781 matches
-
care îl avea în față, l-a întrebat brusc: Ce ți-am spus eu data trecută? Ai? Toaibă s-a uita la anchetator fără să răspundă. Ia spune! De ce nu vrei să te înscrii în întovărășire Toaibă căuta un răspuns ocolit, pentru a nu spune de-a dreptul că nu vrea... Ca să te înscrii în întovărășire trebuie să fii bun de muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi destul de zdrahoancă ca să lucreze și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unguroaice ocupă paturi prezidențiale, prin țări europene, americane, arabe, africane și chiar asiatice”. Iată, nenorocitele, cum se duc ele prin paturi prezidențiale, ca rîia, și se culcă chinezește cu negri ca să ne ocupe Ardealul. Traian Oțelea o pornește mai pe ocolite, cu economia, care e la pămînt, cu guvernul, care e la pămînt, cu armata, care e la pămînt, cu situația poporului, care e la pămînt (așa am Înțeles eu) și deodată-și aruncă prin cameră masca africană și tună, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Păi dacă îi dăm crezare lui Edmond Flag, Potopul ar fi avut loc pe la 2760 î.Hr și „Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie” - după cum spune Cartea Sfântă, Biblia. Ai luat-o pe ocolite, vere, dar nu mi-ai spus ceea ce mă doare. Adică? Nu mi-ai dezvăluit cum au băgat de seamă strămoșii noștri că și strugurii se pot preface în vin... Și încă ce vin! Întâmplarea este mama multor descoperiri. Așa s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și, după ce și-a prins pofta de tutun, a pornit a vorbi, luând-o pe ocolite: Nu cred că vreți să vă povestesc vreo întâmplare în astă seară. V-aș spune cu dragă inimă, dar nu pot. De ce nu poț, moș Pâcule? a întrebat Mitruță. Pentru că nu am la mine așa ceva. Am doar gâtlejul ista uscat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până a întins pe masă obiectele ce ți luau văzul de strălucire - ce să mai zic? în casa mea venise grăbit un adevărat „Moș Crăciun”. După ce termină, urându-mi să mă bucur sănătos de asemenea obiecte, îmi spune cam pe ocolite... că, deoarece vin cu avionul direct de la Budapesta, că s-au deplasat cu mașina la o pretinsă expoziție care ar fi avut loc chiar în Bârlad, va fi nevoie de o mică contribuție din partea mea... Întreb într-o doară la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vileag, întinase îndelungata lor prietenie. Aparent, relațiile lor erau decretate ca fiind reașezate pe făgașul normalului. Olga nu putu să suporte mult timp această stare de lucruri dar, pentru a masca abil situația, găsi o soluție de moment. Pe căi ocolite, solicită conducerii secției îngăduința de a lucra în schimburi diferite de cele în care lucra Ina. În acest fel, întâlnirile lor erau ocazionale și nu aveau nici durata și nici substanța dialogurilor de altă dată. Ina se arătă contrariată. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dumneavoastră!“. „Îmi pare bine că ai această sinceritate pe care alții n-o au!“ Îl deranjasem și pe Matei C., căruia-i arăt că a luat toate ideile despre titan și geniu din D. Popovici și D. Caracostea. În replică ocolită, Îmi spune că „e bine să Începem prin a fi iconoclaști“. La concluzii, conducătorul cercului evocă „sfatul“ inițial ce mi-a dat și apreciază Încăpățânarea mea de a nu fi ținut cont de el, apoi afirmă că, „În limbajul camilpetrescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În aceeași zi Grigore comunică vestea aceasta și tatălui său care o ascultă foarte calm, fără să arate vreo mirare sau supărare, în sine însă era indignat împotriva lui Buruiană. Mai ales se simțea atins pentru că trebuia să recunoască, chiar ocolit, în fața fiului său că a greșit. ― Bine-ai făcut că mi-ai spus! zise la urmă simplu, liniștit. Și peste un răstimp, ca și când ar fi vorbit singur: Vezi dumneata ce om și arendașul ăsta! Ei lasă că am să... Tăcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puteai să dai vina pe altul sau pe niciunul. Da’ de când v-am văzut și știu cum vă cheamă... parcă vorbiți cu mine și nu pot să mă feresc... Și de-aia am venit să vă spun așa, nu pe ocolite. Acuma știu și eu cum te cheamă, spuse Rada, străduindu-se să parcheze. Pavel Avădanei sau, cum se zice la Poliție, Avădanei Pavel. Nu e un nume de prin Valea Jiului, nu ? — La noi, în Moldova, pe mulți îi cheamă așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
