1,609 matches
-
pedepsele hotărâte păcătoșilor. În Testamentul lui Iuda (14, 8) se atrage atenția asupra pericolului consumării excesive de vin. Vinul, se spune aici, poate permite intrarea cu ușurință a duhului de răutate în sufletul omului. În aceeași scriere aflăm că Beliar (omologul lui Satan în viziunea eseniană) este cel răspunzător pentru duhul răutății. În fine, Testamentul lui Issahar (4, 1‑6) propune un remediu împotriva acestui duh, și anume simplitatea, virtute asociată în general patriarhului Avraam. Să revenim însă la epistola noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rezistența la poezia lui Mallarme. Poezia noastră simbolistă a fost sensibil modelată de lirica franceză „decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, omologi în G. Bacovia, I. M. Rașcu, B. Fundoianu, D. Iacobescu, Demostene Botez ș.a., un omolog al lui Mallarmé avea să apară abia prin Ion Barbu, cel din momentul editării poemelor care vor alcătui ciclul Joc secund. Repere bibliografice: Stéphane Mallarmé
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, omologi în G. Bacovia, I. M. Rașcu, B. Fundoianu, D. Iacobescu, Demostene Botez ș.a., un omolog al lui Mallarmé avea să apară abia prin Ion Barbu, cel din momentul editării poemelor care vor alcătui ciclul Joc secund. Repere bibliografice: Stéphane Mallarmé, Divagations, Paris, 1897; Tancred de Visan, L’Attitude du lyrisme contemporain, Paris, 1911; André Barres
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
euro-asiatice În secolulal XIX-lea, și numai astfel se poate Înțelege prolificitatea contactelor medicale și politice dintre Occident și Turcia, Iran sau Panjab, contacte a căror importanță e justificată de apariția câte unui personaj provindențial cum este fie Honigberger, fie omologul său la curtea șahului persan, dr. Tholozan, medic-șef al curții și inițiator al unor reforme profilactice și epidemiologice cu larg răsunet și În Iran, și În Europa 1. Prima lucrare medicală publicată În Persia este, la 1829, tocmai un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din ce în ce mai hotărât poetul își strânge nebuloasele de imagini în jurul câte unei emoții dominante, Petre Schlemihl fiind, din această perspectivă, piatra de hotar între producția românească și cea în limba franceză. Prin această schimbare la față V. a devenit dintr-un omolog (concurat cu succes de Stephan Roll) al lui Robert Desnos, un emul al lui Paul Éluard, angajatul politic, ca și al tuturor poeților antifasciști militanți. Cu o influență care nu se restrânge la spațiul românesc, lui V. îi sunt debitori
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
o întărire pozitivă, comparativ cu subiecții cu stimă de sine puternică. Indivizii cu stimă de sine scăzută sunt mai apți de a explica evenimentele negative prin invocarea unor cauze interne și se simt mai responsabili de eșecul lor, comparativ cu omologii lor cu stimă de sine mare. În plus, indivizii cu stimă de sine scăzută sunt mai puțin dispuși să-și asume riscuri, comparativ cu ceilalți subiecți, probabil din nevoia de a se proteja de amenințare, ei beneficiind de resurse puține
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud, inerent existenței. Încercând, probabil, să făurească un omolog român al „oamenilor de prisos” din literatura rusă, prozatorul reușește să contureze doar un fel de Manoil, tot atât de puțin viabil ca personajul lui D. Bolintineanu. Creația de oameni nu e mai substanțială în Lume nouă și lume veche, roman „cu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
până la Cain. În aceeași tipologie se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat ascunzătoarea unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre, ca Ioanide, eroul lui G. Călinescu, ci adoptă psihologia lui Dan al lui Vlahuță. Erou al unui roman de dragoste, Mircea Trestian e, în același timp, personajul-martor, omolog, în această funcție, al lui Titu Herdelea, personajul lui Liviu Rebreanu. Romanescul, în totalitatea lui, este în Purgatoriul pasta din care se alcătuiesc cele mai multe personaje și care strânge la un loc diversele „scene” (cum le-ar spune Balzac) ale vieții
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
