5,006 matches
-
și părul, sunt partea cea mai rușinoasă și mai afurisită a trupului femeii, răcnea mai departe predicatorul. O femeie cu ochii descoperiți este mai primejdioasă decât o femeie dezbrăcată. Fără să știe nici el de ce, Tuz Okcean simți nevoia să ofteze din rărunchi. Într-o viață întreagă nu auzise atâtea cuvinte deșucheate ca în timpul acestei campanii. Dar vorbele lui Sadedin îl zguduiseră mai mult ca orice. - Slobozindu-le de sub puterea datinilor lor barbare și dăruindu-le morala noastră înălțătoare, le vom
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
și cu șireturi. - Scuze, găinușo, i-am spus eu vulgar, da' nu ești genul meu. - N-ai de unde să știi. Nerușinarea ei nu era surprinzătoare. Toate femeile sunt convinse că mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu însumi. Am oftat, i-am îndesat sticla în mână și m-am repezit spre living, unde celelalte trei chicoteau și beau ultimele picături de coniac. Am schimbat sulul de ragtime cu primul Wagner care mi-a căzut în mână, m-am așezat și
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
Ce-ai pățit, Ioane? - Mai știi acum 20 de ani când ne-a prins taică-tu în mașină? - Da! - Mai știi că mi-a zis că dacă nu te iau de nevastă fac 20 de ani de închisoare? - Da! Ion oftează: - Mâine aș fi ieșit...
Bancul Zilei: Ion și Maria aniversează 20 de ani de căsătorie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64053_a_65378]
-
niște notițe, iar cine le va citi vreodată să nu caute vreo logică în ele, ci să le ia drept cuvinte așternute pe hârtie în momentele mele de singurătate sau furie. Te salut, deci, cititorule! Hugo se lăsă pe spate oftând și întoarse pagina. A treia însemnare „Cum poate fi cunoscut în modul cel mai intim esența lumii... ceea ce eu numesc voința de a trăi... , trebuie să fac referire la plăcerea actului împerecherii... care este germenele și esența oricărui lucru, scopul
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
descrie exact contrariul său. Spus de trei ori la rând, sună deja ca un bocet”. Și tot lalelele apar și în „Strada Gloriei”, denumind caragialesc strada unde securistul care a încercat să o racoleze pe Herta Müller, fiind refuzat, „a oftat adânc și a dat cu vaza de lalele de perete” (dar n-a cules de pe jos bucățile angajamentului rupt „pentru a-i prezenta șefului dovada de racolare”, ci pentru că se temea că, deși făcut fărâme, documentul ar fi putut să
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
a apucat să trăiască greva mecanicilor de locomotivă din timpul guvernului Văcăroiu și să-i compare efectele cu acelea ale grevelor dascălilor sau ale personalului medical! Ar mai fi de spus doar că toți intervievații se declară nemulțumiți de critică, oftând după Maiorescu și critica lui de direcție, care, dacă ar mai fi fost de actualitate, i-ar fi determinat, fără umbră de îndoială, să fie încă și mai ostili față de acest exercițiu necesar în orice cultură, și, de altfel, absolut
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
neaua. Nu mâncau carne, nu beau vin, nu atingeau femeie; se rugau numai lui Dumnezeu și știau ierburile și vindecau bolile trupului; știau tainice descântece și vindecau sufletul de demoni. De câte ori îi vorbise despre această sfântă mănăstire unchiul lui, rabinul, oftând! Unsprezece ani petrecuse acolo singur, slăvind pe Dumnezeu, vindecând oamenii; dar într-o zi, vai! îl călări ispita, atotputernică, știi, este și ea, văzu o femeie, părăsi viața neprihănită, își dezbrăcă rasa albă, se însură și i se născu, așa
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
zuruind, trase de cai plini de importanță, acoperiți cu valtrapuri roșii, începeau să-și piardă din farmec, deghizările deveneau țipătoare, chiar și flamurile cu nuanțe vesele fluturau trist spre Odalie. Mardi Gras e o zi obositoare, la urma urmei, a oftat ea, iar Tanti Louisa a fost de acord cu ea, de data aceasta. Se făcuse ora șase, ora la care toate măștile trebuie date jos. Razele lungi și roșii ale soarelui care apunea alunecau pieziș pe costumele multicolore ale petrecăreților
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
