1,090 matches
-
rucsac jegos pe care l-a trântit pe cufărul de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a întrebat el. Fără să aștepte să-i răspund, mi-a luat el însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a trântit-o imediat la loc, mulțumit - era gol. Apoi a scos din priză cablul telefonului și s-a așezat cu picioarele încrucișate pe singurul fotoliu care se găsea în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se întâmplă, am spus eu stingând țigara în scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să se ocupe de războaiele lui. mai ales când nu înțelege nimic din ale altora. — Dar eu înțeleg ! strigă el agitând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deja. m-am întrebat din nou, cu strângere de inimă, care ar fi putut fi cel mai bun plan pentru a doua zi. Camera era de o simplitate elementară. Un pat de o persoană, un fotoliu, o lampă și o noptieră. Cum am intrat, Ivan a fixat termostatul la cea mai ridicată temperatură posibil. Apoi și-a scos butelcuța și a mai tras o dușcă. — Să nu crezi cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singurul lucru care mă poate relaxa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în București... A trecut de miezul nopții deja... și îmi este somn.” A coborât să-și ia o ciocolată din frigider. Și s-a aruncat din nou pe pat, ușor indispusă. Nu avea poftă de nimic. A lăsat ciocolata pe noptieră și se adresă sieși: - Ești supărată, Laura? - Da, nu se vede? - Se vede, dar știi bine că nu ai ales prea inspirată. Știi tu cum se circulă pe șosele în condiții de iarnă? - Nu am luat în considerație asta. Ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îngrijorezi pe noi... Și problema cu creșa, căminul... Căpoasă ca taicătău, copilul meu drag! Off! Bine că am încredere că ești stăpână pe tine și știi ce faci!” se liniști Lucreția, privind chipul Laurei ce-i zâmbea din poza de pe noptieră. - Mai melgem și acum la cămin, mami-ma? - Nu mai mergem azi, Dănuța mea dragă. Este prea târziu... Dorești să ne plimbăm prin parc și să o vizităm pe mami la serviciu? - Daaaa! strigă fetița bătând din palme. Melgem mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi, cu siguranță, tot porumbeii. sper să se adune din ce în ce mai mulți în apartament astfel încît agitația lor în jurul acestui imobil să devină suspectă. Deja, în interior, aș spune că nu mai există locuri libere. Porumbeii sunt ciorchine : pe pat, pe noptieră, pe televizor și pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pe tatăl meu, prins în vâltoarea muncii - o muncă destul de grea - eu și frații mei îl vedeam foarte puțin, datorită muncii pe care o făcea, însă știa mereu să lase un semn al trecerii sale: de multe ori găseam pe noptieră o ciocolată, care era semnul că sosise pe când noi eram deja adormiți și că plecase mai înainte ca noi să ne fi trezit. Lucrul cel mai important, pe care l-am moștenit de la părinții mei, este libertatea. Am fost educat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca cu o duhoare neplăcută de dormitor închis. Doctorul făcu semn să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă fusese pusă un pic cam abrupt. De vreme ce însuși el, Mircea Eliade, atoateștiutorul, după ce rămase mai mult de un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe rând. Către patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o țigare. Mai pipăia, pe tăblia noptierei, după un medicamentul de întremare. - Ce-am scris, fă, eu, pe pământul ăsta... Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mătase a Răposatului, o coborî de pe dulapul încrustat în siluete de grifoni din camera dânsei și-o desfășură peste el. În jurul patului nou, în smalț alb, scos din beci, cu tăblii și picioare metalice, ucenicele Carolina și Petruța distribuiră noptiera, cada, oala de noapte, papucii, un dulăpior burdușit cu așternuturi de schimb, 24 de cărți, un raft, 10 coli de hârtie. Declarațiile Bărbatului de Ceață și înflăcărarea putrezitelor îl îmbunară să amâne, pentru o vreme, întrebările privind situația sa. Îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-o balama
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