parnasiene, Visări păgâne, urmat de culegerea Eternități de-o clipă, în care p. e preponderent, iar la Ion Barbu sunt recuperate într-o formulă specială câteva elemente parnasiene. Mihai Codreanu adoptă ca formă poetică preferată sonetul, devenind un fel de omolog al lui Hérédia, iar N. Davidescu acordă orientării o atenție deosebită atât în poezia proprie, cât și în incursiunile critice. Procedări de felul celor statuate de școala parnasiană franceză pot fi identificate, discontinuu, în toată poezia română, inclusiv în cea
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
pentru câțiva ani chiar și frontispiciul primei serii a ziarului Adevărul. La fel stă situația În cazul cotidianului Ziua, despre care se spune, În frontispiciu, că a fost fondat În 1930. Ce legătură ar putea avea actualul ziar Ziua cu omologul său din 1930? S-ar putea obiecta că și alte publicații din zilele noastre au preluat nume celebre cândva În cultura română: Literatorul, Dacia literară, Gazeta de Transilvania etc. Numai că, În cazul acestora, este vorba despre continuarea expresă a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cochilii goale”, acționate mecanic din exterior și nerăbdătoare să moară. Levi (1958/1987) confirmă acest diagnostic, afirmând că însingurarea lor interioară era absolută și că ei erau „mult prea goliți pentru a mai suferi cu adevărat”. În lagărele de femei, omologii lor feminini, numite în batjocură Schmuckstück (bijuteriile), prezentau aceeași solitudine morală și același abandon de sine (Tillon, 1988). Această stare de mare degradare a fost atribuită unei situații de extremă subnutriție, care a dus la distrugerea unei părți însemnate din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și altor zeități, valorizând solidaritatea ca pe un dat fundamental al umanității, nesupus criteriilor pragmatice comune, dat care altminteri transformă acel ,,Important e să participi” al lui Coubertin într un îndemn vetust, irelevant pentru sport și mai ales pentru sportivi. Omologul baronului Pierre de Coubertin în cadrul mișcării paralimpice este Sir Ludwig Guttman. Acesta a organizat în anul 1948, la Stoke Mandeville, în Anglia, o competiție sportivă rezervată veteranilor din al Doilea Război Mondial care sufereau de grave afecțiuni ale măduvei spinării
APARIȚIA ŞI EVOLUȚIA VOLEIULUI LA JOCURILE PARALIMPICE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neluța Smîdu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_825]
-
Înțeles că atât Bodnăraș, cât și Luca, aflându-se Într-o strânsă colaborare cu ele, au căpătat un ascendent față de ceilalți membri ai conducerii de partid, rămasă Într-un con de umbră atât timp cât Stalin nu decisese Încă cine va fi „omologul” său În România. Hotărârea lui Stalin privind persoana care urma să devină Secretar General al PCR a fost luată În ianuarie 1945, În timpul vizitei lui Gheorghiu-Dej la Moscova. Conform relatării lui Dej privind discuțiile avute În timpul vizitei sale la Moscova
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
lemn În care au zăcut cea mai mare parte a vieții lor. Fără Îndoială că vor ști și ei să raționalizeze o viitoare reușită materială Într-un sens mai conform cu „noile lor atribute de clasă”. Dar În timpul anchetei, invers față de omologii lor polonezi, economicul a rămas Încă secundar În discursul și obsesiile lor, care sunt În mod clar răzbunătoare. Ei ar ataca, fără să se teamă de ridicol, Biserica „ce Își ia bunurile Înapoi”, nobilimea „care nici măcar nu vorbește ceha”, pe
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
noilor achiziții cognitive), cogestiune a cunoașterii capitalizate. Ele se referă la cunoașterea organizațională ca resursă, dar și ca proces, antrenând situarea actorilor care le animă într-un cadru comunitar; relațiile dominante aici sunt cele orizontale (non-ierarhice), de tipul interacțiunii între omologi, rezultând, astfel, efecte sistemice de co-evoluție a lor în plan cognitiv. Întemeierea pe cunoaștere are și o dimensiune interorganizațională; în societatea contemporană este tipic ca organizațiile să se repereze și evalueze reciproc prin veghea mediului lor ambiant, să urmărească liderii
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
