presărat sare pe răni, apoi l-au izgonit în deșert. Întâlnise niște nomazi, avusese norocul să le fie milă de el, iar eu, din acea zi, nu-mi mai puteam lua gândul de la cele ce-mi spusese, de la focul sării și al cerului, de la casa idolului și de la sclavii lui, unde aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
miazăzi. La poalele înălțimii pe care se aflau se putea ghici, abia întrezărit, un fel de drum. - Acolo e drumul care trece peste podiș. După o zi de mers vei da de pășuni și te vei întâlni cu cei dintâi nomazi. Te vor primi și te vor adăposti, după legea lor. Arabul se întoarse către Daru, și un fel de spaimă începu să i se citească pe față. - Ascultă, spuse el. Daru clătină din cap. - Nu, taci. Acum te las. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt". - "Ah! ce-am dorit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]