1,827 matches
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > PLOAIA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Asculți tăcut în taină ,ploaia, Cum bate darabana-n ferestre,pe oblon, Și te gândești,de câte ori în viață, Ți-a fost alături,în clipe de ne-somn. Ai vrea să ieși și să te pierzi în noapte, Botezul ploii să-l primești cântând. Și să te spele ploaia de păcate. Să-ți
PLOAIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382063_a_383392]
-
iubire-n inima ,în gând. Dacă iubești și gânduri te frământa, Esti palid, trist ,ți-e clipă poezie, Deși în suflet fericirea îți abundă, Și lumea toată ai dori să știe. E noapte, si mai bate inca-n geamuri Peste obloane,ca pe clape de pian. Îți place atât de mult,cum cântă ploaia, Și-n gând te rogi,să nu iubești în van. A.Papuc 13 01 2015 Referință Bibliografica: Ploaia / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475
PLOAIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382063_a_383392]
-
un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hau. De mă tem de umbra văii, Teama pe care o am Este să nu cad văpăii Dacă tragi oblon la geam. Dar de știu, în întuneric Sunt vegheat de ochiul Tău Drumul meu va fi feeric Și ferit de alt ochi...rău. 27.03.2016 Referință Bibliografica: ochiul tău / Ilie Marinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul
OCHIUL TAU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380476_a_381805]
-
găsise o soluție (invenție proprie), de a ne lua și aerul și lumina ce mai răzbăteau printre zăbrele în celulele noastre. Dăduse ordin, care fu executat în tocmai, ca toate ferestrele celulelor să fie acoperite pe suprafața lor exterioară cu obloane din scânduri, prin care nici aerul, nici lumina nu mai puteau pătrunde prin vreo fisură.” (Teofil Mija, Generația Neînfrântă, Brașov-2008, p. 103) În ctitoria augustei hipopotance Maria Tereza s-a încercat între 1963-1964 un alt tip de demascare: reeducare etică
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
de modă leninistă; alta în salopete, aliniată în cadența colectivizării forțate și restul la cheremul bolilor. Peste conștiința creștină a poporului ortodox dacoromân, vlăstarul regal al unui Neam ales, voievodal, vlădicesc, frumos, eroic, martiric, cult și sfânt, societatea proletară trăsăse obloanele sumbre ale Internaționalei, făcând-o să semene tot mai mult cu o Temniță națională: Noua societate semăna cu temnița, căci hotarele erau păzite, se vorbea o singură limbă ideologică, se executa un singur program de viață, trebuia să gândească toată lumea
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
acolo rusticana Dorință-a mea și gândul tău pereche. Pe panta blândă a verzilor coline Îți rotunjește-n via-n rod parfumul Și mărginește panglica ce vine Șerpuitoare de departe - drumul. Acolo, undeva, lângă-un liman, Cu ziduri ocru și obloane verzi, Pitită lâng-un vechi templu roman, E-o casă mică, ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
vecheSă ne plimbăm pe-acolo rusticanaDorință-a mea și gândul tău pereche.Pe panta blândă a verzilor colineîți rotunjește-n via-n rod parfumulși mărginește panglica ce vineșerpuitoare de departe - drumul.Acolo, undeva, lângă-un liman,Cu ziduri ocru și obloane verzi,Pitită lâng-un vechi templu roman,E-o casă mică, ce din ochi o pierzi.E villa veche-a Donnei MargueritaCe-așteaptă musafiri, ori din vecineCe vin cu drag, așteptând mult râvnitaDulceață parfumată de smochine.Ne va primi cu zâmbetul ei
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU TOAMNA Coboară încărcată de rod ca răsplată muncii țăranului în cele două anotimpuri anterioare, în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugul sub oblonul tras peste hambare. CERNA Însoțit de adierea vântului, ca un ecou de baladă prin pădurile de fag coboară în cascade ca un balaur uriaș, unduind printre câmpii, și până la Dunăre, înnobilându-le, râul Cerna. Adina Maria Diaconescu, cls. a VII
POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380880_a_382209]
-
Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016. POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU TOAMNA Coboară încărcată de rod ca răsplată muncii țăranului în cele două anotimpuri anterioare, în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugul sub oblonul tras peste hambare. CERNA Însoțit de adierea vântului, ca un ecou de baladă prin pădurile de fag coboară în cascade ca un balaur uriaș, unduind printre câmpii, și până la Dunăre, înnobilându-le, râul Cerna. Adina Maria Diaconescu, cls. a VII
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
-le, râul Cerna. Adina Maria Diaconescu, cls. a VII - Școala gimnazială Com. Lăpușata - Vâlcea ... Citește mai mult POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCUTOAMNACoboară încărcată de rodca răsplată muncii țăranuluiîn cele două anotimpuri anterioare,în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugulsub oblonul tras peste hambare.CERNAÎnsoțit de adierea vântului,ca un ecou de baladăprin pădurile de fagcoboară în cascadeca un balaur uriaș,unduind printre câmpii,și până la Dunăre,înnobilându-le,râul Cerna.Adina Maria Diaconescu,cls. a VII - Școala gimnazialăCom. Lăpușata - Vâlcea
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
doar banca lui Cioran din grădina palatului vorbea în limbi turiștilor despre filosofia schimbării la față a unui pământ uitat de autor Canțonetele lui Minulescu veseleau tristul Montmartre iar cafeau își bea tacticos boema literară din Montparnasse Dimineața a închis obloanele cerului în Defense iar pe câmpia lui Marte ruginește năzuința lui Eiffel Parisul era galben de verde cu irizări spre albastru cum buzele Senei chiar acum când scriu o poezie în Jardin du Luxembourg pe piciorul unui faun neclintit de la
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir IV Reculegerea Soarele era sus de-o suliță, dar coliba era încolăcită în brațele liniștii. Nici văntul nu mai adia, să nu miște oblonul rămas deschis, de parcă ar fi vrut ca cei aflați în colibă să-și continue somnul în tihnă, căci îi apucase zorile tot trăncănind. Peste puțin timp însă, obișnuit să se scoale în zori, bătrănul nu mai avu somn, și se
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
găsești când tragi sertarul ? O sticlă plină și paharul Cu vinul vechi și nebăut. Așteaptă, ochii nu-i deschide Și încă nu ieși din vis, Mai stai un timp în paradis, Alungă dorul și-l desfide ! Mai lasă încă tras oblonul, Lumina ta mai ține-o-n casă Și n-o lăsa pe geam să iasă, Să ți se-ntunece salonul. Și gura-nchisă să-ți rămână, O vorbă să nu scoți măcar, Chemarea ta va fi-n zadar, Dacă iubirea
IEŞIREA DIN VIS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374841_a_376170]
-
al fariseului Boriel. Hasim reuși deci să-l scoată pe Baraba din ascunzătoare trimițând unul din oamenii lui de încredere la casa Hoys ben Nabat. Aflat acolo, omul negustorului scoase din veșminte un mic arc și slobozi o săgeată în oblonul de lemn. Baraba ieși la fereastră și-l văzu pe omul lui Hasim făcându-i un semn discret cu un mic felinar pe care îl stinse imediat după aceea. Baraba dădu oblonul la o parte și la adăpostul întunericului care
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
un mic arc și slobozi o săgeată în oblonul de lemn. Baraba ieși la fereastră și-l văzu pe omul lui Hasim făcându-i un semn discret cu un mic felinar pe care îl stinse imediat după aceea. Baraba dădu oblonul la o parte și la adăpostul întunericului care aproape că se lăsase, ieși pe fereastră și coborî pe o prăjină de lemn pe care doi oameni o așezaseră cu câteva clipe înainte pe perete. Imediat ce coborî, cei doi luară prăjina
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
de multe ori slugile dormind. N-au fost și nu sunt prea vigilenți. -Pe scara asta n-ar fi fugit, remarcă Mâțan. Ar fi ridicat din somn și o statuie! -Atunci pe fereastră, spuse Maydan intrând în odaie și dând oblonul de lemn la o parte. -Direct în stradă da această fereastră! -La adăpostul nopții n-are importantă pe unde ar fi fugit..! -Ce fel de om ți s-a părut a fi Baraba? întreba Mâțan pe stăpânul așezământului. -Hm! e
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
să lovească cu sabia oricând. Inspiră teamă. spuse stăpânul. -Daca inspiră teamă inspiră și respect! -N-ai vrea sa-l ai prin preajmă. Bine că am scăpat de el, spuse omul răsuflând ușurat. -Privește aici Mâțan, spuse Maydan arătând unul din obloanele de lemn. -E o gaură făcută probabil de vre-o săgeată trasă din stradă. Privește direcția de pătrundere a vârfului. De jos în sus. Oblic. -Într-adevăr, întări Mâțan. Pare a fi o lovitură de săgeată. Așa probabil că îl anunțau
