4,431 matches
-
accident. Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un vers să rimeze perfect cu altul, el folosește uneori cuvinte improprii, scoase din cele mai obscure cotloane ale dicționarelor sau chiar declină forțat aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecție despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca și cum ar fi vorba de clasici în viață. Cartea sa de recenzii Observații sau băgări de seamă, apărută la Editura Tiparul din Bârlad, oferă numeroase exemple de supraevaluare. Despre Petruța Chiriac, autoarea unui roman de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se poate spune că Marian Ruscu e creator de limbă... Nu este clar însă pe cine nu vrea poetul să o aibă pe conștiință. Pe grijulică?! Asta chiar că depășește capacitatea noastră de înțelegere. De altfel, multe alte versuri rămân obscure. Nu vom afla niciodată ce anume a vrut să ne comunice poetul prin intermediul lor. Dar poate că e mai bine să nu aflăm. Eminescu - personaj de roman polit ´ ist Mihai Eminescu - ne explică G. Călinescu - avea în minte un cititor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
i-a trecut prin cap să vorbească și de florentinism. Oricum, el îl compară pe Florentin Smarandache cu mari scriitori, ca Fernando Pessoa sau Ion Barbu, lansându-se într-o supraevaluare orgiastică a idolului său. Din fericire, unele pasaje sunt obscure („multiplicarea poate fi luată drept prelungire și invers, iar contradicția tinde spre rezolvare, fără s-o atingă vreodată, într un proces necontenit și ambiguu prin proteicul său“ ș.a.m.d.), dându-ne posibilitatea să mai și ațipim din când în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și activist al PCR“, ceea ce este o aberație). Un articol de mare întindere și extrem de elogios este rezervat... cui credeți? Lui Vasile Șelaru. Defulari turbulente Versurile lui Ara Alexandru Șișmanian din volumul Migrene IV (Paralela 45, Pitești, 2007) sunt la fel de obscure ca acelea ale Roxanei Gabriela Braniște, la care există referiri în această carte. Autorul nu este însă zglobiu-cabalistic ca Roxana Gabriela Braniște, ci încruntat ezoteric și macabru-licențios, ca el însuși, cel din volumele Migrene I, II și III, publicate anterior
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poate fi considerat inventatorul unui nou gen de critică: critica duioasă. Recenziile din cartea pe care a publicat-o nu demult - Sufletul bolnav de carte, Amurg sentimental, București, 2006 - sunt expresia unei iubiri romanțioase față de fiecare autor supus atenției. Despre obscura poetă Valeria Manta Tăicuțu, Miron țic scrie impresionat până la lacrimi: „Poeta trudește la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui Ștefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfătoare.“ Iedera are temperatură?! Dar ce-a pățit, a făcut viroză?! „Virgil Diaconu își scrie poemele ca și când s ar opri timpul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar pentru ca această unitate să devină posibilă era necesară o epurare ideologică. Bâlbâitul dorea o generație fără dileme, devotată suflet, dar mai ales trup, "idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă", cărora li se impunea să gândească proletar, în spiritul "celui mai iubit fiu al poporului, conducător înțelept al partidului și al statului, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o cruce. Ce aștepți de la viață, copile? Te-ai izolat într-un prezent obscur surâsul chibritului aprinde felinare-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prietenilor dragi, cărora le-o dedicase, că "nu se poate să nu remarci cu uimire că oamenii care au săvîrșit lucruri mari în teatrul lumii și s-au ridicat deasupra contemporanilor lor, au fost, cel puțin în parte, de origine obscură"16. Numai că, aceeași soartă, care l-a favorizat pe eroul amintit, geloasă pe gloria lui și pe ceea ce putea el să devină, l-a smuls din viață. Soarta rea îl va persecuta și pe Cesare Borgia, unicul idol al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cel mai potrivit pentru ei. Puterea și abilitatea se găsesc și la hoții de drumul mare, și la eroi. Diferența dintre ei constă în aceea că un cuceritor este un hoț ilustru, în timp ce hoțul obișnuit nu este decît un potlogar obscur. Drept premiu pentru violențele sale, primul primește lauri. Celălalt are parte de frînghie. Este adevărat că, ori de cîte ori cineva va vrea să schimbe ceva în lume, se vor ivi mii de obstacole pentru a fi împiedicat, și că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am grăbit să le completăm și care confirmau căsătoria mea cu el și adoptarea Minodorei Racoce de către Gerhard Bosch, medic german. Asemenea documente, fără valoare în lumea liberă, se practicau după niște reguli valabile numai în lagăre atunci când anume interese obscure o cereau. Cum medicii se bucurau, așa cum am mai zis, de oarecare privelegii, Gerhard spera ca această căsătorie recunoscută prizonierilor să o protejeze pe Minodora. Am devenit soția lui Gerhard în fapt după ce devenisem pe hârtie, exact invers de cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei avea să stabilească, dacă nu cumva, la acele capete mai îngroșate ale sârmelor a fost montată ceva aparatură de amplificare a sunetelor. În locul lumânării, a preferat să își cumpere o mică lanternă. Cu aceasta urma să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
