2,880 matches
-
de ele: azi mai lent, mîine mai repede, după acustica sălii și după dispoziția instrumentiștilor. Ideea că o partitură trebuie cîntată invariabil în același tempo aduce cu dorința de a gusta un vin bun cu ochii pe cronometru. Un dirijor obsedat de rigoarea metronomică a tactului pierde din vedere nimbul sunetelor, intensitatea lor, și de aceea el jertfește densitatea în favoarea duratei. S-ar putea spune că expresivitatea nu se capătă decît printr-un tempo lent, dar senzația de lentoare apare abia
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
aici? Că vîrsta edenică a trecut? Că nici măcar zeii și zeițele nu se pot sustrage morții? Finalul rămîne deschis, interpretabil, iar alegoria naiadei - învăluită în mister. Mitologia reîntîlnește astfel veșnica temă a poeziei lui Philippide, angoasa ontologică a ființei umane obsedate de finitudine - aceeași, indiferentă la decor, indiferentă la epoca descrisă.
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pe Daisy. Treptat, Winterbourne intră în ambiguitate. Este Daisy Miller o ingenuă refractară la conformismul societății înalte de pe Bătrînul Continent sau, dimpotrivă, o femeie superficială, deschisă compromisului etic și chiar viețuirii promiscue? Dilema atinge punctul culminant la Roma, unde Winterbourne - obsedat de domnișoara Miller - o urmărește, într-o seară, cînd aceasta se plimbă (complet nepotrivit, din unghiul cutumelor aristocratice!), în preajma Coliseumului, cu un italian simpatic, numit Giovanelli. Informația sumară, împreună cu un schimb de replici esopic dintre personaje, îl determină pe Winterbourne
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
of My Autobiography. To 1949 [1994] și Walking in the Shade. 1949-1962 [1997]), mustind de incredibile dezvă- luiri și recriminări, Doris Lessing n-a mai avut curajul să meargă până la zi cu depănarea amintirilor. O reticență surprinzătoare din partea unei scriitoare obsedate de adevăr, neferindu-se de brutalitatea dezvăluirilor compromiță toare, pune capăt speranței că vom mai citi istoria zbuciumaților ani ’60 și ’70. «Posibilele daune provocate unor persoane vulnerabile» au determinat-o pe această «romancieră de-o candoare radicală» să convertească
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
ilegal, de securiștii lui Dan Voiculescu". Într-o postare pe blogul personal, Dan Voiculescu i-a răspuns Elenei Udrea: "Așa cum Băsescu nu ratează nicio ieșire la care să nu îmi rostească numele, observ că și Udrea a început să fie obsedată. Îi atrag atenția însă, că orice plângere mincinoasă va atrage automat și o plângere pentru denunț calomnios (actualul art. 268 NCP)", a reacționat Dan Voiculescu.
Dan Voiculescu îi atrage atenția Elenei Udrea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30498_a_31823]
-
Apăruse mai întâi la un cenaclu studențesc sau poate chiar la cel care se ținea la filiala locală a Uniunii Scriitorilor, prin anii ’60, după care sombrase, ca să mă exprim prețios, rezumându-se la aceste două cuvinte, care desigur, îl obsedaseră și până atunci.” Nicolae Prelipceanu ne spune, de fapt, o poveste despre conul de umbră în care a intrat poezia în vremea noastră, despre cum s-a schimbat modelul literar de succes. Opinia poetului nu este deloc încurajatoare pentru cei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
român care fusese, devenise un scriitor de limbă franceză, scriind fără probleme în limba țării în care se exilase. Probabil că instinctiv Petru Dumitriu a crezut că noua putere din țară, cea după 1989, îi va recunoaște meritele de exilat. Obsedat de covorul roșu, Petru Dumitriu avea să mai greșească o dată, imaginîndu-și că va da, dintr-un foc, două lovituri. Prima, de a da marea lovitură de a fi primit din nou de Puterea de la București ca o mare personalitate. Cea
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
Petru Dumitriu îmi dă o imagine a marelui scriitor care ar fi putut fi, dacă n-ar fi simțit, pînă în ultima clipă, nevoia unor cîrje ideologice care să-i dea și puterea de care un scriitor n-are nevoie. Obsedat de puterea politică, Petru Dumitriu a ratat puterea inefabilă și greu trecătoare la care pot ajunge scriitorii care nu își dau coate cu Puterea.
