2,067 matches
-
cuprinși de rutina și de inerția căsniciei. Înainte de căsnicie și la început toți spun că își doresc o căsnicie fericită și chiar și-o doresc cu adevărat. După ce s-au confruntat cu concretețea însoțirii, sunt mai curând prinși de dorința obsesivă de a avea dreptate în disputa cu celălalt, de a se îndreptăți. Și în consecință nu văd fericirea decât cu condiția ca să se facă voia lui și celălalt să renunțe la dreptatea sa, să se îndrepte, să fie cum și
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > OBSESIVĂ Autor: Cruți Cristian Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că scriu despre
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346873_a_348202]
-
parcă plouă din Sarmis cel nebun! Gata, am hotărât. Să plouă cum o vrea! Că versuri ude sunt prin cărți o droaie. Mai bine hai să ne plimbăm prin ea! Las' să mai scrie și-alții despre ploaie. Referință Bibliografică: Obsesivă / Cruți Cristian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346873_a_348202]
-
Acasa > Poeme > Devotament > OBSESIVĂ Autor: Cruți Cristian Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că scriu despre
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347007_a_348336]
-
parcă plouă din Sarmis cel nebun! Gata, am hotărât. Să plouă cum o vrea! Că versuri ude sunt prin cărți o droaie. Mai bine hai să ne plimbăm prin ea! Las' să mai scrie și-alții despre ploaie. Referință Bibliografică: Obsesivă / Cruți Cristian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347007_a_348336]
-
Zeci de scrisori de dragoste i-a trimis verișoarei sale Elsa, pe timpul când încă era căsătorit cu Mileva Maric, o sârboaică de care a divorțat pentru a se căsători cu verișoara, care-i era amantă și pentru care făcuse o obsesivă pasiune. - Cât de bine ești informat! - Ce crezi că fac acasă singur? Mă uit la show-urile politice? Niciodată. Prefer o carte bună, mai ales pe cele biografice cu personalități din toate domeniile științei și culturii. - Eu prefer beletristica. - Hai
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
I. OBSESIVĂ, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014. Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că scriu despre o ploaie nouă
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
brațe? Nu!Dintr-un timp negru are aripiSă zboare ecoul ascunselor începuturi.Nu îmi fac milă.Ea a fugitCând mă plangeam lui Dumnezeu :Uite-o! E EA! Femeia cu copacul în șoaptă!O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi.... VIII. OBSESIVĂ, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că scriu despre o ploaie nouă
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria ș. a. Toate aceste semne, culese de ființa morală, dar și de simțuri (să se vadă ciudata prezență a mâinilor, care evocă nu doar
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului albul ochilor troienit incandescent de neonul irisului spulberat de șoapte inerte scoase-n duet cu oftatul efemer al pașilor schilodiți de neputința nemuririi mă scarpină obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase și mă doare în praful banilor aruncați cu găleata peste capetele încoronate ale leilor de circ apucându-mă de piciorul vieții încolăcite pe urme de rug stins în sputa viselor preling capul greu pe
BILANŢ ÎN LANŢ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348341_a_349670]
-
din interiorul lucrărilor”. (Dragoș Ciobanu) „Petre Dăncilă ne surprinde cu aceleași imagini în care regăsim obsesiile și neliniștile timpului actual, trecute însă prin filtrul sensibilității și debordantei sale imaginații în care recunoaștem atât simboluri de sorginte biblică, cât și trimiteri obsesive la lumea în care trăim.” (Ilie Roșianu, critic de artă). Diana Dăncilă s-a născut la 29 aprilie 1995. Este acum studentă la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, anul I, Secția Ceramică. Participările sale expoziționale de până acum nu
DOUĂ GENERAŢII , EXPOZIŢIE DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376811_a_378140]
-
noi focul, deja furasem apa, Pământul îl furasem când l-am pătruns cu sapa Și-n ochi de ciută blândă, ucisă în pădure, Am căutat să strângem ce alții să nu fure, Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste, Reprezentațiile obsesive altruiste, Pe care în stagiunile de viață și de moarte, Le veșnic repetasem citindu-le din carte, Din cartea ferecată și încă netradusă Din limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă, Neauzită a ramas, ecoul este jocul Pe
CÂND AM FURAT NOI FOCUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376973_a_378302]
-
de invidiat, moștenită de la Marga, îndrăgostită de istorie și geografie, îndrăgostită de Anglia, de Franța, de Spania și, nu putea fi altfel, de Italia. A făcut Politehnica, la Chimie Industrială, a făcut masteratul în Canada, dar ce folos?! Iubește arta obsesiv, iubește Europa, nu se simte în largul ei în Canada. Este o fire extrem de critică, cu cine o fi semănând?!, mă întreb și eu retoric. În perioada liceului eram prietenul căutat de prietenii ei. După evenimentele din ,,Piața Universității”, căsătorită
