57,101 matches
-
Pînă la urmă, detectivul de la poliția din New York căruia îi fusese încredințat cazul le-a spus că era mai bine să se ducă acasă. - S-ar putea ca fiica dumneavoastră să sune. Sau să apară acolo. Așa fac copiii de obicei. Dacă o găsim noi, vă vom anunța. Credeți-mă. Cel mai bine ar fi să vă duceți acasă și să stați pe lîngă telefon. Fără tragere de inimă, părinții mei i-au ascultat sfatul. Înainte de a pleca au avut însă
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de întoarcere pentru marinarii care veneau din Pacific. Pe mare, mulți dintre acești marinari deprinseseră niște obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Așa că oamenii aceia rămîneau în San Francisco, se înmulțeau și-i atrăgeau și pe alții, pînă cînd orașul a devenit capitala gay, un Hauptstadt al homosexualilor. (Încă o dovadă a imprevizibilității vieții: cartierul
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
vorbesc de ea bine și de slujba ei"; "Darurile Duhului Sfânt cu demonstrații sunt manifestate în adunările ei". Unele enunțuri conțin un cumul de greșeli de acord, articulare, formă a cuvintelor: "Nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri". Mai puțin grave, dar riscante din punct de vedere stilistic, sînt anumite actualizări lexicale: în iad "chiar și aerul era poluat "; "în acea clipă a apărut în mijlocul nostru însuși Domnul Isus, salutându-ne pe fiecare, felicitându-ne că am ajuns
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
ci pretenția de a părea ceea ce nu ești. Ceea ce este autentic poate fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele sfere de activitate, pături sau categorii sociale etc. este, dimpotrivă, prin natura lui arhiconformist, mulîndu-se după morala, gustul, ideile predominante la un moment dat în anumite
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
Simona Vasilache Ținerea de minte a scriitorilor e, de obicei, mai puțin lungă decît chițibușară. Calupuri de întîmplări pasabile, fără vreun chichirez anume, cad pe de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
veridică a filmului e anihilată prin apariția finală: un înger care cântă pop. Faptul că Orlando se adresează direct "camerei" dă frâu liber unor alte conotații: creează, recurgând la distanțarea brechtiană, un spectator critic, conștient de mecanismul suturii care de obicei se face mizând pe inconștient. Potter mai plasează ceva piedici în calea unei identificări line și sigure dintre public și protagonist: și în roman, Orlando mai spune/gândește prostii, dar, pe lângă ele, are meditații serioase, în care aproape că îl
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
să te bagi în seamă cu ea" (forum.softpedia.com); Cu tot respectul, dar încearcă pe viitor să nu te bagi în seamă cu mine! OK?" (fcuta.arad.ro); "nu-mi place să mă bag în seamă cu cineva, de obicei aștept ca cealaltă persoană să facă primul pas" (eva.ro). La persoana I singular, utilizarea locuțiunii e adesea autoironică - "doamne, ce-mi mai place să mă bag în seamă... ce să zic și eu?" (perso 0.free.fr) -, mai rar
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
tot așa, învață că prin curvie întregul trup se face spurcat - ca și cum căzând cineva într-un lac de murdării, s-ar afunda peste tot în acea mocirlă - adică întregul trup s-a mânjit cu acea necurăție. De altfel, așa este obiceiul nostru, căci de la lăcomie și răpire nu s-ar gândi cineva ca să se ducă la baie să se spele, ci cu nepăsare el se duce la casa sa, pe când după împreunarea cu curva, fiindcă întregul trup i s-a făcut
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
noastre democrații care va reuși prima să atingă un nivel competitiv al producției sale de vin. Cât despre mila față de animale, îmi este mai degrabă milă de animalele pe care le ținem în captivitate și pe care le mâncăm de obicei. Toate animalele sălbatice, fără excepție, urmează să fie până la urmă mâncate. Din punctul de vedere al unei căprioare cred că este total nerelevant dacă este mâncată de un lup sau de un vânător cu două picioare.