utecist de omenie și așa cum te-am învățat! Și cei trei magi ai Liceului "Pipera" își împinseră simultan, cu călcâiele, scaunele de bucătărie în spate, pregătindu-se de plecare. Îi mai decartară, pe jumătatea dormezei și-a blatului lăcuit al noptierei, planșe cu scurte formule de închinare, rostite de cei care primeau vizitele de lucru ale Președintelui țării. Albume color cu amețitoare combinate. Așchii ale montajelor literare strunjite de Lucian Avramescu, George Țărnea sau Nicolae Dragoș, în onoarea fazelor finale ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își comentează mijloacele cu luciditate și cu autoironie: oricum ironia este un sedativ cu o serie întreagă de efecte secundare de care nici nu te-ai gândi să uzezi dacă nu ar fi o necesitate vitală (...) poemul acesta e o noptieră ticsită de flacoane, cașete fiole, pastile de sticle maro, verzui, înțesată de vase cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulcețuri de cireșe și de nuci verzi. Puterea colosală de invenție, aglomerările de obiecte asociate, de regulă, arbitrar, dezvăluirea laturii halucinante a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
închise pleoapa speriat de noaptea pustie ce gonea prin răsuflarea sa, nori de portocală săngerii. Încet își despărți genele din dulcea lor îmbrățișare. Credea că îl va găsi pe ieșirea în etern Lucas alături dar nu. Judecănd după poza de pe noptieră se afla în camera lui Ștefan. Adevăratul Ștefan nu impostorul. O clipa se simți părăsit dar nu avu suficient timp căci pe ușa intrară un bărbat și o femeie cu chipul ridat într-un mod plăcut ce păreau extrem de fericiți
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț, o noptieră își făcea și ea loc în istoria mochetei, sub greutatea ghiveciului de deasupra. Planta se ofilise de mult, iar aracul subțire de care rămăsese legată îi punea veștejirea fără leac într-o postură lipsită de pudoare. Mai într-o parte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă, toate chipurile pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul, mâinile parcă li se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură deoparte, atât cât să-și facă loc și umbra lui. Intră în lumea lor amenințătoare, chipurile celelalte o priviră dușmănoase și o încolțiră. Se simți vinovat pentru pătimirile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită o legătură a Sultanei cu un om inteligent ca Ioanide, ea ar fi putut fi salutară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și nu fără uimire descoperise în noptiera din odăița rezervată lui o oală de noapte de porțelan acoperită cu un rotocol de superbă dantelă, întărit cu carton. Erminia se gândise deci că Ioanide ar putea să aibă nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide aluneca abil asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Demirgian asupra tuturor chestiunilor. Astfel, primea regulat din străinătate un buletin bătut la mașină, pe care-l consulta singură. Curios să știe ce citește Sultana, Demirgian dibui un astfel de buletin, pe care nevastă-sa îl vârâse în cutia de la noptieră. El conținea o listă de nume sibiline și cifre sub titlul Stock exchange prices. Spre exemplu: Oil.A. - Ecuator 22/6; 6 d (prima cifră era sub coloana Market price, a doua sub rubrica Change), A. - Egyptian 1516;... - A. Iranian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superstiție, ca Pomponescu. El voia utilaj modern și simplu și fu mulțumit constatând că Sultana, în interiorul particular, uza de mobilier nou și necomplicat și cumpăra veselă de la Galeries Lafayette. Un singur fapt îl contrarie. În dormitorul luminos, cu pat și noptiere vernisate, Sultana plasase pe peretele de la răsărit o enormă icoană bătută în argint din colecția lui Saferian, cu o candelă dedesubt, în permanență alimentată cu untdelemn și aprinsă. Pâlpâiala nocturnă a candelei stânjenea somnul lui Demirgian. Mai mult, Sultana pusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abia respirând. Când o trezeai, avea o tresărire de spaimă, i se tot părea că s-a întîmplat ceva. M-a rugat s-o las să doarmă cu lumina aprinsă. Și atunci i-am pus o lampă mică electrică pe noptieră. Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să nu se-nchidă pasiența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]