2,513 matches
-
lumii», fiindcă s-aînnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecție în viitorul neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata frumusețe, cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos și zgomot, în file-ngălbenite și manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi și-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să vadă și suflet să simtă, istoria e scrisă răsunător în zidurile martore din care lumina izvorăște - o mare carte - printre ruine, cândva altare, temple, basilici, amfiteatre, piețe, grădini, străzi, case, cetăți, palate, monumente. Filă de filă privești uluit cum
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
de tine, de ce poți, de ce vrei, de unde și de ce ai pătruns aici. Închizi ochii și îi deschizi, în fața ta se apropie o leoaică imensă, puternică. În ochii ei te uiți fix, știi că e acolo să-ți dea un mesaj, ochii ei ți-au trasmis atâtea, iubire, compasiune, iertare, blândețe. Privește-i bine! Mai au un mesaj pentru tine, alesule? Cu-aceste daruri îți continui drumul ca și cum ai fi nemuritor. Prin Grația Lui, Lumina e în tine, nimic în plus! ÎNAINTE
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am fi înstrăinat în noi înșine cu o lume împotriva ei. Ne-am ales cu o viață subterană ochită în ființa ta și cu ființa ta ochită în subteranul lumii. Ce rugi ne pot izvorî gândul, pentru a înmuguri cugetul să plesnească rațiunea până polenul din ea să însămânțeze germenii culturii pentru a înfrânge neantul, dacă între inima și
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
ființării, poate am fi descoperit granița dintre fiorii echivocului și regretului și nu ne-am fi înstrăinat în noi înșine cu o lume împotriva ei. Ne-am ales cu o viață subterană ochită în ființa ta și cu ființa ta ochită în subteranul lumii. Ce rugi ne pot izvorî gândul, pentru a înmuguri cugetul să plesnească rațiunea până polenul din ea să însămânțeze germenii culturii pentru a înfrânge neantul, dacă între inima și gândul meu se întind deșerturile unei lumi întregi
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani, cu un ursuleț în brațe, m-a văzut și s-a apropiat de gard. Vai, ce ochi avea! În clipa aia m-am gîndit că nu o să-i uit niciodată și poate, cine știe, într-o zi, peste cîțiva ani, o s-o zăresc pe stradă pe fetița aceea, și ani de zile chiar am căutat-o, pînă
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
părul lung și negru, îmbrăcat in costum roșu, de Moș, îi privea înduioșat. Căldura ochilor săi insuflețea sufletele copiilor. Fetița plângea de emoție, Moșul iși șterse pe furiș o lacrimă. Toți copiii la care colindase, aveau aceeași reacție. Bucurie și ochi luminoși de fericire. Știa, că omul iubise copiii mai mult decât orice pe lume și ei i-au simțit afecțiunea. Se așeză la picioarele băiatului. Scoase din sac o vioară. Micuțul o dorise, iubea muzica. -Ai grijă de ea, este
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
-mi aduce aminte de despărțire! Hai la restaurant că mi-e sete mai mult. Aș bea apă simplă în loc de sucuri sau apă minerală. - Comandăm. Restaurantul Cabanei Miorița era aglomerat. Trebuia să stai la rând până se elibera un loc. Mircea ochise o masă unde turiștii se pregăteau de plecare și a mers să-i roage să nu cedeze masa altor persoane. Săndica aștepta așezată pe treptele de la intrare până rezolva Mircea cu masa. Nici pe munte nu scapi de cozi, gândi
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
Și bei numa' whisky and soda Din pensia lu' bătrâna... La muncă, nu la-ntins mâna! TREI DOAMNE (recitați poezia accentuat cât de repede puteți) La o petrecere, Trei dispecere, Fac întrecere, Cum să secere Un june-prim ! A treia-l ochește, A doua-l dorește, Prima îl vrăjește, Și îl prinde-n clește Pe Rusalim ! Prima-l duce acasă, Într-o după-masă, Iubită se lasă, Lui însa nu-i pasă Că e... sedus ! A doua încet, În mare secret, Într-un
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
-i spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine dar nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Planul său pentru următoarele zile era să-și recupereze aurul și să fugă cât mai
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
foarte amenințător. Hangiul își făcu apariția și puse pe masă vinul și bucatele cerute. Baraba îi aruncă acestuia, pe masă, o monedă din aur dar nu aceea martelată, pe care avea de gând să o păstreze. Îndată hangiul, care făcuse ochi mari la vederea monedei, scoase niște tetradrahme de argint ca rest pe care le puse pe tăblia mesei iar apoi dispăru în bucătărie frecându-și mâinile. -Vă cunosc pe toți, îi spuse Baraba în aramaică de data aceasta. Omul din fața
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
este o jucărie cu care ne dăm de-a dura prin haos fluierând nătângi prin spațiul imponderabil ne credem aeronave desuete cu inimi și cu plămâni de fier extraterești blestemați cu sentimente de vânzare femeile au țâțe de agată și ochi ciclopici meduze cu o mie de membre care ard caloriile dragostei prin sipeturi de safire așteptate-n zaimf de mirese cu lăutari și chimbale orientale cu mandoline și gogomani într-o ciumă bubonică dansând haotic și trăgând praful de heroină
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