protagoniștii flirtului dispare. Atunci când aceștia își dau seama că nimic nu poate să împiedice ca, împotriva voinței lor, această frontieră vagă și nedefinită care desparte flirtul de adulter să fie încălcată. Atunci când se aventurează în acest joc, pe căile sale ocolite, însă fără să știe exact până unde vor ajunge. Flirtul devine tumultuos, alunecos, periculos. El nu mai aduce o simplă "beție de amor propriu", un fior abia deslușit, o satisfacție imaginară. El dezechilibrează, amețește, provoacă vertijul, deopotrivă îmbătător și înspăimântător
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
săruta pavilionul urechii, apăreau trăsnete pe cer". Când "unele dintre mângâierile lui devin mai lămurite", se simte încă și mai tulburată. Îl iubește cu-adevărat? Tânăra nu poate spune. Jean "o îmbată întrucâtva". Atunci când acesta îi pune întrebarea mai pe ocolite, fata nu-i poate răspunde "te iubesc", dar îl imploră să rămână cu ea. Vrea să se căsătorească cu el? Clara nu știe nici asta. Cei doi tineri fac împreună "planuri de viitor", dar fără să se gândească serios la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că frauda constituie cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, în cazul stipulării de către părțile contractuale a unui preț derizoriu, în scopul fraudării intereselor creditorului uneia dintre părți 340. Cum s-a putut constata, frauda la lege reprezintă o nesocotire ocolită a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la finalitatea lor firească, voită de către legiuitor (sub acest aspect având caracterul unui abuz de drept sancționat, explicit sau implicit, de art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 1023 din
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
împotriva Brașovului și trage în țeapă pe negustori. În 1462, el conduce ostilitățile contra otomanilor și cere sprijinul lui Matei Corvin. Turcii vin pînă la Tîrgoviște, Țara Românească este invadată, dar Vlad Țepeș scapă neprins. Matei Corvin merge pe căi ocolite, este sensibil la atitudinea nobilimii transilvane care nu dorește să-i atace pe turci, cedează curînd cererilor negustorilor din Sibiu și Brașov îndreptate împotriva lui Vlad și îl arestează. În 1463, încep să circule informații descurajatoare pentru Vlad Țepeș, care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și un mic comentariu. În 1932, la un an de la moartea lui Le Bon, cu ocazia Săptămînii Sintezei, se organizează o reuniune consacrată mulțimii. E felul în care Universitatea a înțeles să-l comemoreze și să-l îngroape, mai pe ocolite, e drept, pe cel pe care-a dorit să-l ignore, dar peste ale cărui idei nu a putut trece. În critica sa, poate cam forțată pe alocuri, împănată cu un limbaj durkheimian, dominant în epocă, dar exprimînd idei care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nivelul conștiinței. După opinia lui Freud, gîndurile, seriile de imago, amintirile legate de o pulsiune sînt cenzurate, deformate, sufocate de voința individului de a le menține în inconștient. Cu toate acestea, în ciuda refulării lor, ele tind să reînvie pe calea ocolită a visurilor, a simptomelor nevrotice și a așa-numitelor tulburări psihosomatice. Readuse la viață, conținuturile din inconștient exercită asupra eului, fără știrea conștiinței, o influență obsedantă căreia acesta nu-i poate scăpa. Acest neliniștitor mecanism este denumit reîntoarcerea refulatului. Or
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în cărțile ce susțin moldovenismul, studii istorice de amploare, dedicate publicului de pe arii întinse, eventual din alte țări, traduse cu sprijinul autorităților, se abordează un ton moderat, diplomatic, concluziile forțate și erorile evidente pentru un specialist sunt ascunse sub insinuări ocolite. Nu la fel se întâmplă în presă, în materiale de scurtă durată, adeseori cu caracter de pamflet, cu un ton extrem de agresiv și uneori vulgar, enunțarea cu seninătate a unor aberații, fără nici o argumentare științifică, atacuri directe la persoană
