914 matches
-
îi aud glasul de pe schelă, Îmi trebuie galben de nimb, Daniel! dar părintele Varava n-are cum să-l audă, Dar dragostea de Dumnezeu? mă întreabă cu abilitate părintele abia mișcându-și buzele în barba stufoasă, și zâmbetul meu piere ofilit sub ploaia acidă a cuvintelor sale, credeam, continuă el viclean, că vrei să-mi vorbești de dragostea și credința în Dumnezeu, Credea în felul său, mă las eu naiv prins în capcana vorbelor sale, prea târziu acum să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
umorului. Începu să plângă. — Dacă refuzi ajutorul, Peter, o să iau copiii și o să plec. Jur pe Dumnezeu, acum chiar vorbesc serios. O credeam. Amintirea băiatului cu care mă confundase se atrofiase. Așteptările legate de mine, pe care le avusese, se ofiliseră. I-am spus că a doua zi la prima oră o să-mi fac o programare. Nici măcar nu am mai spus că aruncăm banii degeaba. Nu mai era nimic în neregulă cu mine. Ci cu Otto și cu acel scriitor nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Într-o clipă se lăsă pe ea cu toată greutatea, fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
experiența vieții descoperi la un moment dat că totul se preschimbă ca molipsit de o durere ucigașă și că speranța se preface în nisip. Curge printre propriile-ți degete. Pare ciudat că viațaun fel de ghirlandă de carnaval care se ofilește și tu rămîi gol ca un copac iarna. Un arbore nins și-un sunet de colinde. Ești îngrijorat și-ți pregătești de odihnă singurătatea. Zgomotul ploii a asurzit totul. Conversația nu se mai aude. Dincoace de ei, într-un colț
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pământurile durute ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu toate brațele ofilite în muțenia de suflete ce au frunze de glasuri scăzute unde foarte departe de ce am fost altădată... Rămân ca un covor de ispite încărunțite prin pletele scuturate de anii mei pierduți în explozia arzândă a primăverilor. NOAPTEA BĂTRÂNĂ DE ÎNGERI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poți să mi binecuvântezi CREAȚIILE și să-mi pansezi rănile ce mi le-au făcut DUȘMANII mei știuți și neștiuți, FACĂ SE VOIA TA Doamne Dumnezeule CERESC. LACRIMILE RĂNILOR Mi s-a uscat sufletul și mângâierile tale demult s-au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de felul în care visurile mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a nopților, și-am descoperit în Ea, numai lacrimi vii peste o lume imposibilă. Ți-am sărutat plecările invizibile în dragostea albă, și-n miezul dorului, am descoperit tainele ofilite de vremi. Nici noaptea nu ți-a hoinărit pe trupu-ți de AER, și nici vocile întunericului, nu ți-au ascultat fericirile forțate în deplânsul sarcastic al HAITELOR DE VIS. De ce vrei să dai mâna cu moartea în fiecare zi, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu ea așa departe ca să-mi uiți numele. Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi plânge. Florile se ofilesc de atâta blestem. Fereastra e albă de bocet. Aerul se cutremură-n nopți. Departe, undeva e îngropată o iubire. Cui să-i spun de toate acestea lumești. Cerul în fiecare seară e o sferă îmbrăcată-n haine de iluzii. Îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși. (- Vedeți, doamnă? Zidul trebuie susținut de gard.) Sau cum, dacă ar tunde gazonul, toată iarba s-ar ofili și ar muri. (- Microbii pătrund în iarbă prin tăieturi și-o să vă moară toată.) Într-un final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sigur sortit eșecului. A fost un dezastru. Anna era ca o floare exotică, obișnuită cu clima tropicală, pe care o sădești dintr-odată într-un ținut umed și rece. Cum ar fi putut să supraviețuiască? Nu putea decât să se ofilească și să moară, cu petalele ei frumoase și strălucitoare zbârcite, bătând spre maro și pierzându-și tot parfumul. Anna nu era tocmai talentată la capitolul chestii administrative. Era mult prea plină de imaginație și mult prea creativă ca să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și James aveam un mariaj fericit, mă întâlneam deseori cu prietenele în baruri ca să bem ceva. Niciodată nu avusesem vreo ezitare. De ce, dintr-odată, o ieșire de genul ăsta devenise așa o problemă? Laura a sesizat că începusem să mă ofilesc ca o plantă pe moarte și a făcut niște investigații de rutină. Printre lacrimi, am încercat să-i explic cum mă simțeam. —Nu-ți face griji, mi-a spus ea cu blândețe. Când Frank m-a părăsit pentru o puștoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost limpede că nu era ceva ce făcea foarte des. Părea total pe dinafară stând așa, în fața aragazului, alergând de la chiuvetă la aragaz și de la aragaz la chiuvetă, în timp ce apa de la paste începuse să dea pe-afară și salata se ofilea în mod vizibil. Deși în felul ăsta eu obțineam o perspectivă extraordinară asupra fundului lui. Spre deosebire de alte lucruri, gătitul nu era unul din talentele lui Adam. Dar tocmai asta a făcut ca efortul pe care-l depusese pentru mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Elenă Marin Alexe Vântul colinda tot mai nervos, mușcând cu lăcomie frunzele ofilite de istovul verii și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