cititorii articolelor la curent cu formatul cărții, cu litera ori cu alte detalii tipografice), se desfăta (e tot cuvântul lui) mânuind cine știe ce raritate în materie și cine știe cum descoperită, de exemplu, o versiune a Istoriilor lui Herodot din 1645, când nu ofta după Dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Avea cu cărțile raporturi de afecțiune și, când le coup de foudre se producea, putea, iarăși vorba lui, să tăinuiască (să stea de vorbă în taină, adică) ore întregi, în compania unui exemplar descoperit
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
ani, când boala abia începuse. ...După ce își reveni din spaima și supărarea prin care trecuse, Zinaida își scoase treningul umed și se duse la baie să și-l curețe. Își înmuie în apa cu săpun mâinile uriașe, aproape străvezii, și oftă - nu era în stare de nimic. Înainte mama le făcea pe toate, acum trebuie să le facă singură... Gândurile îi erau mari cât ea, puhave, greoaie - se gândea la mizeria care o așteaptă, cum o să umble cu cerșitul, ce-o să
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
aud, de ce sînt eu răgușit, le-am explicat tuturor, de zeci de ori, așa a fost el de cînd sînt eu pe lume. Bun, bun, Cezar Braia, reia polițistul, dar de ce ai tu vocea asta, și eu zic automat, după ce oftez excedat de întrebare, pentru că așa e vocea mea, bun, bun, dar de ce și de cînd e așa, insistă el, așa cum am insistat și eu pe lîngă părinți, copil fiind, în primul an de școală, dar numai fiindcă la rîndul meu
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
am voie să mă întrerup din ceea ce fac. [...] Nu am voie să merg la toaletă mai mult de trei ori pe zi. Nu am voie să închid ochii prea mult dacă mă supără ceva. De fapt, nu am voie să oftez.” Între cele două, casă și birou, toate celelalte: obsesiile („Am trecut de 30 de ani. Sunt bătrână și nu am nicio șansă să mai scap vreodată de celulită sau să mi se subțieze picioarele”), nevoia de afecțiune („singurul lucru pe
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
m-a certat, m-a învățat, m-a iubit”. A călugărit pe mulți frați, azi unii stareți... dar l-au uitat pe bunul arhimandrit Ciprian Zaharia, un om drept, cu frică de Dumnezeu, care acum și-a găsit liniștea. Mai oftează în curtea umbrită, după schitul pierdut, după risipirea binelui sădit în curtea plină de flori. Aprinsesem o lumânare, din partea unui vechi prieten. Ardea frumos ca și cum mi-ar fi mulțumit... O floare a ortodoxiei! Arhimandritul CIPRIAN ZAHARIA poate fi trecut în
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
să nu se lase înlăturată cu nici un chip. De aceea am scris, ironizat de un om subțire, că n-aș vrea să văd o majoritate de 80% în parlament. Birocrația noastră parcă înnăscută! Pentru fiecare referat, pe care-l scriu oftând și bodogănind, trebuie ca timișorenii să-mi elibereze altă dovadă că am fost în funcție acolo, de parcă n-ar fi ca în filmul lui Porumboiu: am fost sau n-am fost? Sau poate că-i la mijloc o sechelă: în
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
este anunțat un spectacol cu maestrul, biletele se epuizează cât ai clipi. Dacă unii spun că ar fi timpul să se retragă, alții îl felicită pentru devotamentul față de scenă. Printre cei care îl admiră se numără și actorul Mitică Popescu. Oftez când aud asemenea comentarii. Să le fie rușine celor care comentează urât. El este o lecție pentru toți actorii tineri despre cum trebuie să joace. Ce minte poate să aibă... Îi doresc să-i dea Dumnezeu sănătate să poată să
Despre Beligan: E mare păcat. Probabil că deranjează pe cineva by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29496_a_30821]
-
este este și vina mea n-am crescut liberali, am crescut electori, am crescut oameni să fie buni parlamentari", a spus Mircea Ionescu Quintus. Întrebat " Credeți că acum PNL mai poate fi făcător de istorie?", Mircea Ionescu Quintus a răspuns oftând: "Ce grea întrebare. Eu sper, dar mă uit cu disperare că cei la care se îndreaptă speranțele mele sunt trecuți de o anumită vârstă. Pe mine mă interesează să vină cei tineri, cum e, de pildă, Orban, care are și
Mircea Ionescu Quintus, oftând: "Mă uit cu disperare…." by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29612_a_30937]