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
vreți egalitate? Nu auziți ce spune Dumnezeu? Normalitatea azi e vinovată, Desfrâul a ajuns la apogeu. Se tânguie planeta de rușine Și țipă ca și cumpăna în vânt, Lăsați Izvorul Vieții ca să umple Fântânile-ngropate în pământ. Deschide-ți ochii, ridicați obloane Și nu lăsați ca răul să învingă, Vă curățați de lepră-n scăldătoare Căci faptele din urm-o să v-ajungă. Păcatul unde mușcă, lasă urme La fel ca si rugina. Ce-i stricat, Nu va mai fi nicicând de
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
alee de promenadă prin viață, era un tren de venit și de plecat în și spre gări falnice ori spre gări ruinate, spre gări forfotitoare ori spre gări pustii ale vieții sufletești umane!... Interpreta Ileana Ciuculete cânta de smulgea și oblonul schimnicului, era bună cu oamenii, încât o vină a sa era virtute pentru altcineva, era frumoasă încât rămâne în oglinda privirii și după ce nu mai este privită. Frumoasă, veselă, mirabilă glăsuitoare de cânt popular, folcloric și de voie bună, Ileana
ILEANA CIUCULETE. CÂNTECE INDEXABILE LA PREFERINȚA DE IUBIRE, VESELIE ȘI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374129_a_375458]
-
altceva, pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor. Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînțeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar și culoarea variază, de parcă ai
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
trei camere, iar în una din ele dormeam noi. Stâlpii casei aveau o construcție deosebită. Îmi pare rău că nu îmi amintesc prea bine cum mai erau și decât să vă desenez cine știe ce, mai bine vă povestesc altceva. Ferestrele aveau obloane iar pe dinăuntru femeile coseau frumos, cu ață viu colorată niște perdele, prinse la mijloc, pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă în casă. Ușile de la intrare erau din lemn, vopsite iar casele văruite. Îmi aduc aminte cum mai străluceau
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
ea, în timpul nostru. Nu trebuie să greșim cu formule care nu pot socoti, ce nu există. Nu trebuie să uităm că în timp, va ramâne forma, iar conținutul se va disipii. Femeie nu mai naște monștrii! Cerul și-a închis obloanele, pentru suflete închise. Soarele trece printre ele, pentru lumini în curbe cu formule complicate. Femeia omului privește acum cerul, cu capul dat pe spate, zâmbind viitorului. By Viorel Muha Referință Bibliografică: Femeia omului / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEIA OMULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345793_a_347122]
-
sperăm că vei reveni din nou acasă!) Mi-am însușit tehnică lui Crusoe! Am alungat postașul, am încuiat ușa cu trei lacăte, am scos din priză telefonul și televizorul, mi-am băgat vata în urechi și încet, încet, am tras obloanele peste ochi. Acum stau liniști și cuget pe insula mea pustie de la etajul trei. Ca si Robinson am s eu câțiva prieteni care nu mă deranjează: Vineri, Sâmbătă, Duminică, Luni, Miercuri și Joi. A mai fost unul, Marți, dar m-
PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346037_a_347366]
-
aprinde, abitir, Pân' la ușă un Carpați, Dar femeia ... este bai, Cum și-a pus al ei picior, După ea, frate-meu, stai, Nu-i scapă un colțișor, Prin buticuri, prăvălii, Brazdă mallul în zig-zag, Amintindu-și de copii Când obloanele se trag, Tot probează, tot oftează, Ia pantofi, și din vitrină, Dar nimic nu-i aranjează Șutul ei de balerină, Se îmbracă, se dezbracă, Bluze, fuste ori taioare, Până ape-ncep s-o treacă De la cap printre picioare: Ba arată
SEX & SHOPPING de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347862_a_349191]
-
de multe foi pe care-am vrut să scriu ceva sau poate doar le-am mâzgălit, apoi le-am rupt, le-am aruncat crezând că astfel el va fi uitat. Ce păcat!Mare greșeală am mai făcut procedând astfel, închizând oblonul și ieșind. Acum toate acestea bat în obloanele lui, mă strigă, mă cheamă să am milă, si sa n-am teamă, să încerc să le scot și pe ele la lumină. Dar cum să fac, cum să procedez să nu
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]