2,363 matches
-
am onoarea să fiu printre pensionari Cei care au muncit o viață, fără să ceară lefuri mari... N-au cerut pe ștate sporuri, au vrut să aibă-n muncă spor Iar când plecat-au în concedii, "se relaxau" pe un ogor... Unii-au dat hrana cea trupească ; alții cea spirituală Mulți trudit-au în Spitale ; destui în fiecare Școală ! Cei mulți clădit-au șantiere, uzine și hidrocentrale Pe care le-au vândut "isteții" pe la străini pe 3 parale... Prețu' acela derizoriu
PENSIONARILOR CE AU MUNCIT O VIAȚĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379425_a_380754]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PE UN NOR SA FAC DIN SUFLET STRANĂ Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Pe un nor Adorm în roua florilor pe-al doului ogor nor de veșnicie visând cu nostalgie iubiri ce se aprind în fiorul de căintă ce ard transfigurate eterna credintă. Ploaia de stele din interior mă întoarce în uitare luminând făclii de dor drumul spre însingurare pasul de rătăcitor al unei
PE UN NOR SA FAC DIN SUFLET STRANĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379495_a_380824]
-
nalță Popor de ciripiri, în zarea solitara. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazda proaspătă răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n țărâna Rodul bogat al acestui neam de dor. Când bate ceas exact de primăvară, Livadă de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pan` la vară Îmbrăcați în hainele țesute de soare
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin taina suferinței și a bucuriei Neamului în urcușul credinței sale spre cer, spre demnitate, spre moarte, spre înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat urgia brațul stâng/ Și-și strânge pumnul lângă scăfârlie/ Rânjind când închisorile ne frâng...”[Aiud, 6 Martie 1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință pentru neamul meu-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
vise tămâiere de aburi alunecă suflete între file tăceri și ascunde dorirea de tainica umbră ce unește ființarea cu sunetul cer candelabrele graiuri din pomul tăcerii adunate în frize de antice porți sentimente uitate cu trudă de tată ce robește ogorul din sine cu dălți ce e omul de strigă ce e ființa de cheamă atâtea năluce priviri în adâncul de mut sanctuară ți-e setea de-a hrăni fila albă nescrisa durere din palma pornită de lut așează cuvinte în
POEM HIERATIC LVI-CĂMARA DE VEGHE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381231_a_382560]
-
tata viu, Iar eu - copilul cel zglobiu. Zău, m-aș lipsi de toate cele Ce azi îmi fac huzur trupesc, De aș trăi iar vremurile mele De prunc la sânul părintesc - Cu mama, tânăra,-n pridvor, Cu tata, zdravăn, pe ogor. Dar ce vreau eu, biată ființă, Nici noimă n-are îndeajuns, Și nici vreo urmă de putință, Căci drumul vieții e un dus Ce îndărăt doar urma-ți lasă Cu talpa pruncului de-acasă. (Foto: Pictură de Camil Ressu - “Maternitate
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ea, cu tata viu,Iar eu - copilul cel zglobiu.Zău, m-aș lipsi de toate celeCe azi îmi fac huzur trupesc,De aș trăi iar vremurile meleDe prunc la sânul părintesc -Cu mama, tânăra,-n pridvor,Cu tata, zdravăn, pe ogor.Dar ce vreau eu, biată ființă,Nici noimă n-are îndeajuns,Și nici vreo urmă de putință,Căci drumul vieții e un dusCe îndărăt doar urma-ți lasăCu talpa pruncului de-acasă.(Foto: Pictură de Camil Ressu - “Maternitate”)... XXXIII. SUNT
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
își duc povara. Dar cine ne-a pierdut la zaruri, De am rămas doar cu ocara? Ne aplecăm și luăm din tină Azi,leul fără de valoare, Iar hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
flori albe, de crin și viori de cer senin. Primăvară în culori, Viață trăită din plin! II. Încet, discret, reînfrunzește codrul Și soarele-i tot mai strălucitor, Revin țărani străbuni, precum li-i modrul, Cu pluguri și cu grape, pe ogor. Prin iarba verde ies la drum gândacii Și păsările vin în țară iar, Gelos și umed, vesel și sprințar, Vântul sărută mai cu jind copacii. De prin tufișuri Și mărăcini, De prin desișuri Și vizuini, Ies ursuleții, Râșii, mistreții Și