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta! Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta! Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta!Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
a considerat că e mai bine să vin zi de zi la program de 8 ore și să mă ocup de partea administrativă a secției. Așa că, de o lună, zi de zi, scriam condica de medicamente și ceream, în mod obsesiv, clorură de potasiu, deși știam de la farmacie că nu este. Era inadmisibil să nu se aducă cu maximă urgență această soluție știind cât de importantă este în urgențe. Tocmai de aceea o tot scriam, ca să îi determin să facă ceva
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
să îi admire goliciunea . Nu îi trezește chiar atât de tare interesul, nu are corpul chiar urât ,dar multitudinea de zbârcituri,normale pentru vârsta ei ,cu mult mai mare ca a lui ,îi provoacă oarecum dizgrație. - Cum mă găsești ? repetă obsesiv aceeași întrebare de femeie care refuză să creadă că trecerea timpului și-a lăsat totuși, urme vizibile. - Super ! Atâta aștepta, răspunsul care să elibereze continuarea. I se așează în brațe,încolăcindu-i gâtul și potrivindu-și sânii mari peste obrajii
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
a fost batjocorita și distrusă teribil, fără a mai vorbi despre abuzul la adresa femeii, datorat pornografiei. Internetul este o mlaștină fără capăt. Este un mijloc de evadare, evazionist, din singurătatea mea, din tristețea mea, din neliniștile mele, din stările mele obsesive, din gândurile negative. ********************************************* Pornografia este drogul mileniului și este mai adictivă decât cocaină. Multe cupluri au fost distruse de televizorul din dormitor. Ce se întâmplă în baie, în dormitor, la birou, în fața calculatorului și a televizorului este un dezastru! Sentimentele
PORNOGRAFIA SI DEPENDENTA DE INTERNET – O VIATA IN MINCIUNA – DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375271_a_376600]
-
relațiile și ajungi să te simți singur și EȘTI PE O INSULĂ PUSTIE, doar tu și pornografia, și nu-i de dorit lucrul acesta... În aproape 60% dintre cazurile de divorț din ultimii ani, una dintre părți avea un interes obsesiv pentru pornografia pe Internet. ********************************************* Versiunea completă .doc a acestui Documentar o puteți găsi pe www.ioanciobota.wordpress.com Versiunea MP3 o puteți solicită pe adresa: ciobotaioan@yahoo.com țel. (004) 0728-276.516 (004) 0256-217.212 Referință Bibliografica: Pornografia și dependența
PORNOGRAFIA SI DEPENDENTA DE INTERNET – O VIATA IN MINCIUNA – DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375271_a_376600]
-
o împiedica să mai audă orice altceva. O agitație de nedescris puse stăpânire pe ea și primul impuls fu să-l sune pe Codruț, dar ceva o împiedică. Dacă era doar o părere absurdă de-a ei, generată de dorința obsesivă de a-și vedea copila întoarsă dintre stele? Nu era drept să-l tulbure și pe el, dacă nu era sigură! Astfel că păstră pentru sine acea infimă speranță, care încolți fricoasă într-un colț de suflet. Dar comportamentul ei
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
moment dat cu toți cei dragi-. Poezia lui Teodor Dume este una tristă, de o demnitate care doare. Inspiră acea datorie față de părinți, cele două imagini între care mă caut/ locul din care nu fug niciodată, copilăria. Figura tatălui este obsesiv chemată în versurile autorului, bine centrată în suflet și în creația acestuia. Poetul este bărbatul-copil care oscilează între două stări: să nu-l trezesc pe tata/ știu că mă simte și până se sparge umbra/eu voi pleca la tata
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
cămașa albă cea cu gulerul lat/ ultimul diagnostic. suspect de moarte, ... vedeniile sunt ca niște aburi, ca niște persoane cunoscute îmbrăcate în alb, toată familia purta cămăși albe. Este ceva ce ține de neam, de comportament, de educație. Acest alb obsesiv contrastează cu negrul melancolic al singurătății intrinseci. Fonetic vorbind, poetul are obsesia sunetului f: Frică, Frig, înFrigurare, mă aFund, aFară, reFuz, Fără etc. Și repetabilul un Fel de... toate acestea se aud ca un oFtat! Teama că ar putea rămâne
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Ragaiac sunt întrupate aspirațiile oricărui bărbat, fără vreun accident mai deosebit“(cit.,p.679). Oricum, reflectând în personaj această considerație pur teoretică, putem verifica până la detalii adevărul următor: pasionalitatea sa extremă, maladie a sufletului, este ea un reflex al imaginarului obsesiv, o expresie și o supapă a unor conflicte, traduse metaforic în așteptarea Rusoaicei, de ordin psihic. Un adevăr este că Ragaiac se exprimă pe sine și prin etapele aventurii erotice în care îl descrie autorul cât și prin starea de
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
Starea aceasta a prins-o de îndată ce s-a conturat plecarea sigură a Danielei, undeva, unde ei îi va fi mai greu să ajungă. Scutură agitată din cap, ca și cum ar fi vrut să împrăștie acele gânduri înfiripate rapid și atât de obsesiv. O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin neatentă, se scuză Emanuela... - Vă înțeleg. Este o stare normală. O întâlnesc deseori, stați liniștită! încercă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]