8,671 matches
-
vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel a făcut un duș. S-a și odihnit puțin. E proaspăt, dar urmele de la arsuri i se mai văd pe sprâncene și în păr. Se îmbracă. Iese din garsonieră și sună la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
l-a povestit Roman. Am leșinat din cauza fumului. Când m-am trezit, eram din nou în show-room. Capacul spart, proprietarul dispărut. Nu mai am nici o îndoială: prezicerea o să se-ndeplinească. Mă duc să mă culc. — Așa devreme? — Vreau să fiu odihnit: de mâine o să fac tot ce-o să-mi treacă prin cap. Se scoală și iese vesel din cameră. Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick, proaspăt repartizat în subordinea lui Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sute de simpatizanți ai mișcării Salvați-l pe Lionel! Se ferește deocamdată să fie văzut, pentru a nu da ocazia unor strigăte care i-ar putea trezi din somn pe cei care vor să foloseacă această duminică pentru a se odihni mai mult. Se întoarce în cameră. Încearcă sa facă un culoar de trecere dinspre ușă spre masa unde o va aștepta, cum se cuvine, pe Doamna Moarte. În tot acest timp, mai precis încă de la ora șase, pe coridorul de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
miazăzi, unde se află nisipul cel mai fin din aceste ținuturi, încarci plasele tale de fir de păianjen cu nisip fin, cât pășind poți tu duce, te întorci și începi să construiești mușuroiul cu vârful în cruce, unde să se odihnească furnicile albe, unde să se așeze confortabil regina lor, ai nevoie de saliva lor cu care să te vaccinezi îm potriva infecțiilor răspândite de oștirile dușmanilor tăi. când se face seară te odihnești, nu lucrezi noaptea târziu, închizi portița grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu vârful în cruce, unde să se odihnească furnicile albe, unde să se așeze confortabil regina lor, ai nevoie de saliva lor cu care să te vaccinezi îm potriva infecțiilor răspândite de oștirile dușmanilor tăi. când se face seară te odihnești, nu lucrezi noaptea târziu, închizi portița grădinii tale suspendate, răsucești cheița verde în poarta verde a grădinii tale de dragoste, fantoma cu miros acrișor de șoareci persistă în noapte. șase în al treilea loc: e vremea mersului, a pașilor, și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și schimbarea acesteia într-o alta, mai pură, de platină zveltă. șase în al doilea loc: te întorci lângă ființa iubită, despărțirea a eșuat, criza cubaneză s-a încheiat, rachetele nucleare nu au explodat prin cuvinte și cărnuri, te poți odihni cu pacea tămâii, cu somnul urșilor polari, cu apariția zâmbetului tău într-un ciob de oglindă. șase în al treilea loc: te întorci de mai multe ori în vis, unde ești tot departe, despărțit, ca atunci când fumezi în vis după ce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ta cu șenile de argint marcat, ce bine era când vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu te trăgeau lin înainte, către munte, acum trebuie să mergi la pas, singur, nu mai ai nici un ajutor, nu mai știi nici o scamatorie care să te protejeze, să îți odihnească mușchii picioarelor mult alergate, este prilejul să te uiți înăuntrul tău, în suflețelul tău, să îți împiedicare vezi temerile și slăbiciunile, să încerci să le tămăduiești, e liniște, e noapte, vietățile nu colcăie împrejurul tău, este momentul să îți transformi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și ce vei mânca în mo mentele apariției șoriceilor în stomacul tău? în noapte, asculți atent, departe, sunt trei corpuri apropiate care se târăsc. la un moment dat rămâne unul singur. șase în al patrulea loc: te gândești să te odihnești până se crapă de ziuă, ți-ar fi cu mult mai lesne, însă realizezi că nu ai cum să menții echilibrul dragostei tale în somn, pe poteca subțire, cu obiceiul tău prost de a te întoarce când pe o parte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cetate părăsită nu trebuie să cadă pradă oștirilor dușmanilor tăi. pentru că seamănă mult cu cetatea copilăriei tale, ox te’ tuun, botezi această fortificație, care de acum ține de cuibușorul tău bogat, micul ox. șase în al cincilea loc: după ce te odihnești puțin, contemplând parcela ta de lapte și miere, unde îl vei întâmpina cu atâta bucurie și prosperitate pe prințișorul de aur al vieții tale, shangdi di liwu, te pui pe o explorare extrem de amănunțită a anexei cuibușorului tău, a micului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plesnește peste față, și sucul lor acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu mai sunt stele pe cer în miezul zilei, e semn că trebuie să te odihnești puțin, îți scoți din desagă scăunelul putred de nuiele, te așezi pe el și încerci să scrii un poem pentru aleasa inimii tale, care acum probabil zburdă prin grădina suspendată, simțind că te apropii. nouă în al cincilea loc: dintr-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