luptă lăuntrică în care lucrurile mărunte, dar mărețe prin simplitatea lor, nu vor să se lase înăbușite de mizeria și răutatea cu care ne confruntăm zilnic. Suntem ființe create de mâna unui Dumnezeu Omnipotent, Atoateștiutor și Omniprezent, sub ai cărui ochi nimeni și nimic nu se poate ascunde. Ca ființe create de El, trebuie să avem o gândire pozitivă îndreptată spre frumusețea divină cu care suntem înconjurați. Să încercăm să găsim în persoanele din jurul nostru nu defecte, ci să scoatem la
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
a scris, ne lăsa, acum două veacuri și jumătate, celebrul „Testament”: „Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Ș-a patriei cinstire.” O sută de ani! Câte generații? Patru-cinci, ori mai multe, de emoții pitite cu grijă, pentru ca ochi necunoscut să nu le cerceteze. Nu sosise încă vremea. O modestie și un bun simț, cu adevărat din vremuri apuse. De data aceasta, era imperios necesar ca versurile să iasă la lumină. Nici ele nu mai suportau strânsoarea copertelor negre
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
vom putea ca să gustam A liniștei singurătate. Și vom dezveli deodată Eterne taine, mult profunde, Ce infinitul le ascunde Acestei lumi, ce-n van le cată; Și vom zîmbi, ca de-o erată, De-a lumii cunoștințe scunde! Al nostru ochi descoperi-va Reală față-a tot ce este Și printr-o vraja, ca-n poveste, Tot universul lămuri-și-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a par - măreață veste; Iar adevăr, frumos și bine, Făr-a răni cu-a lor
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
-i spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine însă nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Înțelegea foarte bine că Ierusalimul însemna moarte pentru el iar promisiunile de protecție ale lui
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
foarte amenințător. Hangiul își făcu apariția și puse pe masă vinul și bucatele cerute. Baraba îi aruncă acestuia, pe masă, o monedă din aur însă nu cea martelată, pe care avea de gând să o păstreze. Îndată hangiul, care făcuse ochi mari la vederea monedei, scoase niște tetradrahme de argint ca rest pe care le puse pe tăblia mesei iar apoi dispăru în bucătărie mușcând moneda și frecându-și mâinile. -Vă cunosc pe toți, îi spuse Baraba în aramaică de data
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte,/ doar foșnetul clipelor și sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie). Conștientă că „există un timp pentru toate”... poeta încearcă să păstreze
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
toate luptele vieții mele le-am pierdut?! Iar cele pe care trebuie să le mai duc văd clar că și ele sunt pierdute dinainte, fără nici o șansă de izbândă... Aș vrea să... Mie mi se pare că tu nu ai ochi de carne și tu nu vezi cum vede un om și din cauza asta judeci prea rece. — Nu judec! Nu judec deloc; spun ce simt. Este cum zici și tu, dar, dacă te uiți cu atenție în urma și umbra durerii, a
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
trai decent, de acolo, din depărtări, își amintește în primul rând de „mama”, în dublă ipostază: mama biologică și mama-patrie cu splendoarea locurilor natale. Astfel autoarea își începe volumul cu o dedicație emoționantă: „Dedic această carte mamei mele, ai cărei ochi albaștri ca două flori de nu-mă-uita, adesea în lacrimi, m-au însoțit mereu pe tot parcursul vieții mele, veghind în rugă și scrutând îndepărtările, spre a mă vedea venind pe drumul dintre crângul copilăriei și casa noastră, aflată în apropierea
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
mi-aș fi dorit iubire Dar am primit pumn de amintire Scoasă de prin grote și dusă-n înălțimi, ... Te rog, Da Doamne toamnă, să treacă vară. Și-am primit din plin trăire pură Cu ochii privind în ai mei ochi Nimic n-a-fost lăsat deoparte Până am simțit că-s în genunchi Și trupul transformat în purpura, ... Asculta-mi rugămintea, Da Doamne toamnă, să treacă vară. Așa că din multitudinea de culori Am ales cu greu una - cerul gol Ce l-aș
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
abisuri, Fac din pieritor un Narcis, iubind a sa plămădire, Moștenind delir de sânge, de aur pân’ la smintire, Îl cuprind și îl destramă, pomenindu-i paradisuri; Și de vrem noi, pieritorii, să ne agățăm de luntre, Peste ape adâncite, ochi eterici ca fantasme, Când se fac rază de moarte, când se fac soare de basme, Ne-amintesc că rostul nostru e să fim nu val, ci punte. Referință Bibliografică: Sufletul lumii - autor Mădălina Bărbulescu / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
pădurea mă iubea, Păsările mă ridicau în zbor, Iar lumea o priveam de sus. Alergăm printre tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
crainic TV. Însă, marea încercare avea să fie examenul de absolvire, cu spectacolul „D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale în rolul Didinei Mazu, regia Soranei Coroamă Stanca. Eveniment petrecut pe scena Teatrului de Stat din Oradea. Să nu scăpăm din ochi spectacolele cele mai importante în care ai fost distribuită și sunt considerate de referință în ceea ce oglindește izbânzile tale actoricești cele mai frumoase, în fața publicului, la începutul drumului artistic. După încheierea studiilor universitare, în 1995, am revenit pe scena aceluiași
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
ne arate dinții Spre noi, la trap gonindu-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când triluri prind în aer să încingă hore Simți bucuria cum cade peste sat Pe umeri nu mai simți curgând la vale ore Și fericirea însăși pe loc parcă a stat! Simțind lumina în
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]