921 matches
-
rațiune. Tocmai de aceea, interogația esențială și de tot banală, comună fiecărui intelectual, și poate nu numai, este: cine sînt eu? Căci numai așa, după prostituția la care l-a împins sistemul totalitar prin mijloace nu o dată lucrative, după insuportabila obediență în fața cu grimase a Puterii, intelectualul se poate întoarce, în sfîrșit, acasă, la el și la cetate. Poate astfel găsi treimea lui a fi, a face, a avea, dar și necesara autoreflexivitate pe care nu numai intelectualul o poate exprima
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de sindicat. Totuși, numai două femei fac parte din Comitetul Politic Executiv al PCR. Efectele perverse au fost, însă, numeroase și perpetuate inclusiv după 1989. Activitatea social-politică a femeilor a început să fie asociată cu propaganda de partid, arivismul și obediența. Opinia publică a realizat că era vorba de o participare decorativă și nu de una reală. O participare reală a femeilor la viața publică ar fi presupus o mișcare autentică de femei, alegeri libere și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dincolo de creațiile exclusive ale regimului, personajele "de la Partid" sau "de la comună" - și în zonele tradiționale ale respectabilității profesionale. Astfel, chiar și "învățătoarea mai în vârstă" a eșuat în rolul de mediator între adulți și copii, intrând în logica absurdă a obedienței. În fața întregii școli adunată "în careu", răspundea copiilor obligați să strige "salut voios de pionier!", printr-un "salut voios!" complet contrazis de rigiditatea momentului. Doamna A., proaspăt investită instructor de pionieri (doar pentru că era "mai tânără") a izbucnit în râs
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
se află. Practicienii educației intuiesc chiar pe cont propriu că vechile abordări alunecă pe lângă simțurile elevilor, receptive acum doar la bombardamente. Primesc noile sugestii ale teoreticienilor, dar uneori cu un apetit pantagruelic, nu atât pentru inovație cât pentru mimetism și obediență, cad în modernism devastator. Încep substituții periculoase: învățarea cu jocul, comunicarea didactică cu cea ordinară, profesorul cu amicul (prietenul), evaluarea cu încurajarea. Valorile încep să intre într-un relativism eroziv, cu costuri ridicate pe termen lung. În întrebarea: ce este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și să vândă cea mai bună cafea din țară, cafeaua Avedis, într-o vreme când comerțul e aproape inexistent din pricina unei politici criminale de aprovizionare a țării. Ascensiunea sa în carieră este un aspect interesant, instrumente de propulsare fiind șpaga, obediența față de șefi, apropierea de ei prin orice mijloc, mai ales nășirea, dar și respectul pentru client precum și un simț acut al valorii. Detectează cu precizie oamenii de valoare precum și pe cei influenți și decide să servească ambele categorii cu maximă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
regulamentare erau înlocuite de divanuri ad-hoc, alcătuite din boieri și membri ai înaltului cler, numiți de domn. în Țara Românească a fost numit domn Barbu Știrbei, fratele fostului domn Gheorghe Bibescu, cunoscut prin atitudinea sa servilă față de turci și prin obediența față de marii boieri, iar în Moldova, Grigore al IV-lea Alexandru Ghica. For țele ruso-turce s-au retras de-abia în 1851. Generalii ruși se purtau în Principate ca într-o țară cucerită. Dannenberg punea întrebarea: „Care este poziția unui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu calități, dar supuși unor câmpuri situaționale defavorabile parcurg un proces de schimbare care-i transformă și-i determină să facă rău, să Întreprindă lucruri la care În condiții obișnuite nici nu s-ar fi gândit. Zimbardo le enumeră: dezinvidualizarea, obediența față de autoritate, pasivitatea În fața amenințărilor, autojustificarea și raționalizarea. În timp ce scriu aceste rânduri, se Întâmplă să citesc Memoriile lui Valeriu Anania, mitropolitul Clujului, și să pot ilustra cu secvențe istorisite de acesta privind procesul de „reeducare”, organizat de administrația Închisorii Aiud
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
societăți vor să controleze totul este plasa psihosocială, amestec de presiune psihologică și formare dirijată. Scopul urmărit era identificarea, alinierea, supunerea, hipnotizarea. Dacă totul este prescris, dirijat, cenzurat - cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public -, rezultatul este cel așteptat: conformismul, comportamentul duplicitar, obediența față de modelele servite. Acest mod de adaptare se prelungește apoi În ființa personală, pătrunde În viața privată, În relațiile cu cei din jur. Individul Își pierde treptat eul, renunță la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețin puterea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nimeni nu era lăsat În grupul său, cu prietenii săi, se practica strategia „relațiilor interpersonale dirijate”. trebuia să te supui, să accepți această ingerință dacă voiai să fii acceptat la rândul tău. Abia mult mai târziu „aveam să descopăr că obediența față de abuzurile mărunte este școala care pregătește obediența față de marile abuzuri”. Supunerea se Învață, are regimul oricărei achiziții umane, iar prin exercițiu se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prietenii săi, se practica strategia „relațiilor interpersonale dirijate”. trebuia să te supui, să accepți această ingerință dacă voiai să fii acceptat la rândul tău. Abia mult mai târziu „aveam să descopăr că obediența față de abuzurile mărunte este școala care pregătește obediența față de marile abuzuri”. Supunerea se Învață, are regimul oricărei achiziții umane, iar prin exercițiu se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând imense depozite de umilință pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se transformă În practică socială durabilă. Unii dintre participanți Încercau o adevărată plăcere a supunerii necondiționate, inventau ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând imense depozite de umilință pe care le vor revărsa apoi față de viitorii subalterni, colegi sau chiar de foștii șefi. Obediența nu este Însă decât mijlocul, nu și scopul. Fiecare individ trebuia să Învețe că practica politică presupune o relație de asimetrie conducător-condus, că este dreptul și privilegiul conducătorilor să-i controleze pe subalterni; iar acest drept desființa ideea de abuz
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
societăți care a ieșit din tovărășie i se potrivește ca o mănușă cartea despre societatea rafinată. Nu prea găsim această instituție la noi, Îmi pare rău să constat. Răsfoiesc cartea istoricului francez. După un excurs amplu despre fidelități nobiliare, onoare, obediență negociată, cultura politeții, mondenitate și spațiu public, riturile nobiliare și eticheta de la curtea de la Versailles, ajung la migrația politeții spre oraș, spre burghezie și clasele În formare. Democratizarea.politeții Înseamnă și revigorarea acestui obicei de curte de acum Îmbătrânit și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tare, alteori doar șarje amicale, adesea deloc măgulitoare. Puține sunt Însă atât de vitriolate ca cel adresat ieșeanului Mihai Ralea. Bugetivor și profitor sunt cele mai blânde cuvinte, pe celelalte nu le pot reproduce aici. Și nici lista volutelor, mașinațiunilor, obediențelor interesate. Ceea ce-l supără peste măsură pe Pandrea este faptul că protejatul mentorului de la Viața Românească. și-a părăsit binefăcătorii, o listă lungă, Începând cu Ibrăileanu „care i-a dat catedra” și pe care, deși ajuns În situații Înfloritoare, l-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de la prăbușirea jumătății apusene a Imperiului Roman sub loviturile populațiilor germanice (476), contacte strînse între Orientul bizantin și Occident. Sub înrîurirea cruciadelor, motive mai vechi, precum conflictul de doctrină dintre Imperiul bizantin și cel romano-german sau refacerea bisericii creștine sub obediența Romei, cunosc o puternică activizare. Cruciada a IV-a (1202-1204) și crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului au săpat "o prăpastie" între cele două lumi, înlăturînd astfel orice posibilitate de uniune religioasă și colaborare politică, chiar dacă încercări au existat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o mare independență a spiritului. Încă din adolescență, Clara se descrie ca fiind o răzvrătită și protestează împotriva libertăților care le sunt acordate bărbaților, dar refuzate femeilor. Ea și prietena sa Lisbeth, și ea de origine străină, iau în derâdere obediența demoazelelor alături de care urmează cursurile private ale pensionatului Sainte-Clotilde, din Paris. Domnișoarele acestea înghițeau tot ce li se spunea, "că Ludovic XVI era un om sfânt, [...] că Papa era desăvârșit, [...] că ele vor continua să trăiască în secolul al XVI
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din patriotism în acest sens, iar nu din-tr-o orientare de principiu a bisericii. Eliberarea Bisericii ortodoxe române de dominația grecească în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza și proclamarea autocefaliei mai tîrziu s-au făcut deci într-o tradiție a obedienței, care a condus-o curînd la colaboraționism cu puterea polică și, uneori, la subordonare voită față de ea115. De aceea, cei care atribuie un rol deosebit ortodoxiei în păstrarea identității românilor ar trebui să demonstreze aceasta și să specifice, de exemplu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
