19,332 matches
-
care am admirat-o în Marat-Sade de Peter Weiss (spectacol din 1991 pus în scenă de Victor Ioan Frunză), actriță de un profesionalism aproape maniacal, ea demonstrează în MEMO, nebănuite resurse comice. Abandonează aici tonalitățile grave, dramatice cu care ne obișnuise, și în aceeași excepțională condiție fizică reîncarnează femeia tuturor vîrstelor. E acompaniată cu eleganță și umor de foarte promițătorul actor Dragoș Pop. MEMO e un memento referențial al Naționalului clujean, un spectacol pentru toate anotimpurile și chiar... pentru toate scenele
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
august, cînd împliniți niște ani, 80, pe care i-ați trăit într-o deplină discreție, în deplin acord cu atmosfera sihastră a Văratecului. Mi-aș îngădui să încep cu rugămintea de a privi în urmă, la drumul vieții dumneavoastră. Se obișnuiește de pe asemenea culme să te uiți în jos și să vezi drumul care urcă din vale către vîrf și din vîrf coboară către vale. - Nu prea mi-am făcut bilanțuri, să vă spun drept, dintr-un fel, să zic, de
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
în jocul simbolic al luptei cu niște arme pe care generația vârstnică nu le cunoaște. Și sunt și mulți - deschiderea are avantajele sale -, cohorte lacome să se afirme. Status quo-ul pare imposibil de păstrat. Sunt și tinereți răzbunate, întîrziate. Optzeciștii, obișnuiți cu gherila urbană și cu spiritul de corp, își refac în fel și chip ideile și idealurile pe care nu le-au putut împlini la vreme, din cauzele istorice știute. Deși, evident, ei nu mai sunt "tineri" și se văd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
variat, ritmul este grăbit, fără timpi morți. Iar atunci când suprafețele sonore extinse ale muzicii încetinesc desfășurarea, mici acțiuni secundare completează sau explicitează situațiile, vizualizând idei doar subînțelese în text. De pildă, tenorul nu își cântă Siciliana din culise cum se obișnuiește ci la ridicarea cortinei sare de pe balconul Lolei și cântă aria ca o încheiere a unei nopți de dragoste. Scena este tot timpul traversată de personaje mute ce reacționează la conflictul eroilor. În acest context personajul central nu este femeia
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Zörner. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Călinescu, Cezar Baltag și alții, a cunoscut gloria. Gloria concretă, constând în aplauze, succes la femei, cronici literare elogioase, premii, călătorii în străinătate etc. Așa cum Adrian Păunescu nu mai poate concepe existența fără Cenaclul "Flacăra", Nicolae Breban nu se poate obișnui să trăiască fără atmosfera din anii afirmării sale. Dacă ar fi suficient de lucid, el ar înțelege că succesul generației lui, deși meritat, a fost unul facil, favorizat de politica lui Nicolae Ceaușescu de alungare de pe scena vieții publice a
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
mai preocupați, cel puțin în materia de redefinit a moștenirii literare, să nu lăsăm în suspensie mutații ce intervin ca rezultat al conviețuirii vechilor interpretări cu nevoi de clarificare reclamate de noile conexiuni culturale. Disciplină totalizantă, istoria literară s-a obișnuit cu reconsiderările. Nu sînt acestea exerciții de școală, mici variante la o normalitate a instanțelor critice. Pentru a fi convingătoare să le privim drept ceea ce și sînt: acte ale unei evoluții a codurilor de lectură. Apelăm la ele pentru că între
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
ei și-au ales priveliști și au identificat expresii ale configurațiilor naturale, în esență actul lor de observație este unul de restituire culturală, de reorientare a peisajului către sine însuși. Pentru că, în acest caz, privirea nu este doar un proces obișnuit de percepție, un simplu instrument de orientare în spațiu, ci o formă de trăire activă și un adevărat act intelectual. Analizată din multiple unghiuri, imaginea ambientală s-a reconstruit, a devenit purtătoare Iulie, 2000, TESCANI P.S. Textul meu O punte
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
o întîlnește în ploaie, rebegită de frig, pe Eva Harrington. Eva e îmbrăcată discret, poartă un fulgarin și o pălăriuță. E o admiratoare ferventă a lui Margot. Céleste Holm a mai văzut-o de sute de ori pe la teatru, e obișnuită cu prezența ei. Dar în seara asta, văzînd-o pătrunsă de frig, i se face milă de ea și o salută. Eva îi mărturisește că a văzut fiecare reprezentație a piesei. Ca să o recompenseze, Céleste o invită: - "Vino cu mine, trebuie
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
Aferim! 2. Spre deosebire de boemul răsfățat de boema pe care, la rîndul său, o răsfață, Paul Vinicius, un alt poet ceva mai în vîrstă, Valeriu Mircea Popa, e un solitar profund convins. Solitudinea d-sale e - așa cum se cuvine - ușor maniacală, obișnuind ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le preferă tâlharii la drumul mare, pentru că măcar se află pe aceeași lungime de undă cu ei! Obișnuiți să-și completeze veniturile din furtișaguri, ciordind cu seninătate din curtea fabricii, din magazia de rechizite sau, pur și simplu, din grajdul împrejmuitor al întreprinderii, românul e uluit astăzi că nu mai are ce să fure! E indignat că bodyguarzii
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