Mickey să pară un bufon vicios, dar de fapt odrasla doamnei Cohen are un cap deștept pe umerii ăia de maimuță. Ești pe lungimea noastră de undă, iubite cititorule? Da? Bun, acum ascultă cu și mai mare atenție! Mickey se ofilește În celula lui, ducînd o viață de belfer pușcăriaș, iar timpul trece. Mick primește o cotă-parte de la deținătorii „francizei“ sale, transferată direct În conturile lui bancare din Elveția, iar cînd va ieși, eliberat condiționat, va primi „onorarii de returnare“, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
explice simțămintele și emoțiile. Credea că nici n-ar fi înțeles pentru că ea avea o idee foarte femeiască despre care îi vorbise de nenumărate ori: dacă iubești, nu mai contează nimic altceva. Însă el știa foarte bine că iubirile se ofilesc și că foarte multe lucruri sunt cu mult mai importante. Și n-ar fi putut răspunde foarte clar întrebării dacă o iubește sau nu. Prea prins de câte se petrecuseră în jurul lui și de câte continuau, n-avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și a prins repede meseria. Dar tot bunicu-său era în spate și l-a ținut din nou din scurt, obligându-l să continue să învețe în vreme ce lucra. Maică-sa parcă era o umbră, abia de-o simțea în casă, se ofilise înainte de vreme și aluneca printre mobilele ei ca o străină, dar atunci a început să o adore sau poate fusese încă mai înainte, și nu i-ar fi ieșit niciodată din cuvânt. Era ferm, încăpățânat, sigur pe el, tăcut, închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea circulației. Te cam pișcă azi, spuse el trecând pe lângă noi. Dar nu se face să ratezi. Face bine la sănătate. — Adică faceți asta în fiecare zi? întrebă Fiona. — În fiecare zi din ultimii treizeci de ani, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Înțelesese, pentru că, deși arăta conform standardelor (Înaltă, machiată impecabil, Îmbrăcată rezonabil și serios malnutrităă, mă tot Întreba care anume din sarcinile de serviciu i‑ar solicita prezența la birou. I‑am aruncat una din privirile acelea speciale, În stare să ofilească și florile, dar ea n‑a părut să bage de seamă. — Ăă, nici una. Mai ții minte că am vorbit despre asta? Fac doar o selecție preliminară pentru Miranda și asta se desfășoară Întâmplător În birou. Dar asta e tot. Gemenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suspect. Ceva Îmi spunea că prietenii lui Frank, dacă ar fi crezut cu adevărat În nevinovăția lui, ar fi scos la lumină vreun indiciu privind identitatea adevăratului criminal. Estrella de Mar părea un teritoriu fără umbre, al cărui farmec se ofilea la fel de vizibil precum sînii goi ai femeilor de toate vîrstele care făceau plajă la Clubul Nautico. Siguri de frumusețea peninsulei lor, oamenii din stațiune erau un exemplu al eliberării care Îi afectează pe britanici după o perioadă mai lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Doar era mama lui. A lui și a lui Bobo. Fugara lor mamă. — Ardeam gazul de pomană cu Scarlat; ăla se făcea că trăiește, dar era lipsit de viață, iar eu eram în putere și n-am vrut să mă ofilesc cu un mort în casă, îi declarase ea din senin într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
târziu ca să mai rămâi în pădurea aceasta... Cât despre florile noastre, să nu gândești să iei vreuna cu tine! Nu ar putea trăi în casele voastre cocoțate; în aerul vostru saturat de saramură nu ar face altceva decât să se ofilească și să moară. Cu o mișcare de suverană, la care era silită de grumazul ei arogant, armat în striurile aramei, Fata lui O'Piatră se înălță de pe covorul de ierburi și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reproduce opinia lui Mihail Sadoveanu despre "purificarea masoneriei", atât pe cale individuală, cât și la nivel de grup și ceremonial: "Datoria Maeștrilor conștienți este să ridice instituția cătră noblețea ei firească, nu s-o adapteze la practicile locale și s-o ofilească, făcând din ea o parodie" (p. 35). Numai o masonerie purificată poate aspira să purifice societatea românească: "Masoneria ar avea, prin urmare, în primul plan rolul de disciplinare și de înfrânare a individului, de înnobilare, de sfințire a inteligențelor. Nu
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
în numele păgânilor de la guvern, în numele sectarilor necreștini ai demagogiei universale, pe cari nefericita noastră țară e osândită a-i purta în spate și a-i hrăni cu munca ei ca pe niște lipitori veninoase cari, cu gura lor fără de lege, ofilesc și discompun tot ce ating. [2 februarie 1879] ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI... "] Ședința de ieri a Senatului a fost una din cele mai interesante și mai instructive. Galerii și tribune gemeau de public, căci se știa cumcă era la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]