799 matches
-
a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția unui mănunchi de intelectuali de „formație veche“ —, asemenea mărunțișuri (care, este drept, fac viața suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului. După ieșirea din comunism, contactele cu străinătatea au devenit mai directe și mult mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e prea mare. Din două una: sau căile pe care le-a urmat pictura occidentală în ultimul secol n-au fost cele mai inspirate, sau se răzbună în mine o anume structură clasicistă, pe care mi-am refulat-o cu obstinație. Mult mai mult m-a impresionat magazinul cu albume de artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se spună. Dorința mea este să scriu cărți valoroase, să scriu cărți care sunt vii. Restul nu contează sau vine de la sine. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curaj în literatură înseamnă, evident, să cauți cu obstinație drumuri noi. Să nu pășești, textual, pe drumuri bătătorite. Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul. Ca o apă care-și sapă, cu energia ei, albia observi, reiau imaginea. Așadar, din nimic, prin puterile gândului tău, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mulți oameni superiori". Între Iena și Iași N. Leon stabilea asemănări. Era epoca centrelor universitare mici, cu excelentă ambianță de studiu. Având aceste condiții la Iași, N. Leon a fost, după câte știm, unicul profesor ieșean care a refuzat cu obstinație transferul la București. N. Leon a refuzat, tot atât de tranșant, titlul de membru al Academiei, pe motivul că această societate academică "nu a numărat printre membrii săi pe Eminescu, nici pe Caragiale, nici pe Creangă". Activitatea de gânditor politic nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o, viiisuriiile meeelee...“ Prototipul este Ieremia, un simbol moral, stângaciul și greoiul Iere mia, cel cu oiștea și gardul din proverb, eșuând în tot ce încearcă, împotriva evidențelor, a bunului simț, a rânduielilor înțelepte, eșuând totuși numai în aparență, pentru că obstinația sa desface până la urmă un drum, o cale către „centrul lucrurilor“, pe care alții vor înainta cu folos. Este momentul să o spunem mai apăsat: dintre poeții generației lui, Geo Dumitrescu este cel care are cei mai mulți urmași literari, fii, nepoți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la conferințele de presă de pe “Letea” Din păcate, cei de la Sport Club Bacău n-au învățat încă o regulă elementară referitoare la conferințele de presă, deși beneficiază de personal pregătit la școli înalte. Gruparea manageriată de Ciprian Panait refuză cu obstinație să-i invite și pe antrenorii echipelor oaspete, considerând, probabil, că aceștia ar trebui să caute singuri sala de conferințe. Mai mult, antrenorul Sport Clubului a oferit o explicație șocantă pentru faptul că reprezentanții Petrotubului n-au venit la conferința
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
au un biocâmp oxidativ, față de celelalte, cu biocâmp reductiv, ca orice plantă bună de mâncat; desigur, așa le deosebesc animalele pădurii, nu Însă și omul, care mai e și lacom pe deasupra. Dar ce e un mediu oxidat? Am repetat, până la obstinație, că poluarea, În ansamblul său, Înseamnă oxidarea mediului. Între anumite limite, aceasta e chiar tendința naturală, istorică a mediului. Doar că aplificarea activităților umane, ca urmare a populației crescute excesiv, dar și a pretențiilor tot mai exagerate, provoacă, fie și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
englezoaică“. Adică o persoană cu o aleasă legitimitate istorică în Toronto și, în ciuda faptului că nu era nici frumoasă, nici bogată și nici prea tânără, era o partidă. Autohtonii se țin separați de noii emigranți și o fac cu o obstinație care înseamnă mai mult decât prudență. Părinții fetei nu făceau un secret din lipsa de considerație pentru român. Român, polonez sau ucrainean, pentru ei era totuna: un străin. Mai bine zis, un corp străin. În cei patru ani cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca la puii de bufniță, încât te apuca instantaneu o vomă vulcanică viscerală. Am întors rapid capul pentru a nu mai vedea o asemenea imagine insalubră și letală. De atunci mi s-a tăiat apetitul de spart semințe, refuzând cu obstinație o asemenea îndeletnicire cu evidente conotații rurale. Sper c-am reușit să dezvolt și copiilor mei repulsia față de o activitate dizgrațioasă, inestetică și subintelectuală. ...Necunoscători și timizi, ne-am oprit după câțiva pași, neștiind ce să facem și încotro să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și obiceiurilor șobolănești, deposedându-i de spațiul asupra căruia se declarau singurii beneficiari și proprietari absoluți. Lăsau impresia că își propuseseră nici mai mult, nici mai puțin decât eliminarea și alungarea noastră din teritoriul pe care și-l revendicau cu obstinație monstruoasă. Dacă noaptea aveau curajul să se strecoare peste noi și printre noi, provocându-ne o repulsie crescândă și o frică îngrozitoare încât adormeam cu bețele în mâini pentru ca apărarea să fie mai eficace, lovindu-i pur și simplu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din jur pot să te crediteze ca autoritate morală și lider de conștiințe. Să ne uităm, de exemplu, la un Bogdan Chirieac. Un om bă gat în tot felul de aranjamente subterane și afaceri dubioase, care ne este livrat cu obstinație, la televizor, ca mare lider de opinie - specialist, serios și integru. De curând, presa a dat publicității niște documente din dosarul ALRO, cu interceptări ale convorbirilor dintre Chirieac și Dorin Cocoș. Omul este același pe carel știm și din