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
Emil Brumaru (monolog) Căutam să scriu cît mai închegat, topind cuvintele unul într-altul, dînd frazelor o formă lunguiață, ușor ondulată pe margini, compactă în miez. Da, centrul mă obseda, acolo aveam nevoie de curaj, de precizie, de fantezie... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, necotrobăite, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri, sau de, pur și simplu, un
Transcriere împotriva sinuciderii (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15427_a_16752]
-
diferiți, fragmente cu adevărat memorabile, care nu împiedică invocarea cu generozitate a opiniilor unor confrați, de la Radu G. Țeposu la Al. Cistelecan sau Ion Bogdan Lefter. Iată-l observînd, de exemplu, asemănările și deosebirile dintre Mircea Cărtărescu și Magda Cârneci ("Obsedați de "totalitate", și unul și celălalt își populează spațiul textual cu "instantanee" ale imediatului într-o accelerată derulare, numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
lucru, adică înțelegând politica în felul meu. Și, ca să revin la scris și la așa-zisul testament despre care s-ar putea presupune că există din cele spuse până acum, testamentul meu ar însemna încă două, trei romane care mă obsedează, le am în minte și trebuie să le scriu. De asemenea, un volum de amintiri și un pseudo-jurnal, pentru a corecta anumite date despre întâmplări la care istoria m-a ajutat să particip sau despre prieteni care, aș îndrăzni să
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
sale ipostaze de-a lungul timpului, dintr-un contact îndelungat de zi cu zi, surprinzându-i nu numai o dată prăbușirile interioare, evoluând în paralel cu entuziasmele de-o clipă, uneori însă durabile, nu fără să-i adâncească neliniștea căci îl obsedau prin contrast. îi puneau față în față ce-ar fi vrut de fapt să fie el, oferindu-i exemple în persoana altora, mai bine înzestrați, dotați cu un talent care, în anumite cazuri, îl fascina. Atunci, în loc să-l roadă invidia
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
să le amintim succint aici, nu face, de fapt, decît să pună în evidență unitatea fundamentală a gîndirii și a viziunii sale despre teatru. Pe de altă parte, există în opera sa o circulație a temelor și ideilor care îl obsedează și îl reprezintă. Abia enunțate sau schițate într-o carte, ele pot deveni subiectul unui volum aparte, cum e cazul, de pildă, cu Cehov și dramaturgia sa (asupra cărora criticul s-a oprit în mai multe rînduri, pentru a-i
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
când eram elev aici, intern la Liceul ,Dr. Ioan Meșota", auzeam zi de zi vocea tremurată a unui moșneag ungur, care striga pe străzi, seară de seară: BRASSAI LAPOK. Sper că am scris corect. Vocea bătrânului vânzător de ziare mă obseda. Am aflat că acest ziar apare și astăzi, după cum a informat, cu simpatie, o redactoare a ziarului românesc. Țin minte titlul acestui ziar brașovean străin, din două motive. Primul, că noi, românii, am dat, totdeauna, dovadă de multă toleranță. Chiar
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
Ca și cum viața de familie pe care a avut-o n-a fost decât o captivitate îndelungată. Jocul în oglindă al celor două familii este ironic și aproape sarcastic, soluție nu pare să existe. Clare fuge împreună cu Rebecca din casa ei, obsedată de amintirile pe care le-ar acumula fiica ei: agonia lui Erich, o posibilă stingere a lui Jonathan. În urma ei rămâne casa unde cei trei bărbați parcă așteaptă sfârșitul. Fiecare s-a familiarizat cu moartea, într-un anume fel, între
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
de-a face cu un partid obișnuit, bazat pe valoare, credința în doctrină și asociere întru servirea binelui public, poate că demersul lui Geoană ar avea vreo șansă. Cum PSD-ul nu e decât proiecția monstruoasă a lăcomiei unor grupuri obsedate de îmbogățire pe spinarea statului, demersul lui Geoană e dinainte condamnat. Vă imaginați că structurile betonate din teritoriu vor ceda locurile pe listele parlamentare pentru cine știe ce june cu ifose de neo-neo-Titulescu? Se știe ce greutăți a avut Ponta în a
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