enunțare a unei fraze, ci numai dintr-o deplină argumentare. Se poate constata, prin urmare, că în vreme ce în Vest biserica se preocupă de înălțarea (prin cultură) și de ocrotirea omului, prezentînd multe elemente de modernitate, în Estul european, biserica manifestă obediență față de puterea politică și uzează încă de mijloace de impresionare de tip medieval, exploatînd ignoranța unui nivel cultural și de civilizație foarte scăzut al credincioșilor. Prin urmare, începuturile culturii românești majore din epoca veche nu au fost continuate și dezvoltate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
într-adevăr aspectul cultivat al limbii, lipsit de stîngăcii în exprimare și de elemente regionale în expresie, Russo distingîndu-se în mod deosebit prin deficiențe de exprimare. S-a instituit astfel și un mijloc "modern" și "democratic" de parvenire socială, alături de obediența (nesinceră) față de puternicii momentului (cum se întîlnește la Dinu Păturică), și anume măgulirea oamenilor și atragerea lor spre a susține interesele personale sau de grup121. Este interesant că acești "critici" moldoveni, foarte drastici în ceea ce-i privește pe ardeleni, nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cercetători veritabili ai documentelor, ei ar fi observat, de exemplu, că forma limbii istorice pentru verbul a fi este, la prezent indicativ, sînt, iar această scăpare dovedește superficialitatea cu care tratează lucrurile în general, precum și continuarea unei nefaste tradiții a obedienței față de puterea politică. Secolul al XX-lea a fost secolul inginerilor și al tehnicienilor în cazul lumii civilizate, dar, la români, a fost o continuare a situațiilor din secolele anterioare, cu multe aspec-te ce țin de feudalism. Din păcate, învățămîntul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
296 Bazele instituționale ale conducerii / 299 Calitățile personale ale liderilor / 303 Cât de mult contează conducerea? / 306 Privire de ansamblu / 308 Bibliografie suplimentară / 309 Partea a V-a IMPLEMENTAREA ȘI CONTROLUL / 311 Capitolul 18 Birocrațiile / 313 Introducere / 313 Guvernele și "obediența" administrației / 316 Responsabilități speciale și independența administratorilor / 320 Statul administrativ sau tehnocratic: mit sau realitate? / 323 Privire de ansamblu / 326 Bibliografie suplimentară / 327 Capitolul 19 Rolul forțelor armate în procesul politic / 329 Introducere / 329 Predispoziția către intervenția armatei / 330 Niveluri
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
atât de costisitor încât autoritățile publice pot avea mijloace de coerciție cu adevărat sofisticate doar în țările relativ bogate. În dictaturile lumii a treia, gradul de coerciție este adesea mai limitat decât pare. Mai ales în zonele rurale, gradul de obediență a populației variază considerabil nu poate apărea o guvernare totalitară decât dacă există un nivel ridicat al penetrării de către stat. În al doilea rând, o problemă și mai serioasă cu care se confruntă dictaturile este necesitatea dispunerii unor forțe de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În al treilea rând vom reveni asupra unei discuții generale privind rolul de ansamblu al birocrațiilor și ne vom întreba dacă este realist să sugerăm că ele preiau funcțiile conducerii, creând și instalând un stat "administrativ" sau "tehnocratic". Guvernele și "obediența" administrației Serviciile publice au apărut peste tot. Ele angajează o proporție substanțială a forței de muncă în fiecare țară, deși numărul este dificil de evaluat cu precizie deoarece statutul juridic și efectiv al întreprinderilor industriale și comerciale publice variază în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
uitat?!... Nu Dumnezeu a fost Acela care și-a umilit personalitatea divină pe Golgota, spre a o cinsti pe a noastră? Și, tu, preotule, un „alter Christus“, te mai consideri încă umilit? — 17. Demnitatea noastră este cinstită chiar și în obediența absolută, numai prin gândirea creștină — 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea Infinită!... 11. Înaintea lui Isus pe Care îl persecuta, Saul se abandonează complet voinței divine Saul a căzut de pe cal, pe drumul Damascului. Un glas puternic, venit din ceruri, l-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
absolvo“ (Eu, eu te dezleg)? Personalitatea ta? Dar cine-ți salvează personalitatea când lumea îți impune să asculți de caporal, de feroviar, de măturătorul de stradă? Nu sunt oameni ca și tine?! 17. Demnitatea noastră este cinstită chiar și în obediența absolută, numai prin gândirea creștină Într-o zi, guvernatorului roman al Iudeii care Îi amintea cu îngâmfare că are puterea de a-L răstigni sau de a-L elibera, Isus, legat în lanțuri, i-a răspuns: «Nu ai avea nici o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
surprins să vadă că tinerii opozanți nu provin doar din rândurile 'dușmanilor de clasă', ci și din păturile sociale pe care se bazau pentru a prelua puterea. Inocențiu Glodeanu acuză nu atât directivele care ar fi venit de la Moscova, cât obediența și lașitatea conducătorilor Partidului și ai Securității. Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]