1,688 matches
-
un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
predominant tematistă (Gaston Bachelard, Georges Poulet, J.-P. Richard), trecându-se în revistă elemente definitorii, precum „parfumuri”, „culori”, „sunete”, „sinestezii”, „melancolie”, „spleen”, dar și „evaziunea simbolistă”, „poezia elementelor”, a timpului și a spațiului, erotica, perspectiva ironică, viziunea spectaculară, carnavalescă, „metaforele obsedante”. Concomitent cu simbolismul, I. a studiat un alt curent, consacrându-i două cărți: Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea (1975) și Proza realistă în secolul al XIX-lea (1978). Primul studiu reconstituie cadrul istorico-literar al apariției și
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. În anul 1902, în urma penibilului proces în care apare ca inculpat ca urmare a acuzelor nedrepte pe care le adusese lui I.L. Caragiale, este exmatriculat definitiv din Universitate, prin hotărârea Senatului universitar. Dorința obsedantă de celebritate a lui I.-C. s-a întors împotriva lui într-atât, încât la moarte era un necunoscut. Notorietatea la care ajunsese afirmând că I.L. Caragiale a plagiat mai întâi un dramaturg maghiar inventat, Kemény Istvan, și apoi pe
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
al naturii anorganice, al artelor, al religiilor și mitologiilor, în funcție de care poate fi descris universul imaginar al poetului. Până în acel moment, nimeni nu încercase în stilistica românească reunirea tipurilor de demers ale lui Leo Spitzer cu sugestiile psihanalitice ale metaforelor obsedante ale lui Charles Mauron. I. adâncește până la ultimele nuanțe analiza limbajului eminescian, cuvânt cu cuvânt și sintagmă cu sintagmă, întotdeauna însă în raport cu gândirea poetului. SCRIERI: Limbajul poetic eminescian, Iași, 1979; Curs de stilistica limbii române, Iași, 1984; Structura stilistică a
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
literare ale epocii lui, fără să ajungă la momentul dezvăluirii adevăratei fețe a socialismului, dar conducând într-acolo. Panait Istrati este pentru I. în primul rând un personaj căruia „nu i-a fost frică”. Curajul a devenit așadar o temă obsedantă și un program al exegetului. În domeniul literaturii contemporane, cea mai însemnată realizare a lui este pseudodicționarul publicat în 1978, Scriitori tineri contemporani, conținând 168 de portrete-sinteză ale unor autori născuți după 1936, lucrare construită din convingerea că schimbarea, înnoirea
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
exagerări și imprecizii, lucrarea, contestată în ce privește modelul teoretic avansat și teza generală a unității stilistice a operelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se impune prin bogăția informației și verva demonstrației, incitând la dezbatere. Lucrarea Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) se înscrie pe linia tentativelor postdecembriste de a restitui adevărul cu privire la controversatele raporturi dintre scriitorii români postbelici și puterea comunistă. După ce trece în revistă evenimentele politice, sociale sau culturale
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
totuși să se desprindă de discursivitate: sub titlul revoluționar al cărții, care militează pentru o scriere eliberată de constrângeri formale, se ascunde mai degrabă o poezie tradițională. SCRIERI: Barocul literar românesc, București, 1982; Scrie cum vrei, Cluj- Napoca, 1984; Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică, Cluj-Napoca, 1995; Relația epică, Cluj-Napoca, 1998; Baroc și manierism, Pitești, 2000; Primul Occident, Pitești-București, 2001; Structuri și forme literare, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Sultana Craia, „Barocul literar românesc”, LCF, 1982, 33; Mircea Muthu, Avatarurile barocului
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Sav, „Scrie cum vrei”, TR, 1984, 37; Al. Piru, Literatura română și barocul, FLC, 1984, 40; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, III, București, 1985, 85-86; Manolescu, Istoria, I, 136-137; Tudor Dumitru Savu, Obsedanta exactitate, TR, 1996, 11; Dan Mănucă, Insectarul realismului socialist, CL, 1996, 3; Andrei Grigor, O radiografie alfabetică?, CC, 1996, 8; Radu Ciobanu, Arhipelagul bolnav, „Cuvântul liber”, 1996, 1619; Doina Cetea, „Romanul «obsedantului deceniu»”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1593; Poantă, Dicț
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
85-86; Manolescu, Istoria, I, 136-137; Tudor Dumitru Savu, Obsedanta exactitate, TR, 1996, 11; Dan Mănucă, Insectarul realismului socialist, CL, 1996, 3; Andrei Grigor, O radiografie alfabetică?, CC, 1996, 8; Radu Ciobanu, Arhipelagul bolnav, „Cuvântul liber”, 1996, 1619; Doina Cetea, „Romanul «obsedantului deceniu»”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1593; Poantă, Dicț. poeți, 108-109; Doru Burlacu, „Relația epică”, VTRA, 2000, 10-11. A.C.