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
POPESCU - VERSURI (3) Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE ANOTIMPURI Ascut fierul de plug fără recoltă în zare Împletesc funii pentru țărușii din brazdă, Chiar dacă-i furtuna de țurțuri peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci mușcă foamea din glie sub arșița verii. Iar salcia s-apleacă stingheră
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VIS... NEINSPIRAT! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Voiam s-adorm ca să visez despre Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene care-au ieșit din basm spre bucuria muncii ogorului ; Voiam s-adorm ca să visez o lume murind după pace, o gură flămândă de rai în care să-ncapă deopotrivă, pământul cu soarele și luna cu oamenii cei buni și visători; voiam s-adorm... și-am adormit... Dar vai ! ce
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile goale prin tinda Cu buza pe-un ghizd de fântână. Trăiește ogorul părinte, Semințele-n brazdă-s cuvinte Și cântece nasc din țărâna. E mama Câmpia Română La suflet, la flori, la morminte ! Noi trecem cu pacea pe gură, Cu pacea în pas și-n făptura. Pământul de-ar fi să ne
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
s-o iubesc. Rebreanu mi-a tot scris de-al tău pământ, Să vin aici că lupta s-o-nțeleg Și viața dată pentru tot ce-i sfânt Cu-ale ei multe jertfe, s-o dezleg. Mai sunt Ioni și-ogoarele mai sunt Și fete încă sunt prin satul lui, Dar sunt puțini, se duc pe rând, pe rând, Cu toții se dau robi străinului. Și nu mai este „Moară cu noroc”, Nici Ana și nici Ghiță nu mai vin, Doar sămădăi
CHEMAREA ARDEALULUI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373468_a_374797]
-
a l mileniului trei; disperarea și prigoana cer adăpost sub acoperișul omeniei și milei ; li se închid porțile în față se ridică în fața groazei de întuneric păduri de ghimpi și munți de neputințe ape tulburi întunecă orizontul incertitudini au împânzit ogorul și nedreptate; își aștern manta -colți neîndurați știme extremiste pân-la cer în calea haosului spiritele sunt tulburate; brexit și atentate! de la țărmul lumii creștine regele militează-pietate! -dăruiți adăpost băjeniților lupii și turmele laolaltă în pădurile imperiului! -ooh Doamne! Pietate! Referință
PIETATE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373593_a_374922]
-
preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! (Ios.6:16) Dacă sunt tristă și poate mor când se scutură liliacul se dezbracă pământul de haine îmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt arat mă simt apoi țărână zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
șaptea oară, pe cand preoții sunau din trâmbițe, Iosua a zis poporului: "Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! (Ios.6:16) Dacă sunt tristăși poate mor când se scutură liliaculse dezbracă pământul de haineîmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt aratmă simt apoi țărână zbătându-mă în pieptul dureriicu aortele pline de muguri prin careculoarea îmbracă din nou câmpurileDacă sunt tristăși îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflethingherii înjunghie în măduva viselormă așez cuminte pe masa de operație
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Publicat în: Ediția nr. 1162 din 07 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și eu, și tu, urcăm aceeași treaptă, De ziua ta o cupă îți închin, Destinul nostru-i raza înțeleaptă Din ploi ascunse într-un crez senin. Eu port ogoare-n piept, tu cânți iubirea, Și ar pe nopți când hrana mi-e puțină, Din flori-de-timp culegem nemurirea Ori pribegim prin setea de lumină. Când întunericul prin zori aleargă, Știu un descântec, plin e de scântei, În verde mă înec