eră întreagă nimic nu s-a mișcat în mica mea sferă de sticlă. până în ziua când mi-am spus că m-am săturat, că nu mai suport această moarte care mă trudește lent și mi-am făcut loc să mă odihnesc undeva nimerind pe banca acestui balon zburător, cu atât aer cald al dragostei tale nemaivăzute. nemișcare șase în primul loc: scoți din fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
decât ocaua, sunt bălți și de o parte, și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta, trebuie să înaintezi fără preget, pentru a fi punctual la întâlnirea cu suflețelul tău drag, nu te poți odihni decât după ce închei fiecare etapă din acest puzzle, gâștele sălbatice moffitti, cu capul negru, plonjează către adâncul bălților să își hrănească puii, lacurile sunt locuri bune de odihnă și hrană pentru ele, dar pentru tine nu, în rest, tu și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zărești o pădure de munte, cărarea ta se îndreaptă către ea, îți trebuie curaj și atenție, nu vei mai putea observa teritoriul deschis, care îți permite detectarea din timp a primejdiilor, ești destul de ostenit deja, dar te hotărăști să te odihnești numai după ce străbați această pădure, oricât de mult ar trebui să reziști, pasul tău este dârz, sub coroanele înalte lumina scade la jumătate, se aud mișcări de vietăți în stânga și în dreapta, îți încordezi mușchii, te apleci ușor în față, pășești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te sperie, va pleca. fratele ei va mânca din carnea oii, dar carnea nu mai are sânge. tu rămâi cu mintea foarte clară după toate astea, te speli pe față cu apă din lacul tău secret, kanas, și te odihnești. zăpadă acrișoară cu ciocolată din somn m-au trezit acele bradului care mă înțepau în obrazul drept am deschis ochii și am văzut pachete aurii cu funde roșii erau visele noastre, clipele care vor urma și clinchetul râsului tău stăteam
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stele, puse pe rânduri, unele sub altele, ce dor îți este de fiecare din acele zece zile, mai ai de mers, trebuie să continui să mergi cu pașii tăi mari, cu săriturile de cangur antilopin, nu ai voie să te odihnești, trebuie să ajungi cât mai degrabă la grădina dragostei ei și să te oferi ei. șase în al doilea loc: în drumul tău, în miezul zilei, zărești ursa mare, zărești până și satelitul alcor, semn că noaptea se unește cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mamă. (îi sărută mâna) Nu te îngrijora, că n-am nimic. LIOARA: Spui tu că n-ai nimic, da' iacă-te cu mâna legată de gât! Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
va ajunge. Ți-am dat o oaie mititică. MICUL PRINȚ (se uită atent la desen): Ei, nu-i chiar așa de mititică. E atât cât trebuie să fie. Ia te uită! A adormit... să umblăm cu grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos încet. Revine) Și spui că ăsta... avionul ăsta, zboară? OMUL: Desigur. Când e reparat. Dacă n-ai grijă de el poți cădea foarte rău. MICUL PRINȚ: Așa ai păți tu? OMUL: Ei, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Știi, când am ajuns eu pe Pământ... mâine e un an de-atunci... am coborât pe aici, pe aproape... OMUL: Și te întorci la locul în care ai coborât fiindcă tocmai se împlinește anul? MICUL PRINȚ: Uite, se înserează. Odihnește-te, mâine dimineață poate ai să-ți termini de reparat mașinăria ta și ai să te poți întoarce și tu acasă. Eu am o întâlnire... OMUL: Ai mai avut una. Credeam că rămâi cu mine noaptea asta. E o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
învelite în hârtie să nu se deterioreze. Ca și cum cărțile n-ar fi proiectate pentru a fi citite. Contactul cu cititorul era periculos. La fel proceda și cu televizorul, care trebuia oprit după maximum o oră de funcționare, ca să se mai odihnească. Și oricum trebuia închis ca măsură de siguranță, ca să nu vină factura la curent prea mare. Un om dedicat ideii de a face economie. Voiam să văd ceva, vreo emisiune, și mi-o tăia scurt, încerca să mă convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
concluzii absolut surprinzătoare. Un grup de turiști români se cazaseră la un hotel din împrejurimile Parisului, un hotel nu extrem de sofisticat, dar care era mult peste încăperile tip cages ŕ lapin cu care erau ei obișnuiți. Și, după ce s-au odihnit ei la prânz organizat, fiecare în camera lui, la un moment dat se întâlnesc românii noștri undeva la un bistro sau la vreo cârciumă și încep să depene impresii despre cele văzute, bă, ce gagici nasoale au ăștia p-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna o întins masa din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu medicamente și alte obligații de serviciu. Când îl vedea pe doctor livid, cu capul rezemat de birou, nu se putea abține să nu-l întrebe: Vă e rău, domn' doctor? Nu, nu... S-a ivit vreun caz? Stați liniștit, odihniți-vă puțin, ați fost și de gardă astă-noapte... Vă închid ușa, dacă e ceva urgent, vă anunț eu... Apoi, mergea în camera surorilor de caritate și le avertiza să nu-l deranjeze pe doctorul Teodoru, căci primise un telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]