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
straturi ușoare de metal". Hatmanul Răducanu participase la Viena la un concurs oficial, cîștigînd "premiul cel mare".6 Ulterior, astfel de concursuri s-au organizat și în spațiul românesc, după cum își aduce aminte Constantin Bacalbașa: "Exercițiul armelor era iarăși în obiceiuri; îmi amintesc, de pe timpul cînd eram copil șcca 1860ț, bunul obicei al tragerilor la semn, pe județe, cu premii".7 Ba chiar s-a înființat în epocă o foarte activă Societate de tir și s-a deschis Restaurantul Tirului, unde
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
concurs oficial, cîștigînd "premiul cel mare".6 Ulterior, astfel de concursuri s-au organizat și în spațiul românesc, după cum își aduce aminte Constantin Bacalbașa: "Exercițiul armelor era iarăși în obiceiuri; îmi amintesc, de pe timpul cînd eram copil șcca 1860ț, bunul obicei al tragerilor la semn, pe județe, cu premii".7 Ba chiar s-a înființat în epocă o foarte activă Societate de tir și s-a deschis Restaurantul Tirului, unde clienții puteau să tragă la țintă cu pistolul. "Este unul din
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
sabie, pistol sau pușcă), dar pînă la urmă Guliță renunță de frică și totul se transformă într-o farsă. Ca și echitația, fumatul, danțul, balul mascat sau jocul de cărți, pentru Chirița & Co duelul nu este altceva decît un alt obicei la modă, un act de loisir, care trebuie practicat de oamenii cu rang din toată Europa, "fie din Londra sau din Focșeni". Costache Negruzzi dramaturg Costache Negruzzi tratează și el duelul în registru comic în piesa Duelurile, pusă în scenă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
al doilea război mondial, dar are doar cinci ani în 1990. Oare nemurirea lui Orlando se moștenește? Liniile de separare dintre epoci sunt șterse și pentru că fiecare secol este simbolizat prin intermediul artefactelor culturale (miniatura Hatfield a Elizabetei I) sau al obiceiurilor din acea vreme (pentru aceeași perioadă, banchetele la care se consumau flori pe post de delicatese sau saloanele literare din epoca augustană). Această redare a diferitelor epoci sugerează faptul că ele însele sînt artefacte culturale. Pe de altă parte, această
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
nu e luat în calcul de vreme ce sunt enumerați tineri critici literari precum C. Rogozanu, Luminița Marcu sau Marius Chivu, deocamdată doar promisiuni jurnalistice. Dar să vedem ce spun criticii invitați la această anchetă. Gheorghe Grigurcu deplânge și persiflează, ca de obicei, rezistența la revizuiri: "Cum să te înduri a îngădui libertatea democratică a dezbaterii, când tabuizările ți-au intrat în reflex, când ajungi a resimți orice inconformism drept un afront personal?" Sceptic cu privire la reușita reașezării valorilor ("Poate mai avem de așteptat
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
limba veche (în care echivalentele sale erau față și obraz). E regretabil că Micul dicționar academic (MDA, vol. III, 2003) nu a folosit toate sursele disponibile, oferind pentru cuvîntul persoană o atestare cu un secol mai tîrzie: 1768. Ca de obicei, ne interesează mai ales uzul actual al cuvintelor și conotațiile pe care dicționarele nu le-au fixat încă. Persoană e un termen generic, sinonim cu "om" (ca în gluma tautologică "nu se vede om cu persoană"), folosit în registru înalt
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
descriptiv - de individ reprezentat într-o operă artistică - este cel mai puternic și mai frecvent azi. Pentru prima semnificație, uzul actual pare a fi întărit destul de mult conotațiile negative, depreciative, produse de o insistentă folosire ironică: un personaj este de obicei pitoresc, dar adesea controversat, dubios, chiar ridicol: "au reapărut în atenția opiniei publice două personaje pitorești" (Evenimentul zilei = EZ 1748, 1998, 15); "generalul F., personaj mai mult decît controversat" (RL 2775, 1999, 24), "Personaj extrem de controversat, V. a cedat recent
