8,125 matches
-
și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mi se întâmplă destul de des să uit lucruri, în ultimul timp. Sau poate că tu uiți să mă întrebi și atunci ochii lui Musa rămân negri până la proba contrarie... Și Omalissan? Cine încearcă s-o omoare? Ah, nu acum... am obosit... și aș fuma o țigară... Save Installing updates. You will need to restart your computer. Ok Remind me later Nordul are întotdeauna gust de hering. Iată o realitate imposibil de ignorat. Sigur, poate părea o platitudine, dar la ora 5
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și mai scufundam câte-o flotă, în cadă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei doi îi mai avea pe lume. O senzație de amar, culcușită în capul pieptului și-n cerul gurii. Țigara numărul x. — 11, Coates Garden. Aici e. Am ajuns! Alexandre se grăbise să-i deschidă, curtenitor, ușa. O sim țea obosită după călătoria cu trenul și puțin absentă, ca de obicei. Camera lor de la Lairg emana un romantism cere monios și puțin apăsător, ca și cum Scoția întreagă și-ar fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la cincisprezece-douăzeci de metri în spate, pe-un povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea-i caldă, în care se regăsea toată muzica pădurii. Te-au obosit spiridușii ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta e motivul, tînăra lupoaică. Știi bine că nu. M-aș ține după ei la nesfîrșit. Apoi tăcu. Prea de multă vreme îl știa Hana pe Lupino ca să nu-și dea seama
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înainte de șapte ani copiii trebuie educați în familie în două etape: în prima etapă de la naștere la cinci ani unde predomină activitatea de joc, mișcare, cântece/ povești, recomandând în același timp a se avea în vedere să nu-i obosească, a doua etapă între cinci și șapte ani în care încep lecțiile de pregătire pentru școală. După Aristotel, de educație beneficia toți oamenii născuți liberi”(E. Voiculescu, 2001, p. 7). “Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
luăm de la capăt. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi?! Ce cioban sărăntoc! Auzi, patru oi! Păi, dacă tot numai patru are și el, la ce dracu’ nu le număr pe ale mele? Exercițiul de relaxare înainte de culcare îl obosi în asemenea măsură, încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prea marcată de ultimele evenimente din viața ei. Sănătatea îi era șubredă, mai ales cea psihică. Cât va mai rezista organismul acela slăbit la astfel de șocuri? Va veni și acea zi în care inima îi va asculta rugămintea. Va obosi și ea să mai mențină viața într-un corp care nu și-o mai dorea. Fiecare zi era pentru ea o nouă provocare. Aștepta cu nerăbdare mesaje din partea lui, iar când acestea lipseau, era agitată, nervoasă și sfârșea prin a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Asta mi-a lipsit mereu, încă din copilărie când mă prefăceam că adorm doar că să mă ia mama în brațe. Era unul din puținele momente în care îi furam afecțiunea. Pe atunci făceam totul ca să o primesc, acum am obosit să mai lupt pentru a o avea. Iar el nu a înțeles asta, sau dacă a înțeles nu a vrut pur și simplu să facă acest pas. Uneori poți ajuta mult mai mult pe cineva să se schimbe, să evolueze
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea accepta jocul lui. Prefera să se simtă goală, pustie decât să mai treacă prin noi și noi dezamăgiri. Ieși în stradă pentru a ajunge la stația de autobuz. Voia să se întoarcă acasă. Zgomotul traficului mult prea intens o obosi imediat, contrastând puternic cu liniștea de pe aleile parcului pe care îl părăsise. Trebuia să traverseze și nu era nici o trecere de pietoni prin apropiere. Să se hazardeze să traverseze printre mașini? Era mult prea riscant și ar fi încurcat și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
starea de sănătate a acesteia. Era slăbită și nici nu voia să mănânce mai nimic, doar ciugulea câte puțin, apoi se retrăgea în pat. Încet-încet își reveni, iar Ana era hotărâtă să o scoată din casă. Nu mult, cât să obosească, doar atât cât să mai schimbe mediul și să respire aer proaspăt. Hotărî să iasă la o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lent: mai întâi îi cere Electrei să fugă împreună, dar ea se dezice de el, nerecunoscându-l ca frate; eroina va fi cea care va declanșa hotărârea lui Oreste. De remarcat este superbul dialog dintre Egist și Jupiter, un Egist obosit de vina de a-l fi ucis pe Agamemnon, vină pe care o poartă în suflet de 15 ani (inventând sărbătorile morților doar pentru a-i forța și pe ceilalți locuitori ai orașului să resimtă dureros culpaă și un Jupiter
