4,789 matches
-
mai iscusit și mai viteaz dintre războinici, ar fi știut să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai viteaz dintre războinici, ar fi știut să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se va naște, ocrotiți-l“, le spun. O tînără femeie se Închină În cele patru colțuri ale casei. Casa miroase a var proaspăt, bărbatul ei, fiul meu, tatăl celui care bate la ușă, doarme cu fața În sus, cu fața luminată de lună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin crăpături e vibrantă și iute ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în oraș și pe deal încât puteam auzi cântecele din cort, asurzitoare și repezi. Dacă nu știai cântecul, nu-ți dădeai seama ce spun, dar eu îl mai auzisem înainte. „Iisus e Mântuirea mea, Iisus mi-e călăuză, Iisus mă ocrotește, E mereu lângă mine. Mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, mă voi ruga. O, Doamne, mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, ruga, Iisuse, mă voi ruga.“ Au repetat ultima parte de multe ori, din ce în ce mai repede. Când melodia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ușor, pe bătrîni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să-și țină mîinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pradă, determina societatea românească să-și schimbe des locurile de așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi, rădăcini și vânat. În depozitele osteologice de lângă așezări s-au descoperit printre oasele animalelor domestice și oase de animale sălbatice, în principal cervide și porcine. O
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toate aspectele ieșită din comun, am certitudinea că dacă n-ar fi fost ea, n-aș sta acum de vorbă cu dumneavoastră, ne-a salvat pe toți, și nu numai că ne-a salvat, a făcut mai mult, ne-a ocrotit, ne-a hrănit, a avut grijă de noi, atunci eu am întrebat la cine se referea acel pronume personal, iar ea i-a menționat, unul câte unul, pe toți cei de care avem cunoștință, iar la sfârșit a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acord cu aceste denumiri, albatros. Comisarul se ridicase, acum vorbea la telefonul roșu, spunea, Da, albatros, aceștia pe care i-am menționat adineauri nu sunt, efectiv, pești grași, au avut norocul să-l întâlnească pe vulturul pescar, care i-a ocrotit, Și acel vultur pescar, cum vi s-a părut, papagal-de-mare, Mi s-a părut o femeie decentă, normală, inteligentă, iar dacă tot ceea ce spun ceilalți despre ea e adevărat, albatros, și eu înclin să cred că da, atunci este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
viața mea, acum patru ani, lăsând-o la o parte pe cea de a nu fi pierdut o parte din familie în acea tragedie, așa cum, din nefericire, am pierdut, ar fi fost să umblu împreună cu grupul pe care l-ați ocrotit dumneavoastră, în vremea aceea încă nu eram comisar, eram un inspector orb, nimic altceva decât un inspector orb care, după recuperarea vederii, s-ar afla în fotografie cu aceia pe care i-ați salvat de la incendiu, iar câinele dumneavoastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi dumneata, întâmplător sunt soția lui. Țin foarte mult la el. Mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
purta veșmintele Întunecate și sobre ale medicilor. Fața sa, luminată de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un jurământ. Sau cel puțin asta le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura? Întrebă priorul. Cuvintele acelea Îi sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca moartea să mă ia și să Îmi pecetluiască buzele, ca pe ale maestrului meu. Dante Îl Înșfăcă de un braț. - Crezi că ești În primejdie? Spune-mi cine te amenință și toată autoritatea mea se va ridica să te ocrotească! Celălalt schiță un zâmbet Întristat. - Nici toate legiunile vechii Rome nu m-ar putea ajuta, messere. De mult urina mea miroase a miere și un foc lăuntric Îmi mistuie măruntaiele. Mă rog lui Dumnezeu numai să Îmi mai lase timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atinse umărul dezvelit, parcă voind să Îi aline oboseala. Relicva păru să primească atingerea mâinii ca pe un semnal precis. Imediat se cufundă În tăcere, Închizând ochii și gura și readucându-și Încetișor brațele peste piept, ca pentru a-și ocroti sânul delicat În somnul care Îl aștepta. Dante avea senzația că un fulger Îi străbătuse ochii, Înainte ca pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândul i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru nimic altceva. Poate că trebuia să renunțe, iar semeția minții sale să se plece dinaintea unui lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorba de statuia unei femei. Dar, oare, nu puteau fi trăsăturile Împăratului, fixate În bronz pentru a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să servească pe la mese, ca și când, printr-o vrajă, totul s-ar fi Întors la primele zile ale Facerii, când sexul minor se afla Încă În mintea insondabilă a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
intereseze, zise el aplecându-se spre dulăpior și făcându-i semn să facă același lucru. Pe raft era un ciudat felinar de alamă, ceva mai Înalt de un cot, de formă octogonală. O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și probabil că nebuniile mele m-au transformat într-un cerber, un zbir, un om închis în absurditatea voinței de fier de a fi actor. Chestie care m-a făcut temut, dar și urât de oamenii pe care i-am ocrotit, așa că am de la cine să o iau peste bot atunci când îmi este greu și am nevoie și eu de un dram de sprijin. Nu e de colo să constați că nu ai prieteni în teatru și că nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
respectă știindu-l bărbat drept și sfânt, îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe făcea și se temea să-l ucidă. Este drept că îl arestase și întemnițase la Maherus dar își zicea că-l și ocrotește în felul său pe Ioan. A venit însă dată fatidica în care Irod prăznuindu-și ziua de naștere, a făcut ospăț dregătorilor și căpeteniilor sale, ocazie cu care Salomeea, fiica Irodiadei a dansat în mijloc și plăcându-i, Irod i-
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
cu tine Toată învățătura lumii Și iubirea - izvor necesar omenirii. În mileniul trei, tu porți Credința În mai bine Și în mai frumos, Credința în armonie. Tu nu vei fi scutit De dureri și dezamăgiri, Dar Tatăl ceresc Te va ocroti, Luminându-ți calea De la care să nu te abați. Du-te, Zboară, Lumea-i a ta! Urmează-ți inima, Ploaia nu te va uda, Pentru tine va fi Doar rouă înviorătoare. Vei păși pe ape Precum Iisus. Tu ești prezentul
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]