transcrierile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care ne aflam tot timpul în conflict, și trebuia dat semnalul de adunare a „găștii“. Nu se dovedea prea eficient, pentru că în pauze era o hărmălaie de nedescris, pe care nimeni no putea aco peri, dar noi îl încercam cu obstinație. Poate că dacă ar fi fost Tarzan, cu vocea lui penetrantă, iar fi reușit din prima. Dacă, totuși, adunam „gașca“ (adică vreo câțiva băieți din clasă puși pe fapte mari), atunci începea acțiunea. Iar acțiunea se cerea susținută de o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spune totul despre naivitatea de a-l fi socotit pe Sisif un ocnaș. Nu există alt paradis În afară de acest munte. Fiecare crede ceea ce este În stare despre „meseria de a trăi” cum o numește Pavese, dar ceea ce trebuie repetat cu obstinație e că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la acest munte În afara căruia nu există nimic și că stînca nu e decît curajul de a ne atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei frontiera oricărei politeți îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij senzorial, însă ea reprezintă punctul focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia trăiește într-un cadru ce nu-i aparține, că acesta este un cadru suprapus.” Interesul pentru străin ca mesager al Centrului se reflectă în obstinația cu care acesta este urmărit, atenția îi este dată nu în calitatea sa de persoană, ci în aceea de persona, de purtător de cuvânt al Centrului. Iar naratorul sesizează compactul acestei priviri, privire care reunește interesul întregii societăți provinciale, sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făclie de paște este revelatoare în acest sens. Nebunul, căruia polițiștii îi dau drumul, îl recunoaște pe Zibal, asistența, dar și autoritățile iau act de această privire într-un acord deplin care pune victima la dispoziția călăului. Focalizarea privirii și obstinația ei este o formă de violență sublimată, comunitatea în întregul ei ia act de prezența străinului și îl linșează simbolic. Tropii utilizați reclamă o altă formă de violență colectivă, vânătoarea, cu hăituirea animalului și încolțirea lui, dar și execuția publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
câte doi. Această degeminare a per- sonajului, simptomatică la Caragiale, o vom regăsi în tea- trul absurdului la Eugen Ionescu ăBătrânul și Bătrâna în Scauneleă, la Becket ăVladimir și Estragon sau Lucky și Pozzo în Așteptându‑l pe Godotă cu obstinația pentru meca- nisme maniacal-ludice transferate limbajului. Reîntorcân- du-ne la Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară. Într-o seară, la Mogoșoaia, faimoasa citadelă a scriitorilor cucerită, după cutremurul din 1977, de regimul ceaușist, lui Marin Preda îi cășunase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dotate cu rațiune. Existau două triburi de creaturi: păsările sau tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un șef: vulturul. Aceste triburi de creaturi țineau consilii foarte des și păsările vroiau să admită lumina. Dar animalele refuzau cu obstinație. Până la urmă, păsările au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu bâte, dar vulturul i-a învățat pe cei din tribul lui mânuirea săgeților. Dar șerpii erau atât de vicleni, încât a fost imposibil să fie omorâți toți. Unul dintre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lor diurne, reveriile despre cine sunt. Totul trebuie să fie ca un film (Ca într-o poveste, titlul ales chiar de mine) în care să transpară mai ales ce nu știu despre mine, irealitatea mea și a locurilor frecventate cu obstinație de-a lungul exilului în Suedia. Am ales ca punct de preferință „Necropolis”, cimitirul Norrakyrkogården, acolo unde e îngropată iubirea și pasiunea Strindberg, amândouă departe de a putrezi, dând frunze, flori și fructe în viața mea imaginară și reală. Una
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Licăriri și, în bună măsură, ne propune în grupajul de articole și cronici adunate sub un generic decis și incitant:u Panoramic artistic. Având numeroase informații despre viața artistică ieșeană (muzicală în primul rând, dar și teatrală) și preocupat cu obstinație de personalitățile trecutului mișcării muzicale (Florica Mărieș, Julieta Borcea, de asemenea, Ella Urmă, Maria Toma-Ioanițescu sau George Vintilă), cât mai cu seamă de interpreți tineri (Elena Moșuc, Mihaela Grăjdeanu, Diana Călcâi-Bucur, ș.a. sau dirijorii Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion), Mihai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
răzeșul de Victor Iusceanu, ori Pescărușul de Roman Vlad (compozitor italian de origine română), Examene, examene de Marius Țeicu, ori Tinerețea unui vis de George Grigoriu ș.a. Iată doar o parte din multele creații (despre unele am mai amintit cu obstinație în intervențiile mele din presă), care s-au bucurat de aprecierea publicului moldav și nu numai, multe din ele în turneele întreprinse în toată țara!... Astfel, Opera ieșeană poate fi socotită, metaforic vorbind, ca poligon liric de încercare. Iată că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
concesii realismului socialist, e-adevărat, minime. Cum bine observa Angelo Mitchievici, într-unul dintre cele mai relevante eseuri despre romanul invocat aici1, Radu Tudoran a îndrăznit să viseze la un drum spre Vest, când toată lumea din jurul său îl căuta, cu obstinație, pe cel spre Est. Nodul principal al intrigii din roman e asigurat de Spânu, un vorace tâlhar levantin care teroriza împrejurimile Sulinei, cândva, în jurul anului 1881, și care izbutise să eșueze goeleta L’Esperance, lângă farul de la vărsarea fluviului în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]