16,610 matches
-
piele și os, încât nici păduchii din rupturile de pe el nu mai aveau ce suge, dar totuși întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de nacialnici de la Externele sovietice în frunte cu însuși adjunctul ministrului. Sala de conferințe era pe jumătate goală sau pe jumătate plină cu câteva grupuri de lucrători de la întreprinderile industriale din zonă. La ora știută, imensa pasăre de aluminiu și oțel a aterizat lin, a rulat ceva kilometri pe pistă după care s-a oprit nu departe de grupurile care o așteptau. Odată ușa deschisă, și-a făcut apariția și viitorul ambasador. În locul unui yankeu cu mâinile pătate de sânge, înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu priviri albastre. Iar eu mai pot adăuga amănuntul că cineva ar fi citit în caietul confiscat cum că Müller și-a arogat calitatea de tribun al nemților și le spune direct că Germania se va putea unifica numai prin oțel și sânge... mit Stahl und mit Blut! A ținut să pună capac la toate Bibescu. Discreția mi se pare inoportună, neproductivă și chiar dăunătoare pentru situația acestui om pe care îl apreciez și cred că afirmațiile de genul celor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ostile socialismului, încă șase ani. Așa că, adunate bob cu bob, nu i-ar ajunge o viață de om pentru a le ispăși pe toate. Totuși, președintele l-a întrerupt pentru a-l întreba cum vine treaba cu unificarea Germaniei prin oțel și sânge, adică este adept al războiului care aduce atâtea nenorociri! Nicidecum! A răspuns inculpatul. Că și eu, și neamul meu am plătit mult prea scump pe altarul războiului. Atunci cum? Cum se poate? Chiar așa de unul singur. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atâtea nenorociri! Nicidecum! A răspuns inculpatul. Că și eu, și neamul meu am plătit mult prea scump pe altarul războiului. Atunci cum? Cum se poate? Chiar așa de unul singur. Se poate, domnule președinte! Chiar așa, de unul singur! Prin oțel și sânge! Mă voi strădui să vă demonstrez!.. Că după câte înțeleg, voi avea destul timp la dispoziție! Apoi a acuzat grave dureri de stomac și a cerut să fie însoțit la WC pentru o mare urgență. Aprobăm numaidecât! Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora voința sa de neclintit, cu care se simțea în stare să lase totul în urmă, numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel. În cazul de față, acest motiv se cunoaște foarte bine deja. Astfel că, nu după multă vreme scursă de la acea nefericită intervenție chirurgicală, Osvald, cu toate că era dreptaci la origine, se apucă a învăța cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sevele puterilor sale, din care izvora voința sa de neclintit, cu care se simțea în stare să lase totul în urmă, numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel. În cazul de față, acest motiv se cunoaște foarte bine deja. Astfel că, nu după multă vreme scursă de la acea nefericită intervenție chirurgicală, Osvald, cu toate că era dreptaci la origine, se apucă a învăța cu sârguință să scrie cu mâna stângă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeie foarte credincioasă, foarte bisericoasă și o femeie căreia îi sporise credința și i se înflăcărase peste măsură, odată cu înaintarea ei în vârstă. Mai pe scurt, de ceva vreme încoace, dânsa ajunsese o habotnică veritabilă și cu convingeri religioase de oțel. Iar această trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide, concentrate, ca și cum am fi asistat la o ședință de spiritism, cu certitudinea lucind între noi asemenea unei lame de oțel. Nu este nimic în neregulă cu bideul. Să fie atunci cu mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-a strecurat eroarea fatală care m-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
locurile sunt asemănătoare; ceea ce diferă în mod radical sunt doar mentalitățile. Aici, concepția noastră intră în contradicție cu cea privitoare la rolul capital al geografiei în formarea etosului unei comunități, formulată de profesorul Jared Diamond în lucrarea Arme, microbi și oțel, însă nu este momentul să inițiem o discuție paralelă. Din punct de vedere metafizic, un deșert nu se distinge semnificativ de altul, în același chip în care un munte nu se deosebește de altul. Numai ideile reificate, purtătoare de sigiliu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alte et cetera. Acum e ușor să critici așa ceva; dar În vremurile acelea, capitala tuturor Spaniilor era un loc unde Îți câștigai viața sau ți-o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la căderea nopții. Diego Alatriste a fost unul din ei, și pentru că toată ziua comandase trupa - Întrucât căpitanul adevărat a fost rapid mătrășit chiar de la prima Înfruntare, cu două palme de oțel ieșindu-i dintre omoplați -, a rămas cu porecla, deși niciodată nu s-a bucurat de gradul ăsta În armată. Căpitan pentru o zi al unei trupe condamnate la moarte care a dat În primire vânzându-și scump pielea, om după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era o spadă bună, lungă, amenințătoare și toledană, care intra și ieșea din teacă cu un șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se privi o clipă În oglinda strâmbă, reflectându-i doar bustul, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fie protagoniștii sau martorii unei acțiuni din cele care a doua zi apăreau prin oraș publicate În foile de Avisos (Înștiințări) și Noticias (Știri). Iar căpitanul Alatriste, În ciuda eforturilor de a-și potoli prietenul, Începea să accepte ca inevitabilă Încrucișarea oțelurilor În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
domniilor voastre. Ceilalți Își Încinseră și ei fiarele, și toți gătară să iasă În stradă, foarte interesați de mersul evenimentelor, Încercând să nu dea spatele unii altora, nu de alta, dar paza bună trece primejdia rea. Și așa se aflau, cu oțelurile Încă În teci, când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte practic dacă trebuia să te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai pielea, o fi fost ea bună pentru mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o fi fost ea bună pentru mântuirea sufletului În viața de apoi; Însă În cea de-aici, cea pământească, negreșit că era calea cea mai scurtă de a ți-o pierde, cu o mutră de idiot și o palmă de oțel În ficat. Iar Diego Alatriste nu se grăbea deloc s-o părăsească. Felinarul răspândea o lumină uleioasă peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin Încercat, n-ar fi Îndrăznit s-o expună batjocurii publice fără temeritatea și Îndemânarea necesare susținerii prin fapte a aspectului unui asemenea instrument. Or, individul acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla, când, după ce-și scosese nesigura lui spadă din teacă, nenorocitul se trezise cu o palmă de oțel În piept. Celălalt fusese un frumușel de la Curte, un băiețandru ageamiu plin de panglicuțe, a cărui existență Îl sâcâia pe contele de Guadalmedina pe motiv de procese, de testamente și de moșteniri. Așa că numitul Guadalmedina Îl Însărcinase pe Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza fulgerului oțelul din teacă. Eretic sau bun catolic, asta punea lucrurile la punct; așa că Alatriste Îl atacă oblu, iar când englezul Întinse spada ca să se apere de la distanță, se propti bine pe un picior, Îl Întinse pe celălalt În față, Își atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]