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Tinerii rămași la Universitate continuau să vină la Institut, care își mutase sediul în Bulevardul Republicii nr. 73. În jurul lui Călinescu se crease o insulă a cercetării literare, unde se utiliza un alt limbaj critic, în comparație cu cel oficial, proletcultist, din „obsedantul deceniu”. Cercul colaboratorilor se lărgește an de an, la un moment dat în Institut lucrând personalități de prim rang ale culturii noastre, dar și mulți cercetători la început de drum. Sunt de remarcat D. Panaitescu- Perpessicius, Tudor Vianu, D.I. Suchianu
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
de incertitudine. În politica de mare putere a lumilor bipolare, cine reprezint) un pericol pentru cine anume nu este niciodat) pus sub semnul îndoielii. Aceasta este prima mare diferenț) dintre politicile de putere ale celor dou) sisteme. Statele Unite reprezint) amenințarea obsedant) pentru Uniunea Sovietic), si la fel, si Uniunea Sovietic) pentru Statele Unite, de vreme ce fiecare îi poate face r)u celeilalte, într-o m)sur) la care nu poate ajunge nici un alt stat. Orice eveniment din lume, care implic) șansele oric)reia
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
schematice. Există în roman și o tramă „aventuroasă”, mai multe filoane erotice, după cum apar și pasaje eseistice ori secvențe cu aspect de transcriere brută sau pagini de reportaj. Cartea a impus un prozator care, între altele, a „scris altfel despre «obsedantul deceniu»” și a susținut convingător teza că „niciodată istoria nu poate face din om o unealtă supusă” (Valeriu Cristea). Scris în colaborare cu Ion Bucheru (după formula Ilf și Petrov), miniromanul polițist-umoristic Afacerea „Beautiful College” (1992) e o carte fără
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
ai politicii preconizate • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. • R. V. Bossy, L’Autriche et les Principautés Unies, București, 1938, p. 360. 35 C. P. Russie, vol. 233, f. 113-114. • Ibidem, f. 169-169 v. de Al. I. Cuza. În aceeași măsură, Tillos revine obsedant cu sfatul său de a se „evita extremitatea unei lovituri de stat“37. Iată răspunsul domnitorului: „recunosc întreaga forță a raționamentelor pe care mi le dați, dar trebuie, înainte de toate, să nu compromit poziția pe care am dobândit-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trecându-l, dobândim izbăvirea? Este întrebarea pe care și-o pune Cioran în Scrisoare către un prieten îndepărtat, la 20 de ani de la Schimbarea la față a României. Răzvrătirea generației lui eșuase, iar România supraviețuia sub tirania bolșevică, în anii „obsedantului deceniu“, adică ai preaplinului umilințelor. Se acumulaseră, între timp, atâtea umilințe și atâtea lașități. Zestrea noastră istorică se „îmbogățise“ cu aceste noi achiziții. Mai puteam spera în „tresăriri“ istorice, altele decât cele efemere? Nu, credea Cioran, la sfârșitul anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intelighenției a generat adaptarea în registru meschin și minor la rigorile comunismului. Fundamentarea discursului public pe valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în doctrină legitimatoare, în anii ’70, intelighenția s-a aruncat cu arme și bagaje în brațele falșilor profeți. Ea s-a repliat în interstițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin aceste jocuri bizantine subtile, în vreme ce societatea a rămas aproape imună la mesajul lor. Cei care au deschis calea compromisului, în anii ’50, au fost scribii. Ei sunt exponenții modelului cultural jdanovist și au consacrat dependența culturală față de regim. În „obsedantul deceniu“ ei au creat realismul socialist, iar în anii ’80 hagiografia oficială. La sfârșitul anilor ’50, atunci când Gheorghiu-Dej a arătat primele semne ale independenței față de Moscova, rezistența elitelor intelectuale față de regim era la fel de modestă cum va fi și cea din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
L. inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu”. Dezmeticirea treptată și dureroasă a unui comunist fanatic, Vasile Pozdare, este, de fapt, un rechizitoriu la adresa oportuniștilor de tot felul, care s-ar fi grăbit să exploateze noile idealuri. Romanul folosește tehnica focalizării variate. Cele patru părți ale cărții
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile clipei (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominată însă obsedant de aceeași viziune a neîmplinirii, de aceeași dorință de a se bucura de lumină, de soare, de liniște: „Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/ Dai de păduri de pini cât vezi în zări,/ Se-ntinde peste viața-mi
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
etape în evoluția scrisului lui F. Roman de război, încărcat de evocarea unor experiențe traumatizante și a unor crize psihologice profunde, Alexandra și infernul este alcătuit prin punerea cap la cap a unor povestiri independente, legate între ele prin reluarea obsedantă a aceluiași conflict, ai cărui protagoniști sunt „infernul” războiului și Alexandra, întruchipare a iubirii și feminității. Ridicate la rangul de arhetipuri, de funcții simbolice, în jurul lor gravitează întreaga punere sub semnul întrebării a rosturilor pământești ale omului. Cartea se constituie
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
pentru a păstra, prin retrăire și rememorare, amintirea Dânsei, o nouă Euridice, salvată din infernul uitării de veghea neliniștită a artistului. Romanul se încheagă în jurul câtorva nuclee epice semnificative: experiența prizonieratului, căsătoria, boala, constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent cu vreunul aparținând confreriei de peste timp, și-n consecință durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
-și interneze opozanții În spitale psihiatrice, aceștia fiind proiectați În ipostaza unor „nebuni” și „asociali” recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor medicale. Romanele obsedantului deceniu, apoi antiutopiile, alegoriile și parabolele, dar și romanele lui Paul Goma (Ostinato și Patimile după Pitești În mod special), publicate după căderea comunismului În România (deși majoritatea fuseseră scrise Înainte), depun mărturie despre ampla acțiune de „spălare a creierului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
antiutopice) să sugereze sau să-și imagineze În ce a constat metoda de spălare a creierelor aplicată românilor. Marius Jucan: Am menționat doar În treacăt literatura, ca o mostră a probei de strategie nouă privind limbajul. Mi se pare că obsedantul deceniu și Întregul său zgomot de fond au ocolit de fapt problema Înnoirii limbajului. Pentru că, dacă Într-adevăr se dorea o ieșire, atunci se schimba limbajul - dar limbajul a rămas același. Trecutul stalinist trebuia demascat cu mijloace standardizate, controlabile. Cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]