clipă problema dacă Vladimir Tismăneanu n-a fost, cumva, ales să conducă ?Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România? datorită excepționalelor sale studii privind comunismul românesc (despre Stalinism pentru eternitate s-a vorbit ca despre o capodoperă a genului). Obsedat de anvergura celui în care vede un rival (Pe ce temei? Pe ce cărți de mare prestigiu? Pe ce validări internaționale?), dl Gallagher încearcă să-l înghesuie mereu în patul procustian al cărții de interviuri cu Ion Iliescu. Mânat de
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți anii aceștia de așteptare în anticamera limbii franceze? (p. 8). Știe că trebuie să se debaraseze de ?acest balast fantasmatic?. Dar e obsedat că hârtia albă nu e niciodată perfect albă, ?căci alte imagini pândesc dedesubt așteptând momentul prielnic să iasă la iveală chemate de vreun cuvânt (prin sens ori prin sunet) și atunci cum să nu te întrebi dacă ori și ce-
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
trăiască în acea Sîmbătă a Paștelui, în cea mai tristă dintre zilele posibile, cînd credința se pierde atît de ușor, pentru că puțini au speranța că va urma o Duminică glorioasă. De la Pascal și pînă la George Steiner, șirul marilor conștiințe obsedate de Sîmbăta plîngerilor se întinde, nesfîrșit; doar cîțiva dintre cei care au acest sentiment îl exprimă; dar starea de spirit există și o respirăm cu toții. Ce încurajator ar fi dacă tot mai mulți muritori și-ar da seama că trăiesc
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
-ar străluci la fel. De fapt, nici nu există Stelele țel VIAȚA Ea cântă Cea mai frumoasă simfonie La coardă sufletului meu De omenie De ce, oare de ce nu sunt în stare Să mă opresc și s-o ascult? Întrebarea mă Obsedează de mult... ARMONIZARE Iubirea noastră crează Universuri. Totul e atat de simplu: Hai să intrăm în rezonanță Cu Iubirea cea mare, S-o refacem Și să ne facem Dintr-o strigare. A POSTERIORI Știi (mi-am șoptit, după ce totul se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a vedea lucrurile în negru înseamnă o formă superioară de inteligență: domnule, eu nu mă las prostit de aparențe. Toată lumea trăiește într-o nesimțire care rezultă din mediocritate: nu e cazul meu!" (Andrei Pleșu; p. 161); , Pe mine m-a obsedat episodul relatat de Noica, privitor la acel țăran care, deși martor la un incendiu la căpițele de fân, nu poate da nici un amănunt: "Ce-ai văzut?" "Nimic." "De ce?" "Mă uitam la oi." O formă de civilizație foarte concentrată asupra unor
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
această serie de mari scriitori contemporani, care ar putea fi continuată cu Vintilă Horia, Ștefan Aug. Doinaș, Sorin Titel, Ion Caraion și alții. În prefața ediției Ștefan Bănulescu, Eugen Simion îl evocă pe scriitor ca pe un ,om misterios, reticent, obsedat de fantasmele literaturii lui". Portretul merită reținut: , Când l-am zărit prima oară, m-a surprins figura lui de mucenic și privirea lui mefientă. Purta părul lung, tăiat țărănește la ceafă, mersul lui era ușor împleticit și, când se decidea
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
Răchitan a mulțumit antevorbitoarei pentru tot discursul ei. în expunerea lui, conferențiarul a vorbit îndelung despre cauza primară a bolilor minții și trupului, dar și ce se întâmplă în creierul nostru atunci când gândim altceva decât ce ar trebui să gândim. Obsedat aproape de întrebarea ,,de ce?’’, el a călătorit în Asia, în Tibet (unde a stat mai mulți ani), în China, Filipine, Indonezia și Tailanda, familiarizându-se și cu practicile medicinii vechi tradiționale. Cauza bolilor poate fi explicată prin binecunoscuta relație dintre cauză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în fine, capitalul străin, ca să ne simțim cât mai repede și mai complet cetățeni ai lumii în general, ai Europei, în special. Să-i chestionezi cum au făcut primul miliard? Nici ei nu știu, la atâta trecere de timp și obsedați să plătească negreșit dări, taxe, subsidii, restanțe, datorii amicale, atenții - să investească nu numai banii altora, dar chiar și pe cei personali. Să-i chestionezi asupra celui mai recent miliard? Dar acesta e anonim, n-are chip în seria celorlalte
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]