9,947 matches
-
de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut Închipui vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ziua morții, după ce fuseseră puternici, curajoși și stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia lor eternă. Din acea clipă se cățărau cu greu În vîrful insulei și se stabileau acolo, ca niște paznici eterni pe marginea prăpastiei, contemplînd de departe, nostalgici și resemnați, ceea ce fusese regatul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu Roberto, care, cînd Îl lăsam În pat, Începea să mă aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi ieșea sufletul pe ochi cînd se uita la mine și murea de teamă că nu mă voi mai Întoarce - s-ar fi zis că acum se lamenta pentru ceva care o durea cumplit. În fond, același lucru se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut deseori pradă unei activități febrile, care-l Împiedica să stea locului fie și pentru o clipă și-l făcea să cadă răpus de oboseală noaptea. Dădu foc cărților. O făcu pentru că era convins că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic și minunat, În care nimeni din istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
O dată l-a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la asta. Dar nu era greu să-i dea dreptate. A încuviințat cu un aer prob, profesional. "Știi de ce? Pentru că e vîrsta idealismului dragă, hm... Ia spune, de fapt, cum te cheamă? Am un lapsus, e neplăcut, clar e din cauza oboselii, atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea cu adevărat în ultimul timp. Nu avusese astfel de gînduri niciodată. Și acum toate îi bîzîiau în cap fără odihnă. Se străduia să-și ocupe fiecare oră din zi, să cadă frînt de oboseală pentru a nu avea timp de gîndire, muncea ca un apucat, citea toate rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos, făcea observații cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare și exclamare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom, în drum spre Comana. A doua zi seara se găsea în trenul de București, rupt de oboseală, dar cu mintea limpezită, cu un plan pus la punct. Mai mult decît "scurgerea de informații" pe care o sesizase, el trimitea rapoarte și tot ce scria în ele ajungea la cunoștința celor doi complotiști, mai mult decît asta, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele primite. El nu avea de ce și cum să se amestece, dar trebuia să știe. Spre miezul nopții simți că oboseala îl cuprinde atît de puternic, încît nu va mai fi în stare de nimic a doua zi. Rapoartele continuau să sosească, introduse cu discreție de șeful cabinetului, care arăta din ce în ce mai livid. Poate tot atît de livid ca și el. Hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă (vezi Doamne!) era și asta o Împlinire, să‑ți Înscrii fiicele la gimnazium, printre copiii „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timpul să mergem la culcare. Mâine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă ora zece ca să telefoneze domnului Graves, corespondentul ziarului Times. 11. În luna august a anului 1921 cotidianul londonez Times - același care În urmă cu aproape un an era uluit de forța de anticipație a Conspirației, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spinările! adaugă distrat. La cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care le scăpau tuturor celorlalți, să gândească pentru toți și să ia decizii care să-i vizeze pe toți, dar începea să se îngrijoreze pentru starea lui de sănătate, temându-se că într-o zi ar putea să cadă victima oboselii acumulate. Tapú nu se satura să-l privească, de parcă cineva ar fi vrut să-l ia de lângă el, si, când îl cuprindea această senzație neplăcută, simțea o neliniște puternică și o amărăciune de nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în cele din urmă, profesorii îi dădură de capăt, roata se puse în mișcare. Lângă Luana, Marc nici nu respira. Era atât de fericit că-l primise lângă ea, încât amuțise. Fata privea tăcută pe fereastră, simțind că o copleșește oboseala. Nu dormise deloc și acum legănatul ritmat al mașinii o făcea să-și scape pleoapele. Nu realiză când se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce am spus azi. N-am mai întâlnit fete ca tine. La noi... Sper că nu începi iar. Nu. Te asigur că nu. De fapt, îți promit că acest subiect rămâne închis pentru totdeauna. Au dansat până târziu, când numai oboseala i-a făcut să se oprească. Drumul spre casă l-au parcurs într-o beznă deplină. Cufundată în întuneric, Luana simți că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare a capului și-o durea în tot trupul. Privi pe fereastră și văzu copacii goi, arcuiți de un vânt puternic ce-i făcea să-i bată în geamuri. Se încruntă. Când venise toamna? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna Darie știa că numai oboseala îl făcea să fie lipsit de politețe. Ștefan făcu gestul să se ridice dar Iuliana îl opri. Să nu renunți la ea. N-o lăsa să se întoarcă la o viață nenorocită. Voi doi trebuie să fiți împreună. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]