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu citesc conținutul unei reclame, fiind interesați doar de avantajele ce le-ar putea obține, nu e cazul să nu faci cuprinsul. Cuprinsul ar trebui să fie simplu, tematic și să creeze o imagine în mintea clientului. Nu trebuie să obosești clientul cu foarte multe detalii tehnice sau oferte diferite. Ar trebui scris în limbajul de zi cu zi. Folosește puterea imaginilor, a cuvintelor-cheie și caută să fie ca un fel de poveste. Fii obiectiv, dacă ție nu-ți place de ce
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
măritat. MINISTRUL: Scuză-mă... Așa am crezut... JENI: Nu m-am măritat dar am trecut de vîrsta de la care să pot fi strigată "domnișoară". Am și eu orgoliul meu. MINISTRUL: Iartă-mă, nu mi-am dat seama. Sînt atît de obosit. Coroanele astea... Și preoții... Totul e atît de trist. Crezi că la ceremonia de azi or să fie și preoți? JENI: Da. A fost angajat un sobor de preoți. MINISTRUL: Doamne, ce necaz. De ce le spune sobor? JENI: Pentru că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Te rog să ai grijă de asta. JENI: De asta va avea grijă biroul de presă. MINISTRUL: Sigur... Numai că acolo am angajat tot ziariști. Și purceluș la purceluș... Aș fi mai liniștit dacă ai veghea personal. Toate astea mă obosesc. Și e o zi atît de urîtă. JENI: E ziua Europei. MINISTRUL: Da. Adevărat. Ce păcat! Europa merita o zi mai frumoasă. Dar ziua Africii cînd o să fie? JENI: Mă interesez și vă spun. MINISTRUL: Neapărat. Neapărat! Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Sînt cine sînt. Voi fi ce-am fost și am fost ce voi mai fi. PATROANA: Nu ești nimic. Te pui cu mine? Vrei să te fac praf? Umbli să mă distrugi? Te distrug și eu! MINISTRUL: Lasă-mă. Sînt obosit. Trebuie să plec. PATROANA: Să pleci? Unde să te duci? Duce-te-ai la cimitir! MINISTRUL: Da. Acolo mă și duc. PATROANA: Foarte bine. MINISTRUL: Să depun coroane. Azi e ziua Europei. PATROANA: Ce-ai tu comun cu Europa? MINISTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Dar ce legătură am eu cu chestia asta? MINISTRUL: Ar fi mai politicos să nu te plîngi de o cafea care ți se oferă. Biata Venera și-a dat toată osteneala. A ajuns o adevărată Otilie de cît s-a obosit cu cafeaua ta. JENI: Foarte adevărat. PATROANA: Asta-i cafea? JENI: E cafea roz. PATROANA: O fi ea roz, da' de ce-i așa de verde? JENI: Eu am făcut-o roz. De alte consecințe nu răspund. MINISTRUL: Ai dreptate. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
duce doar la piese proaste și la balete răsuflate. (Face un gest, începe muzica, intră balerinii, care dansează perechi; în mijloc dansează Emma și Mefisto, doar un minut, apoi balerinii ies, muzica se oprește). EMMA (cade în fotoliu): Uf! Am obosit! Cred că am dansat ore în șir! Dar știi să dansezi bine? Pășești foarte ușor. MEFISTO: Păi, înțelegi... din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu. Sonia intră mai liniștită, dar tot smiorcăindu-se puțin. Cei trei o privesc cu jale. Bunica se duce s-o sărute compătimitor. BUNICA: Studenta bunicii! Cît ai slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD: Las-o că nici n-a început. SONIA (Bunicii): Despre ce vorbești, bunico? Eu și facultate! BUNICA: Asta cam așa e. EDUARD (cam stingherit, Soniei): Iartă-mă. Eu le-am spus. SONIA: Ce le-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator și peste un sfert de oră nebuna obosește. Lasă ploaia artificială să o lovească în continuare. Loviturile sunt deja mângâieri, iar ea a învățat să res pire prin apa care îi inundă toată făptura. Iese din baie și merge încet prin cameră. Deschide o fereastră. Aude zgomotele firești
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe parcursul celor cinci metri parcurși, iar drumul continuă în pantă. Așa că funcționarul poate vedea panorama orașului în toată splendoarea ei. Funcționarul vede șirul infinit de mașini care se târăsc sub ochii lui. Iar funcțio narului îi e foame. Și e obosit. Și funcționarul își duce mâna la frunte în timp ce apasă ușor frâna. Roțile mașinii se mișcă din ce în ce mai încet și se opresc. Și atunci se întâmplă ceva firesc. Funcționarului îi cad din gură cuvintele e un coșmar. E normal să spui asta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]