DE ZIUA TA, FEMEIE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371501_a_372830]
-
la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul tău ateu! Ce departe îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-o clipă de rubin. Dar privește-i printre stele, fă-le-ndată rădăcină, Tocmai ce-ai închis în tine prizoniera de lumină! Referință Bibliografică: Prizoniera de lumină / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1316
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi țin amaru-n pumnii strânși, Cuprins de suferință... Mi-s ochii triști, mi-s ochii plânși, Dar vreau să-nalț printre învinși, Stindard de biruință. Dorința sfântă de-a sluji Pe-ogoare de credință, Mi-a dat adesea bucurii, Dar și durere, lacrimi mii, Rănind a mea ființă. Aș vrea să tac, dar Doamne, Tu, Cunoști ce-ai pus în mine, Când firea țipă, spune nu, Mă-ncearcă-n duh un deja-vu
VINO, TE POCĂIEȘTE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374860_a_376189]
-
nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară, Livada de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pân` la vară Îmbrăcați în hainele țesute de soare
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
porția de celebritatea literară de mai multe ori de-a lungul anilor, dar și-a purtata mereu cununa de lauri cu modestie rar întâlnită în lumea scriitoricească de astăzi, el a rămas același „țăran” împăcat în destinul de-a cultiva „ogorul”, de-a aduna în jurul său prieteni de creație. Un liant între geenrații și spații geografice spirituale, un mentor și un editor care, cu generozitate rararisimă susține destinele literare ce nu au avut încă șansa afirmării, dar care dovedesc talent și
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
doi, Printre tufe calm își plimbă Coada ca un măturoi, Un vulpoi. În livadă și-n grădină Doar salcâmii-s încă goi, Cocoțat pe o colină, Așteaptă să vină ploi Un rățoi. Pe cărare, voinicește, Urcă turmele de oi, Pe ogor rar ciugulește Fire crude de trifoi Un cioroi. Iedul alb prin iarbă sare, Dintr-un stup se-nalță-un roi, Trage-n baltă o cântare, Tolănit pe niște foi, Un broscoi. Referință Bibliografică: SECVENȚE DE PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
SECVENŢE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374974_a_376303]
-
Anotimp > AHO, AHO, Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aho, aho, Prieteni dragi Să fim toți conduși de Magi, Ieslea s-o avem curată Pentr-o viața luminată! Grâul sa-mbrace ogorul În strai alb și Viitorul Pâinea bună și gustoasă S-o avem mereu pe masa! Pruncii să-i creștem frumos Pentru-n An mai glorios! Mâinile să ducă truda, Inima și mintea ruga, Iar picioarele cărări... Să uităm de resemnări
AHO, AHO, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375016_a_376345]
-
spuse mai sus, și ce pildă demnă de urmat, mai ales pentru cei care conduc destinele Bisericii, ce păcat că nu s-au născut mai mulți ca și Părintele Constantin Voicu!... Pe parcursul celor peste 50 de ani de muncă în ogorul Bisericii Părintele Constantin Voicu s-a întâlnit cu multe personalități bisericești din țară și străinătate, iar calitățile sale au fost recunoscute și apreciate de toți cei care l-au întâlnit și cunoscut, iar printre aceștia se numără și Episcopul Bisericii
MATERIAL OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU, CU PRILEJUL NAŞTERII SALE ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie [Corola-blog/BlogPost/374925_a_376254]
-
Acasa > Strofe > Amintire > LA ARAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LA ARAT În mijloc de primăvară Cântece din ramuri curg, Pe ogor bunicul ară Cu un plug de lemn și-un murg. Peste deal, bătrânul soare Urcă-n ceruri ca un rug, Mici broboane de sudoare Cad pe coarnele de plug. Păsările-n arătură Scormonesc pământul ud; Pe sub gard, tufa de mură
LA ARAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373869_a_375198]