destinului, reprezentată de cele trei Moire, Apolo este cel care, cu foarfecele sale ascuțite, taie firul vieții. Semnificația foarfecelor nu este deloc departe de cea a coasei ori a secerii. Este doar mai negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Transilvania” studii și eseuri de comentariu și popularizare a poeticii, semioticii, naratologiei contemporane, cu precădere franceze. În perioada 1972-1982 este redactor-șef al revistei universitare ieșene „Dialog”. La fel ca „Echinox”, omologul său clujean, periodicul funcționează ca un catalizator al vieții culturale autohtone, stimulând o continuă emulație spirituală, impunând standarde valorice și grupând în jurul lui un număr de intelectuali tineri, instruiți, cosmopoliți: Dan Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, Sorin Antohi, Liviu Cangiopol
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
proprii ale diverselor autorități administrative din cele două județe dobrogene existau însă numeroase primării și consilii comunale, precum și preturi de plasă care funcționau în clădiri închiriate de la localnici. Prefecții erau numiți de către ministrul de Interne, beneficiind de prerogative extinse față de omologii lor din stânga Dunării. Ei erau cei care numeau sau destituiau primarii și administratorii de plasă. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea s-au făcut demersuri pentru modernizarea și igienizarea sediilor existente ale prefecturilor, cât și pentru realizarea unor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Da. Nu mai avea nici o fărâmă de eu. Nici nu se gândea la propunerile subalternilor. Dar, nu îl deranja dacă noi voiam să cercetăm ceva pe cont propriu. Eram «asistentul maestrului», cel mai mare grad pe care îl puteai obține, omologul unui șef de departament. Nu e mare chestie. Nu aveam pe nimeni în subordine. Era ca și cum lucram de unul singur, fără nici o restricție. Mulți se aflau în aceeași poziție ca și mine. După cele spuse în media, toți erau supravegheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
România. Am cerut aprobarea M.A.E. pentru o temporizare (tactică) a finalizării celor două documente, timp în care, speram eu, am putea face demersuri pentru includerea României. Demersurile au avut loc, dar de către ministrul de externe al Republicii Moldova la omologul său român, pentru deblocarea documentelor (!). Din 2005, la cererea Republicii Moldova, formatul mecanismului a fost lărgit, prin includerea S.U.A. și a Uniunii Europene cu statut de observator, fiind cunoscut drept formatul de negociere "5+2". Totuși, nici acest format nu s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
România și cea mai mare țară latina din America de Sud. Misiunea trimisului român în Brazilia făcea parte dintr-o amplă acțiune diplomatică de recunoaștere, de către marile națiuni ale vremii, a independenței Statului Român, proclamată la 9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le nutresc Suveranul, Guvernul și Națiunea Română față de Imperiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vizită în Israel o delegație militară română în frunte cu domnul Victor Babiuc, ministrul Apărării Naționale. Aflând, întâmplător, într-o discuție purtată la Biserica Ortodoxă Română de la Ierusalim cu un membru al acestei delegații oficiale, despre o posibilă întâlnire cu omologul israelian Yithak Mordechai, ce urma să aibă loc a doua zi, am cerut unui consilier al ministrului român să-i aducă la cunoștință ministrului român dorința mea de a participa, știind că demnitarul israelian este originar din Irak. Am presupus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
relații tensionate, precum între Israel și Egipt, S.U.A. și Republica Populară Chineză, Grecia si Turcia etc. Un prim pas efectuat de România pe linia unei politici independente l-a constituit informarea confidențială, de către Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe român, a omologului sau american Dean Rusk, potrivit căreia "în cazul unui conflict între S.U.A. și U.R.S.S., România avea să rămână neutră", ceea ce a constituit un pas deosebit de semnificativ și de important, fără precedent în afirmarea unei politici externe independente 75. Declarația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]