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în cărțile ce susțin moldovenismul, studii istorice de amploare, dedicate publicului de pe arii întinse, eventual din alte țări, traduse cu sprijinul autorităților, se abordează un ton moderat, diplomatic, concluziile forțate și erorile evidente pentru un specialist sunt ascunse sub insinuări ocolite. Una dintre teoriile absolut hilare care apar în presa din Republica Moldova este cea a identității dintre stat și națiune sau, mai exact, formarea unei națiuni odată cu statul și întemeierea națiunilor pe baza unor structuri politice. Astfel, după Vasile Vieru (președintele
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
al vieții particulare, strecurîndu-se în intimitatea supravegheatului sau recurgând la manevre capabile să destabilizeze omul în privința căruia există îndoieli sau care trebuie pus la încercare. Ca să obțină informații, supraveghetorul, cel mai adesea, nu adoptă o abordare frontală, directă, ci una ocolită, piezișă, prefăcută. Forța îi repugnă; el mizează pe inteligență, chiar dacă, mai apoi, ca urmare a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nas în privința infidelității Desdemonei, dar noi, cei din sală, noi ne dăm seama și evaluăm lucid „lucrăturile” lui Iago sau ale lui Edmund. Un dispozitiv de supraveghere nu produce informații întotdeauna sigure, garantate, dar dă uneori la iveală, pe căi ocolite, motivațiile și identitățile celor ce l-au pus în funcțiune. Activitate scriptică și arhivaretc "Activitate scriptică și arhivare" Căderea Zidului Berlinului a dus la descoperirea unei extraordinare activități scriptice, care a însoțit permanent supravegherea în țările din Est. Supravegherea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de către Hitler!). Ca reacție de protecție, intervine personajul Laurent, misteriosul însoțitor mut al lui Tartuffe, căruia Roger Planchon îi conferise, în spectacolul său, statutul de agent însărcinat cu controlul casei: mereu prezent, gata oricând să obțină o informație pe căi ocolite, ascuns după uși și pitulat prin unghere, Laurent e supraveghetorul neobosit, a cărui vigilență nu slăbește niciodată. Apare, dispare, prezență discretă, dar constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lume de coșmar într-un context absurd: "ți-e teamă de oglinzi să nu privească/ din cadrul lor în locul tău altcineva/ și-n fiecare seară în odaie/ oglinda ți-o acoperi/ cu o năframă roșie/ să poți dormi de visele absurde ocolită." Poetul își măsoară destinul, citește în palmă tristețea existenței, își temperează setea de cunoaștere. Universul se umple cu câteva motive: fântânile, șarpele, sângele, focul, sămânța. Condiția poetului este legată de simbolul fântânii: "Un aer aspru adie-n jurul meu/ luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața ar Înceta să mai existe prin Închiderea ei totală. Alături de iertare, al doilea factor care poate anula chinul este uitarea faptelor comise, ceea ce ar corespunde, Într-o formă ocolită, tot cu iertarea. Atât iertarea, cât și uitarea sunt atitudini care vin dinspre cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia și a refacerii relațiilor dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
originea lor sentimentul psihomoral negativ al urii. Toate acțiunile imorale, sau cea mai mare parte a lor, se desfășoară sub masca unei false atitudini de bunăvoință, pentru a obține Încrederea celuilalt sau a celorlalți. Aceste căi de acțiune cu caracter ocolit pot fi considerate, din punct de vedere psihologic și moral, ca forme negative de sublimare. Acest joc al acțiunilor perverse Îl Întâlnim la numeroase personaje din literatura dramatică: Jago, lady Macbeth, Tartuffe, Raskolnikov, Dimitri Karamazov etc. Fiecare dintre aceștia ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În perspectiva duratei sale, este reprezentată prin destin. Este destinul o concluzie a vieții individului, sau este ceva Înscris În existența acestuia ca un dat primar care trebuie să se Împlinească și care nu poate fi nici schimbat și nici măcar ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia autorul prozelor semnate Clement Bacău.) îi răspund, pe ocolite, că în discuție nu e calitatea „materialelor”, ci însuși actul împroprietăririi. încercînd să fiu cît mai explicit, i-am dat propriul meu exemplu. Deși am publicat cîteva sute de cronici, recenzii și articole mă consider un tip puțin productiv. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]