1,092 matches
-
investigarea locului crimei care se presupunea a fi doar o formalitate, dar între timp devenise o chestiune vitală. Capitolul XXXVII Croindu-și drum cu atenție prin subsolul Centrului de Detenție Manhattan, Malerick reflecta la evadarea sa, ținând un nou discurs onoratei sale audiențe. Acum să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu e de ajuns să îi induci în eroare în timpul reprezentației propriu-zise. Asta pentru că, atunci când este pus față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era posibil ca Malerick să încerce din nou să îl elibereze pe Constable? Pe scurt, poliția însăși se va învârti în tot acest amestec confuz, neavând nicio idee despre ceea ce se întâmpla de fapt. Ceea ce se petrece de două zile, onorată audiență, este un spectacol sublim, care combină perfect elementele iluziilor fizice și psihice. Fizice, pentru că direcționează atenția poliției către apartamentul lui Charles Grady și către Centrul de Detenție. Psihice, pentru că îndepărtează bănuielile de la ceea ce face de fapt Malerick către motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum ar spune un iluzionist de profesie. Priviți, Onorată Audiență, priviți la iluzionistul dumneavoastră, aflat la mijlocul scenei și totuși cu totul invizibil. Este Omul Dispărut, prezent, dar nevăzut. Nimeni nu aruncă vreo privire vehiculului, care nici măcar nu era o ambulanță obișnuită, ci una falsă. În loc de echipament medical, conținea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bate acum nu în propriul ritm, ci în acela al gongului, iar sufletul nu îți mai aparține; a fost prins de această paradă nepământeană, care își croiește clar drumul în lumea iluziilor. Capitolul XLV Ajungem acum la finele spectacolului nostru, onorată audiență. E timpul să oferim cea mai renumită, dar și controversată, iluzie a noastră. O variațiune pe tema Oglindei în Flăcări. În spectacolul nostru de la acest sfârșit de săptămână, ați putut vedea numere de iluzionism ale unor maeștri precum Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate e doar o iluzie. Trebuie să vă previn, onorată audiență, că ultima tentativă de a pune în aplicare acest număr s-a sfârșit cu o tragedie. Știu asta pentru că am fost de față. Așa că, vă rog, pentru binele dumneavoastră, priviți preț de o clipă prin cort și gândiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
exploziei. Cealaltă persoană era Kara. Kadesky îi arătase ceva înăuntru și porniseră amândoi în direcția aceea. Malerick estimă că se aflau la doar câțiva metri de ambulanță. Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului, pe jumătate ascunse de fum. Pe unul dintre ele se mai vedea un Arlecchino cu mască aplecat înainte, cu palmele goale deschise în sus. Priviți, onorată audiență, nu am nimic în mână. Numai că, parcă pictorul însuși ar fi comis o mică greșeală, personajul chiar ținea ceva în mână, ceva ascuns privirilor din pricina unei mascări perfecte a degetelor. Și numai Malerick știa despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deplin că nimeni nu îl urmărește. Planul îi cerea să rămână în seara aceea în apartament și apoi, de dimineață, să pornească spre Europa, unde, după câteva luni de pregătire, își va relua reprezentațiile cu noul său nume. Nimeni, în afară de onorata lui audiență, nu îl cunoștea sub numele de Malerick, iar aceasta avea să devină identitatea sa în fața publicului de acum înainte. Avea totuși un regret, și anume că nu va putea interpreta numărul său favorit, Oglinda în Flăcări; erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
casele lor, călcându-și hainele, ajutându-și copiii la teme... și lipiți de televizoare, urmărind reportajele de pe CNN despre tragedia îngrozitoare din Central Park. Se grăbi să ajungă în apartamentul său, și stinse toate luminile. Iar acum, spectacolul se închide, onorată audiență, așa cum se întâmplă mereu. Numai că, prin natura artei noastre, ceea ce e deja vechi pentru spectatorii din această seară se va dovedi nou și inventiv pentru alți spectatori din alte locuri, mâine și în zilele ce vor urma. Știați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
v-am adus entuziasm și bucurie. Sper că v-am adus în suflete încântarea în clipele în care mi-ați fost alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așa că Emmy fusese nevoită să-și usuce părul, fără oglindă, la birou. De când venise, fusese tratată cu aroganță, ignorată sau ironizată de personalul hotelului. Și totuși, lucru destul de enervant, nu-și putea alunga sentimentul că ar trebui să se simtă onorată că stă acolo. Așa că stătea cât mai retrasă în hol, citind e-mail-urile pe laptop și savurând un expresso (unul perfect, trebuia să recunoască). Sora ei îi scria că avea de gând să vină la New York împreună cu Kevin pe 4 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de azi înainte dumneata ești candidatul meu. — Prea onorat, doamnă... Da, trebuie să-i băgăm mințile în cap fetișcanei ăsteia. Nu e rea, știi dumneata, dar capricioasă... Ce mai, a fost atât de răsfățată!... Când s-a întâmplat catastrofa aia cu fratele meu... — Catastrofă? - întrebă Augusto. — Da, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cine erau ei cu adevărat. M-am ridicat în picioare. Mă uitam fix la judecător, dar am simțit cum fețele se întorceau spre mine. Atrăgeam atenția ca undele făcute de pietricelele adevărului pe care aveam de gând să le arunc. Onorată instanță, am început eu. Vedeți, nu