1,781 matches
-
lecturilor făcute de un Caragiale sedus, dar îndărătnic, rolul pe care de fapt l-au avut acestea în deschiderea de câmp nou. Pe de altă parte, poate fi propus drept factor cu importanță mai ridicată însuși faptul transplantării și reacția nostalgică pe care a provocat-o. Zarifopol punea toate aceste noi scrieri sub semnul categoriei pitorescului, lucru care împingea scrisul lui Caragiale ,,dincolo de granițele strictului clasicism’’ existent până atunci. Și dacă, prin încăpățânare doctrinară, Caragiale era totdeauna gata a tăgădui, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
poată obține infirmarea celeilalte. Întregul conținut fizic propriu-zis al nuvelei adună într-o țesătură foarte densă numai întâmplări susceptibile de o dublă interpretare. O observație preliminară este că ne aflăm în fața unei rememorări târzii, colorată pe alocuri în tonuri vag nostalgice. Personajul aflat sub stăpânirea unor emoții ieșite din comun, paroxistice, se dovedește incapabil a mai evalua împrejurările în care se află cu luciditate; rațiunea refuză a mai disocia între aparența și esența lucrurilor. Întreaga tehnică a fantasticului rezidă din acceptarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nouri și de soare / iubiți am fost (Primăverii, vv. 39-42). Pentru Leopardi desprinderea nu e reversibila, comuniunea armonioasă devine, în versurile scrise după 1824, un apanaj al trecutului, si poate fi evocata, prin urmare, numai în amintire. Uneori accentele sunt nostalgice, alteori revoltate în fața cruzimii mamei, a cărei aparentă bunătate s-a dovedit falsă. Conștiința acestor adevăruri anulează posibilitatea omului de a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu-mi mai surâde mie / câmpu-nsorit și din cerească poartă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care autorul, trebuie să repetăm, începuse să le resimță că pe o povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea la acestea, proclamata în Fraților Cervi, Italiei lor, îmbracă în alte poezii Ce noapte lungă accente nostalgice. În cea dintâi autorul a recurs la reminiscențe leopardiene pentru a accentua faptul că el însuși a depășit tiparele ermetismului, "învingându-l" prin această și pe poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
è ostacolata dal fatto che non possiamo collocarlo, se non parzialmente, în un'epoca qualsiasi della nostră storia. Fu un poeta filologo; vale a dire un pellegrino infaticabile traverso tutte le età e tutti i climi. Fu un uomo inestinguibilmente nostalgico. La sua perfezione e la sua personalità consistevano în questo sforzo fantastico di evasione dal tempo, Vincenzo Cardarelli, Lettera ad un vecchio amico ed altri scritti, îngrijit de Massimiliano Boni, Edizioni Italiane Moderne, Bologna, 1970, p. 76. 106 Gilberto Lonardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al.
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de substanță între Steaua Venerii și cea a singurătății. E într-adevăr aici o poezie a neîmplinirii erotice, fără să fie una lipsită de erotism, o poezie a eșecului și, poate, a resemnării, a reificării sentimentului în cuvânt. Acvaticul, imagine nostalgică a apei, a mării, imprimată în sufletul poetului, spun unii comentatori, de călătoriile întreprinse în compania tatălui său, e, aproape, omniprezent. La întrebarea pe care Gaston Bachelard și-o adresa retoric în volumul L'eau et les Rêves (1942), " Oare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De aceea, poate, neconcordanța pe care Nicu Caranica o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
un fel foarte special tatăl, pe care nu îl regăsește în persoana celui ce l-a abandonat odinioară, ci în ... alte voci, alte încăperi, inclusiv în cântecul de sirenă al transvestitului homosexual Randolph. Și The Grass Harp este o evocare nostalgică a anilor copilăriei petrecuți în Alabama. Protagonistul romanului este Collin, un copil orfan care vine în sud să locuiască împreună cu mătușile sale, Dolly, de care e foarte atașat, și Verena. Ca urmare a unui conflict între cele două surori, Collin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o semnificație raporturilor umane, mai mult sau mai puțin amoroase. McInerney s-a afirmat ca scriitor al inimii cosmopolite a New York-ului, completând imaginile devastatoare surprinse de la geamurile propriului apartament din Manhattan la 11 septembrie. The Good Life sună foarte nostalgic, încercând să surprindă schimbările de percepție ale unor oameni ce luaseră toată viața lor priveliștea zgârie-norilor drept un peisaj banal. Adam Mars-Jones, într-o recenzie foarte critică a romanului, încă îl consideră pe autor orbit de strălucirea și opulența marelui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
juriului, precum și în neexploatarea comercială a evenimentului. Astfel, nu se fac nominalizări din timp și nu se încurajează o campanie mediatică premergătoare decernării premiilor propriu-zise. OLDIES "Oldies", sau "golden oldies", sau "oldies, but goldies", sunt termeni ce definesc moduri aparent nostalgice de reciclare și de referire la produse muzicale asociate cu trecute generații, în special cu începuturile muzicii rock'n'roll. Această nostalgie este alimentată și apoi valorificată prin redistribuirea pe piața muzicală, în format audio sau video CD, a succeselor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu mai este: „Vine încet și lin/ trupul tău: ninsoare”, „Ți-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii”, „Sufletul tău, fluier de mătase”. Aglomerarea jocurilor de lumină și de culoare, nu o dată forțate, micșorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii. Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități și excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-și exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