literară, în 1968; numele ei se regăsește în paginile revistei până în septembrie 1987, cu câteva zile înainte de dispariția ei. Autoarea a debutat în beletristică în 1971, cu volumul de nuvele Migrații, care îi surprinde deopotrivă pe critici și pe cititorii obișnuiți prin siguranța stilului, maturitatea textului și talentul incontestabil. A publicat romanele Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II, III - 1982-1984-1986), volumul de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale pe care le transmite nemijlocit. Selecția severă - doar doisprezece artiști expun în
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
Timpul, că sînt, indiscutabil, articole ale poetului). Toate polemicile purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
acest procedeu un rezultat al influenței muzicii? M.M.: Să continuăm conversația noastră "abstractă" dacă ați formulat această întrebare... Da, așa este. De la început am procedat așa și simt acest procedeu ca pe ceva foarte firesc... În muzică nu se prea obișnuiește ca o temă să fie rapid încheiată, urmată de o alta, diferită. O temă este continuată în întreaga compoziție, ea este reluată în cele mai diverse variațiuni, în diverse armonii în dialog cu alte teme. Pentru mine toate acestea țin
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
publicul "de limbă". Nu spun "de cultură", știindu-se prea bine că teatrul, cinematograful, artele plastice și muzica n-au frontiere. Or, lucrul acesta pur și simplu nu place. Anularea "frontierelor" culturale nu e pe placul grosului populației clujene ce obișnuia să frecventeze Teatrul Maghiar de Stat. Acest public se va înghesui oricînd la programul muzical al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau Janosz Vitezs etc. Tompa stînjenește o parte a publicului, genul abonaților fideli
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Roxana Racaru Centrul de Istorie a Imaginarului și Colegiul Noua Europă ne-au obișnuit de multă vreme cu manifestări extrem de interesante, colocvii la care, în afară de personalitățile prestigioase prezentate în program, numărul mare de participanți, majoritatea de același calibru, asigură dezbateri cel puțin la fel de interesante ca și comunicările propriu-zise. Dintr-o astfel de întîlnire s-
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
Paris reface expoziția expresioniștilor germani - cu un anumit curaj, dat fiind eșecul trecut - și a fost un mare succes, un succes extraordinar. Publicul s-a maturizat... Trebuie să existe întotdeauna niște primi pași, poate niște semieșecuri, pentru ca oamenii să se obișnuiască. Presupun așadar, că la un moment dat francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj crucial al artei contemporane. Cu zece ani în urmă, unii spuneau că e ciudat, că e cienva care a
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în spiritul Școlii Analelor din Franța. Lucrul cel mai interesant în cartea la care mă refer este tocmai această istorie a condițiilor de viață și de hrană, de habitat etc., care o înlocuiește pe aceea de evenimente cu care sîntem obișnuiți. Epoca pe care autorul o are în vedere este Evul Mediu și modernitatea timpurie. Dintr-un tablou comparativ aflăm, bunăoară, că în spațiul românesc (Transilvania, Țara Românească, Moldova, Bucovina și Basarabia) au trăit între un milion de oameni în jurul anului
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
singurul lucru bun care ne rămîne acum de făcut este să aruncăm o privire comună asupra expoziției lui Sasha Meret. Artist matur, cu o bogată listă de participări și de expoziții personale, Meret trăiește la New York și are o activitate obișnuită de grafician: adică organizează expoziții, face grafică de presă și colaborează cu diverse edituri. Grafica sa de expoziție, așa cum a fost ea prezentată în spațiul de la Fundația Culturală, are două componente majore: pe de o parte, conservă memoria unui figurativism
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație, între visul recuperator și cel proiectiv, Sasha Meret este mai curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. în mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
să dea vina unii pe alții, cad obosiți în patima "studiilor de fezabilitate" din care au aflat că lucrurile s-au întâmplat pentru că trebuiau să se întâmple! Toate acestea încep - oricât ar părea de incredibil - de la murdăria în care suntem obișnuiți să trăim. De la nepăsarea cu care trecem pe lângă huliganul care mănâncă semințe pe treptele catedralei (altfel, noi fiind credincioși nevoie-mare!), la colegul care scuipă zgomotos pe coridoarele instituției sau de la lăcomia cu care ne înghesuim la chilipirul pascal atârnat de
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum mă aflu) poate găsi mai mult decît superspecializare: Răspunsul pe care el (omul - nota mea, C.R.) îl va da, întrebîndu-se despre sensul ființei, va
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
cu bani în schimbul unor prostioare pentru a căror scriere nu era nevoie nici de talent, nici de efort intelectual, nici măcar de timp. Singurul lucru cerut era prostituarea intelectuală. La o asemenea exigență ei nu au făcut prea mari mofturi. Erau obișnuiți cu această meserie înainte de venirea comunismului." Cuvinte scrise nu de Virgil Ierunca sau de Paul Goma sau de Gheorghe Grigurcu, ci de Ion Cristoiu! Însă o altă teză a d-sale ne contrariază. Profesia de credință a poetului partinic sună
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]