eram lipsit de respect. Ciocănelul judecătorului căzu. Cuvântul liniște se înălță deasupra capului meu. —Onorată instanță, am repetat. Aș vrea doar să... Toate capetele din sală se răsuciră spre mine. Oamenii își lungeau gâturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întorceau spre mine. Atrăgeam atenția ca undele făcute de pietricelele adevărului pe care aveam de gând să le arunc. Onorată instanță, am început eu. Vedeți, nu eram lipsit de respect. Ciocănelul judecătorului căzu. Cuvântul liniște se înălță deasupra capului meu. —Onorată instanță, am repetat. Aș vrea doar să... Toate capetele din sală se răsuciră spre mine. Oamenii își lungeau gâturile ca să vadă cine deranja. Doar că nu deranjam. Dacă judecătorul ar înceta să mai bată cu ciocănelul, aș spune ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
răsuciră spre mine. Oamenii își lungeau gâturile ca să vadă cine deranja. Doar că nu deranjam. Dacă judecătorul ar înceta să mai bată cu ciocănelul, aș spune ce am de zis, încet, cu chibzuință, cu respect și m-aș așeza jos. Onorată instanță, am strigat, pentru că acum nu aveam altă soluție decât să strig. Cu coada ochiului am văzut gardienii apropiindu-se pe culoar, doi din fața sălii de tribunal și doi din spate. Nu mai aveam mult timp. Am o declarație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
casa bătrânească a familiei mamei, în piața din Flamersheim, în clădirea aia impozantă dintre sinagogă și biserica evanghelică, reședința negustorilor de pânzeturi, a proprietarilor minelor de aur și argint S., ale căror nume chiar și Napoleon s-ar fi simțit onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atunci de unde-i veneau lacrimile? Pentru că mă gândeam la buni, a zis ea trăgându-și nasul. Că n-a apucat să-și vadă prima stră-stră-nepoată. Și e minunat că ți-ai botezat copilul după ea. Ar fi fost fericită. Și onorată. M-am simțit așa de vinovată. Cel puțin mama mea era încă în viață. Biata mama! Buni nu murise decât de un an și tuturor ne era dor de ea. Le-am îmbrățișat pe mama și pe Kate cea micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și un om extraordinar, o prietenie de care mă simt onorat. Numai că fiind un individ sălbatic, n-am izbutit din nefericire să păstrez măcar conveniențele obișnuite În orice prietenie, indiferent de grad, cum ar fi un telefon, o scrisoare, o vizită, stă-n Pantelimon. Vizitele și telefoanele mă obosesc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dragna, din februarie 1950. Soldată, din cîte se spunea, cu șterpelirea a peste unsprezece kilograme de heroină și a o sută cincizeci de mii de dolari. Jack auzise niște zvonuri cum că un fost polițist, pe nume Buzz Meeks, jefuise onorata adunare, apoi Își luase tălpășița și fusese Împușcat lîngă San Bernardino - l-ar fi omorît gorilele lui Cohen și niște polițiști corupți din L.A., plătiți de Mickey: Meeks Îl trăsese pe sfoară pe Mick și Îi regulase și muierea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Terry Lux. Una peste alta, este ceea ce se poate numi un tip ciudat și puternic din culise. Terry Lux, chirurgul plastic al vedetelor. Șef de sanatoriu: cure de dezintoxicare (de pileală și de droguri), avorturi, dezintoxicări de heroină, orice pentru onorata clientelă. Polițiștii Întorceau capul În partea cealaltă, pentru că Terry Îi trata gratuit pe politicienii din L.A. — Doar atît, Morty? — Păi, nu-i de ajuns? Ce nu știu eu știe Sid. Sună-l, dar nu uita: mi-ai promis exclusivitatea. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tuturor celor de la Runway. Mulțumesc, ăă - nu‑mi aminteam În ruptul capului cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată instanță. Nu pot să descriu. E o rușine, o rușine animalică, intensă, ca și cum nu ai fi În stare să-ți recunoști propriile mâini sau chip. Uite ce e, știu că Richard, soțul meu, nu are cum să știe dacă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sub acuzația că v-ați lăsat unul din copii bolnav la Londra și ați zburat În Statele Unite la o Întâlnire de afaceri. Cum pledați? O, Doamne, nu asta. Am lăsat-o pe Emily, care avea febră, la Londra, e adevărat, onorată instanță. Dar dacă m-aș fi retras de la prezentarea finală În ultimul moment, Edwin Morgan Forster nu m-ar mai fi lăsat niciodată să mai particip la vreo ofertă de asemenea proporții. —Ce fel de mamă Își lasă fiica singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai fi lăsat niciodată să mai particip la vreo ofertă de asemenea proporții. —Ce fel de mamă Își lasă fiica singură când aceasta e bolnavă? Întreabă judecătorul privind-o de la Înălțime insistent și Împietrit. —Eu, dar... Vorbiți mai tare! —Eu, onorată instanță. Într-adevăr, am lăsat-o pe Emily singură, dar am făcut-o știind că primește tratamentul de care are nevoie, lua antibiotice și am vorbit cu ea În fiecare zi cât am fost plecată și plănuiesc să organizez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și educat astfel, chiar și un Cler sărac răspundea pe deplin nevoilor Bisericilor; iar gradul de simplu Preot devenea atît de venerabil și înalt, încît nu era nimeni, oricît de mare în vremea sa, care să nu se considere adînc onorat să fie înscris în rîndurile Clerului; și era obiect al atenției popoarelor și al Bisericilor acela care era primit între prezbiteri de către Episcopul său60, a cărui demnitate venerată de prezbiteriat făcea apoi să strălucească cu atît mai mult pe cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]