autoarei, transpusă în peste douăzeci de volume, se adresează celor mai tineri cititori. Versuri ritmate popular, motive și cadențe din imnografia ortodoxă sunt prelucrate conform imperativelor epocii. Cartea cea mai bună, Prispa cu statui (1969), cuprinde o poezie cu rezonanțe nostalgice, extrase din seva pământului nordic moldav. A tradus, de asemenea, cărți pentru copii din literatura rusă. SCRIERI: Din însemnările unei școlărițe, București, 1954; Fete în uniformă, București, 1956; Zi cu soare, București, 1957; Ina Mădălina, București, 1959; Hai, urcați-vă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
opt note) care definește oră când Falstaff urmează să se întâlnească cu Alice (dalle due alle tre) este ca un motto vesel, în timp ce referirile la Meg, cealaltă presupusa victimă a farmecelor lui Falstaff, sunt acompaniate de armonii senzuale. Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la lăuta o frântura
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
primele sale plachete de versuri: Ystud (1950), Codicil (1952), Poeme fără răspuns (1952), Poeme prea târzii (1954). C. cultivă aici o poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii unui orizont existențial (ce ține, cu tot artificialul și livrescul trimiterilor, de o pregnantă specificitate), dar și o tânguire simplă după un acasă niciodată înstrăinat. Se simte acum și o înclinare spre retorism, ce diminuează tendința de ermetizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul fiind crearea unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
Aproape din pur noroc singura poziție la Centrul de Studii Feministe era cea de specialist în informație pe care l-a obținut Universitatea Åbo Akademi, deoarece universitatea pentru care fusese intenționat postul respectiv nu-l dorea. Nu pot fi mai nostalgică de atâta în 2013: în acele zile finanțarea universitară nu era o problemă. În fiecare an erau mai mulți bani. Discuțiile erau despre punctele de vedere conflictuale legate de modul de utilizare a noilor bani. Studiile academice feminisite au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ale unei lumi închise, suficientă sieși, marcată totuși de prezența oceanului, a catedralelor, semne ale nerenunțării totale la real, dar fără acea sete de evadare proprie principalilor actanți ai „generației pierdute” (sau „priponite”, cum o numește el însuși undeva). Uneori nostalgice, alteori ironic-sentimentale, câteodată chiar burlești, „idilele” și „istoriile” publicate îl plasează pe C. în rândul poeților calofil-livrești de tip Constant Tonegaru, care începuseră să se afirme în perioada celui de-al doilea război mondial și care au redebutat după 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
masculin. 2. Modalitatea de valorizare instinctiv-pulsională este legată de pulsiunile Inconștientului și se manifestă prin descărcare pulsională în ritualuri orgiastice. Din punct de vedere simbolic, ele sunt în legătură cu „arhetipul nocturn” al principiului feminin. 3. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine nostalgică, de “întoarcere la origini”, corespunde „arhetipului matern” și este expresia unei conduite de refugiu, a unor „valori conservatoare”, de retragere cu închidere și fixare/imobilitate, întoarsă către trecut. 4. Modalitatea stilistică, ce presupune o atitudine de tip proiectiv, de deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Drept, luându-și licența în 1924. Începând din 1926 face studii de drept la Paris, dar intenția de a obține un doctorat nu se va realiza. A frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu placheta Restriști. Desfășoară o intensă activitate publicistică proavangardistă. În octombrie 1924 scoate împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
i se va juca în 1970, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, drama Minodora. Prima carte, culegerea de versuri Fântâna Albă, îi apare în 1963. Fântâna Albă e o carte despre trăirile unui adolescent dezrădăcinat din mediul rural, de unde și substratul nostalgic al meditațiilor, particularizate prin naturalețe și sinceritate. Mireasa (1967) oferă o suită de nuvele din viața satului. Proza lui S., autor „cu un spirit fin de observație și cu simțul acut al situațiilor de viață paradoxale” (Mihai Cimpoi), conturează psihologii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale în cronicile medievale spaniole, fără să ajungă însă la o concluzie sau la lansarea unei ipoteze. Considerațiile „daciste” ale lui B. au rămas fără ecou chiar în plan românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
matematicianul Florentin Smarandache, aflat și el în exil. Încă două cărți de artă, Sibiu - album sentimental (1998), despre care Mircea Zaciu spunea că este „o carte cuceritoare prin ineditul ei, prin ingeniozitatea ei și, nu în ultimul rând, prin parfumul nostalgic ce-l degajă”, și albumul Martin Frei - fascinația culorii (2000) întregesc o operă diversă, dar susținută de gustul pentru frumos și de fascinația esteticului. SCRIERI: Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, Cluj-Napoca, 1974; Specificul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași, 1999. Repere bibliogafice: Ioan Holban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
biruită de melancolie, P. retrăiește cu un viu simțământ serile când evolua, sub luminile rampei, în compania unor colegi de neuitat. Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]