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
din comun. Și cu o iuțeală de mînă care vine din- tr-o tradiție de manglitori pe care comunismul nu le-a permis s-o onoreze cum se cuvine, dar care acum are parte de toate onorurile traziției. l Ca de obicei, excelent numărul din primăvara 2005 al revistei LETTRE INTERNATIONALE editată, în versiunea românească, de Institutul Cultural Român. Aproape totul, și de fiecare dată, este de citit în Lettre. Cronicarul recomandă totuși din numărul recent scrisoarea lui Sergio Benvenuto despre Derrida
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
se duce să "dezlege" osemintele dintre ruine. Este un profet, dar a ajuns prea tîrziu, cînd degetelor Treimii, ridicate a binecuvîntare, li s-a pus deja împotrivă degetul mic și ciuntit. În degetul mic, care-și ia numele latinesc de la obiceiul străbunilor de-a-și desfunda cu el urechile, se adună parcă toată puterea unei (foste) orînduiri cu auzul foarte fin. Și cu mînă, incredibil, foarte ușoară. Cînd crezi că i-ai descoperit urmele, afli, cu dezamăgirea micii comunități din stațiune, că
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere al cinematografiei, filmul nu se poate numi ortodox. Procedeele tradiționale se îmbină cu cele inventive, destul de rare în vremea în care filma regizorul. Panoramează des (camera se mișcă orizontal, de obicei de la stânga la dreapta), folosește unghiurile înalte (o aluzie la un Creator care stă și privește cu mâinile în sân, indiferent la cruzimea de pe pământ?) și travlingul lent din interior către exterior sau viceversa pentru a sugera continuitatea dintre om
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
tinde ambițios spre o sinteză proprie a miturilor nordice - germanice, scandinave. La rândul său, Stockhausen pare a lansa o provocare: poate omul/ artistul secolului 21 să-și "aranjeze" propria religie, așa cum și-ar amenaja o locuință? Dacă a indicat de obicei lecturile sale preferate (Helena Blavatsky, Jakob Lorbeer, Sri Aurobindo etc.), nu a declarat explicit niciodată că la originea ideologică a ciclului său Licht ar sta de fapt Urantia Book, o imitație a Bibliei concepută în cercuri spiritiste din prima treime
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
a doua. Factorul uman este de măna întăi și este constant. De căte ori ai ocazia să citești testimonii umane, memorii, cronici sau povești din diferite epoci, ai revelația faptului că omul este mereu același. Nu se schimbă decăt ămbrăcămintea, obiceiurile, mijloacele de transport. Nu și structura ființei sale". A se reține prestigiul suprem al conceptului de viață, ecou, orice s-ar spune, și al "trăirismului" generației 1927, formate sub pulpana conservatorului sui generis care a fost Nae Ionescu. Iată cum
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
surprins în fiecare dintre subiectele tratate, ceea ce era mai aproape de esența sa. Picta flori nu din imaginație ci avându-le în față. Nu era însă firește o reproducere fotografică, cât mai aproape de original ci în tablouri, culorile naturale sporeau de obicei în intensitate, se vede parcă în ele plăcerea pe care frumusețea florilor o trezea în sufletul artistului. Iubea portretele și cu cât cunoștea mai bine persoana pe care o picta, cu atât și pictura era mai izbutită. In chipurile reprezentate
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
dă parcă silința să îți arate că discursurile pe care le recită în public nu sunt scrise de el. E de notorietate faptul că în spatele acestor discursuri se află mai tot timpul "scriitori" profesioniști, președintele sau omul politic nefiind, de obicei, decât "instrumentul" transmisiei mesajului către public/electorat. Dar în cazul lui George W. faptul că vorbele pe care le spune nu îi aparțin, că gesturile pe care le face sunt regizate e mai evident decât la alți oameni politici pentru
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]