interes, atunci se poate forța orice, se pot aduce și acuzații, dar în afara adevărului sau, mai bine zis, pe lângă adevăr. Dar te văd cam pornit, colega Pițigoi!.. Nu cumva chiar tu în persoană și cu Bibescu împreună aveți ceva interese obscure? Că așa s-ar părea la prima vedere... Nu! Dar cel puțin eu îl suspectez pe neamț că nutrește gânduri fascisto-revanșarde și ideea superomului arian cu plete blonde și cu priviri albastre. Iar eu mai pot adăuga amănuntul că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se apuca, totuși, de vreuna, era aproape sigur că n-o va duce, până la capăt, așa cum se cuvine. Neavând deloc de ales, într-un timp se angajase și la o firmă obscură de demolări și de construcții civile și industriale, firmă pe care, oricum, nici pe ea n-a agreat-o niciodată, după cum el însuși avea cinstit s-o recunoască, mai târziu, de multe ori. Totul aici i se păru o corvoadă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe care le adăpostește mintea oricărui lector pățit este, împrumutând o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus vivendi japonez, am preferat o scriitură ambiguă și implicată emoțional uneia clare și reci. De asemenea, ori de câte ori ne-a permis spațiul, am încercat o punere în abis a temei tratate prin apelul ferm la exemple cunoscute din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mânat de porniri primare, precum dorința de a mânca) și menținând chiar idiosincrasiile persoanei în viață. Pe scurt, regizorul american acreditează și impune perspectiva potrivit căreia morții care se întorc din mormânt suntem noi înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul vers de mai sus mi-a fost inspirat (insolit afflatus de grad secund) de un obscur poet englez din secolul al XVIII-lea, care se autodefinea ca "afundat în transă sacră". Paul Valéry afirma odată că Pythia îți dăruiește numai primul vers; citindu-l însă pe James Grainger, fiindcă astfel se numește vizionarul cu pricina, poetul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai îmbătrânită cu șaizeci de mii de ani. Dar cât înseamnă asta în comparație cu 13.7 miliarde de ani care au trecut de la momentul Big Bang-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
succeselor cercetării lor, se cunoaște doar 4% din univers, adică materia locuită, vizibilă, stelele, planetele și lunile. Restul de 96%, în ciuda cercetărilor costisitoare făcute în spațiu, rămâne literalmente în întuneric și pentru fizicieni. De aceea au inventat conceptele de "materie obscură" și de "energie obscură". Este vorba de mărimi complet necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cunoaște doar 4% din univers, adică materia locuită, vizibilă, stelele, planetele și lunile. Restul de 96%, în ciuda cercetărilor costisitoare făcute în spațiu, rămâne literalmente în întuneric și pentru fizicieni. De aceea au inventat conceptele de "materie obscură" și de "energie obscură". Este vorba de mărimi complet necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a crede în minuni, și în același timp, chiar împotriva abuzului științei și a credinței în știință. Pe termen lung religia s-a arătat mult mai puternică și durabilă decât criticii ei. Din păcate însă, își arată mereu și latura obscură, a fanatismului și represiunii. Dar sunt încrezător că nici marea majoritatea a musulmanilor nu se va lăsa subjugată unui drept penal medieval și nici majoritatea copleșitoare a catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
afirmă, de la Sfântul Augustin, dar trebuie să ne întoarcem la cel ce a pregătit strada teologiei latine, la avocatul Tertullian. Nu vreau și nu pot să-mi închid rațiunea în fața problemelor de credință. Îmi e străin tot ce este absurd, obscur, infantil, grosolan, conservator. La fel cu orice formă de isterie pseudoreligioasă de masă sau chiar la nivel global, precum cea care se dezlănțuie de exemplu în jurul tragicului accident al unei frumoase prințese sau al morții neașteptate a unui popstar cuprins
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici, maniaci sau exaltați, iar astăzi nu mai sunt interpretate ca experiențe religioase. Ceea ce un timp era interpretat ca "noaptea obscură a sufletului" astăzi este diagnosticat ca depresie, "ariditatea" spirituală se definește sindromul burnout. Stări de frică, sentimente de vină și probleme de conectare la nivelul percepției vizuale pot fi tratate ca nevroze. Fenomene asemănătoare erau și sunt prezente și în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]