-
ea se va obișnui cu propriu-i mod de a trăi, cu minciunile sale tot atât de sfruntate ca adevărurile și chiar cu glasul ei atât de afectat. Dar în ziua aceea vor fi bătrâni amândoi, și atunci la ce bun? André oftă și se întoarse spre fereastra pe jumătate acoperită de-o pădure de plante verzi. Cu toate că era de-acum ora opt, cerul rămânea albastru și necruțător de neted ca o placă de oțel polizat. Ieși în grădină unde văzduhul, scrobit încă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
să întocmească un splendid ferpar ș...ț La câteva zile după decesul lui Ivanov, pe porțile stațiunii experimentale Suhami ies proletari care, văzuți din stația de autobuz de peste drum au trăsăturile urangutanilor sau de chimp. Nouă ne rămâne numai să oftăm cehovian: vai, dacă Ivanov ar fi folosit în experiențele sale tantricii bonobo...” (pp. 7 - 8). Nu m-aș grăbi însă să calific volumul drept o antiutopie. (Conceptul a fost vehiculat recent, în legătură cu întreaga generație tânără, și plasat, în mod arbitrar
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
încredere cum aș fi dorit-o eu însumi. Însă împrejurările sunt foarte grele, abia întorcându-mă la Sibiu m-am convins că ele prezintă și mai multe dificultăți decât îmi închipuiam. Toți aceia cu care m-am consfă- tuit au oftat: ce păcat că teatrul na putut fi plasat aici. În orice caz vă asigur că dacă gândul d[umnea]voastră de a face eventual ceva și la Sibiu ar putea fi tradus în fapt, aș fi al d[umnea] voastră
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
Crăciunul și Sînzienele Preaplinul și Nimicul Țărmul și Valul. Mă ascund - Cald, Întunecat Și strîmt Gîndul acesta: Simt cum sufletul meu Mă adăpostește Împotriva oricui Zgomot. Între murmure, Cuvinte sfioase, Liniștea celui Care atinge orga Și aude înăuntru Pe Dumnezeu Oftînd ușor. Iedera îmbrățișînd Un munte - Arsura, Singurătatea, Pînda șopîrlelor Peste zi, Noaptea tuturor stelelor Apoi, Piatra ce se deschide Miraculos Ca pleoapele celui iubit Revărsînd răcoare.
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
nu l-ar fi auzit, popa mormăi: - Vin de la Sărățeni. - Cum merge �sezonul", nașule? - Plin, finule, răspunse părintele obidit, plin ochi, de nu mai încap... - A dat norocul peste ei. - Apoi de aia stau și eu și nu mă dumiresc, oftă popa, cu ce vom fi greșit noi lui Dumnezeu de le-a dat lor tot și nouă nimic. Nu le erau de ajuns apele sărate, unde veneau târgoveții să facă băi, acum le-a mai dat și pucioasă, de nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
Viola Copilul halucinogen Părul tău buclat era o invenție Trăgea de nor ca un pui de lup Căruia abia îi răsar colții Tu mă mușcai în vis cu dinți abia crescuți Buzele mele sângerau ca trandafirii roșii Îi țineai minte Oftam senzual Găseam salvarea în ultima clipă Peste pierderea cunoștinței Te apărai cu un fir subțire de viață Tu copilul halucinogen Cu norul din creștet Plutind într-o sferă Transparentă ca pielea unui înger Care abia se-ncheagă între lumi Pasiunea
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
Germania un fel de revelație tîrzie a publicului larg, surpriza de a descoperi cultura germană din România, cînd ea aproape că nu mai există. Cum resimțiți această misiune pe care v-ați asumat-o, scriind despre o lume apusă? E.S. (oftează): Acuma, drept să fiu, eu mă văd în alt context - drept mesager - și anume, al literaturii române care în conștiința publicului vestic nu are rezonanța pe care o au ungurii și cehii și polonezii și... Discuția cu Otto Schilly tocmai
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
și false despărțiri, e figurată cu un indice superior de lirism, cu totul altfel decât în romanele realist-analitice ale autorului: ,Începeau serpentinele înguste, mai dificile acum la coborâre, urmărea concentrată drumul și își coordona cu grijă mișcările de șofer experimentat, oftând doar din timp în timp, iar eu mă simțeam invadat de un tremur pe care îl dobândisem pe neașteptate, era ca o coborâre în trecutul nostru de studenți sfioși. I-am privit genunchii, cred că îi vedeam prima oară în
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]