1,694 matches
-
și ale ministrului de finanțe, Alexander Hamilton. Ei și-au dat repede seama că, pentru reușita opoziției, nu va fi de ajuns să se opună Federaliștilor în Congres și în cabinet, ci vor trebui să-i înlăture din funcție pe oponenții lor. Pentru a face acest lucru, trebuiau să cîștige alegerile naționale și, pentru a cîștiga alegerile naționale, trebuiau să-și organizeze adepții pe întreg teritoriul țării. În mai puțin de un deceniu, Jefferson, Madison și alții, solidari cu concepțiile lor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
apăruse o economie cu piețe autoreglatoare ale muncii, pămîntului și banilor. Capitalismul de piață a triumfat asupra inamicilor săi pe toate fronturile: nu numai în teoria și practica economică, ci și în politică, drept, idei, filosofie și chiar ideologie. Astfel oponenții săi erau complet înfrînți. Totuși, într-o țară în care oamenii au un cuvînt de spus, așa cum aveau în Anglia, chiar în acele timpuri pre-democratice, o asemenea victorie completă nu putea să reziste 1. Ca întotdeauna, capitalismul de piață a
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu super-eroi nu se rezumă doar la propaganda pentru warbonds și warstamps, modalități prin care populația putea sprijini efortul de război, dar chiar și prin conținut: încă din 1940 Superman îi capturează pe Hitler și pe Stalin (încă nealiat cu oponenții Axei) și îi deferă justiției în Geneva, dar cum "realitatea este cea mai mare piedică în calea lui Superman", DC nu riscă să continue această reverie, iar greul cade pe arma secretă a SUA, "curajul soldatului ei obișnuit", după cum afirma
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și eliberat tocmai datorită succesului obținut prin Tintin, însă criticase nazismul prin personajul Musstler (Mussolini și Hitler) și se abținuse de la a lăuda regimul, susținând doar ideile "rexiste", ca anticomunismul, anticapitalismul, un oarecare naționalism, catolicismul. Pentru a-și deruta complet oponenții, și-a declarat ulterior și simpatia față de Che Guevara. ibid., p. 130. 695 Ibid., p. 138. Francis Lacassin afirma în Pour un Neuvième Art: "se acuză banda desenată în general de a fi rasistă un narcisism al omului alb să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
public naționalist de origine prusacă Wolfgang Kapp. . Prescurtarea cuvântului din lb. germană Untergrundbahn care Înseamnă metrou. . Trupele de asalt. Erau cunoscuți pentru agresivitatea și violența lor. . Termen muzical (În lb. italiană) - interpretare caracterizată prin entuziasm și vigoare. . Actor german (1893-1943), oponent al nazismului, care a emigrat din Germania În 1933, la o săptămână după ce se Însurase cu o evreică. Din filmografia sa de peste 100 de pelicule fac parte The Cabinet of Dr. Caligari, The Man Who Laughs, The Spy in Black
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
clientului pe care îl reprezint la momentul respectiv, mereu e oarecum natural să ai unele rețineri când vine vorba să lupți pentru cineva, simpatizând în același timp partea adversă. N-aș recunoaște asta în fața nimănui, dar, chiar dacă nu favorizez clar oponenții, mă trezesc din ce în ce mai des că văd toate unghiurile cazului și mă simt jenat să continui cu abordarea unilaterală necesară pentru o apărare de succes. Conștientizarea faptului că există două părți pentru fiecare poveste a fost dintotdeauna în străfundurile minții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mă opresc o clipă, să respir sau să caut un cuvânt, și imediat te repezeai să apuci și să termini propoziția pe care o Începusem. Să nu iasă, Doamne ferește, vreo prostie. Să nu cumva să fiu de acord cu oponenții tăi. Să nu-ți irosesc timpul. Să nu-ți fur nici măcar o replică mică. Căci spectacolul Îți aparținea În Întregime. Toată seara. Ca-ntotdeauna, de fapt. Ceea ce nu te Împiedica să mă Îmbrățișezi din când În când, În timpul discursului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
psihologului persoane cu alte concepții politice i se păru ridicolă: de parcă tabăra noastră ar fi Întruchiparea sănătății mentale. Disperarea, frustrarea și mânia mușcă și din noi. Suntem și noi prinși În capcana unui labirint de sentimente. Nu mai puțin decât oponenții noștri. Nu mai puțin decât arabii. Însă expresia „tabăra noastră“ e absolut ridicolă: Ce Înseamnă „tabăra noastră“? Toată țara e un front. Tot poporul e o armată. Totul e Împărțit În tabere. Forțele păcii. Batalioanele celor echilibrați. Detașamentele de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru viitorul apropiat. Chiar În dimineața asta, hotărî Fima, va trebui să intre la Țvika și să aibă cu el un schimb greu de cuvinte În legătură cu defetismul intelectualității; nu acel gen de defetism prostesc și răutăcios de care ne acuză oponenții noștri din dreapta „vulturilor“, ci unul mai profund și infinit mai grav. Mânia care se trezi În el avu cel puțin un rezultat benefic: imediat ce părăsi magazinul, Fima schimbă drumul, tăie un maidan gol, intră Într-o clădire neterminată și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu era cumva un colonist din Teritorii, care creștea flori pe un pământ ce nu-i aparținea. Ajunse Însă imediat la concluzia că acela care era dispus să facă pace cu Arafat nu trebuia să-i excomunice pe propriii săi oponenți politici. Deși ar fi avut argumente pentru ambele alternative. Dar nu găsi În suflet nici ură, nici mânie, iar Ierusalimul, poate din cauza strălucirii intense a luminii, părea În această dimineață un loc În care cu toții trebuie să respectăm diferențele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a fi răpită. Mie mi se strângea inima de mila imaginarului răpitor. Oricine ar fi răpit-o pe Helen ar fi fost convins că a fost victima unei înscenări. Că Helen era un soi de armă secretă îngrozitoare, trimisă de oponenți ca să-i distrugă din interior. Pe Helen nimic n-o speria. Putea să fie încătușată într-un subsol insalubru cu un fanatic slăbănog și alb la față, vânos și cu ochii în flăcări, înarmat până-n dinți, că ea tot ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi Împins poporul Înapoi, În zoologia descifrabilă.” Noroc că, murind ca un cîine, a Împins poporul Înainte, Într-o indescifrabilă zoologie. Est-vest oferă biografiile unor președinți ai perioadei de tranziție, printre care și Iliescu, afirmînd că toți au fost oponenți ai vechiului regim. În special Iliescu, care-i președinte și-acum, după 11 ani de opoziție. Ceva mai departe, Dan Popa, nu știu de ce transcriu numele astea, Toate numele n-a fost Încă scrisă, Începe cu Tora Vasilescu și-ncheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păstra? Că e posibil să fi fost atît de fierbinți, Încît nici măcar noi nu le puteam publica... De ce procurorul districtual Ellis Loew, ales În principal ca urmare a unui energic articol din Hush-Hush, În care era dezvăluit comportamentul reprobabil al oponentului lui, nu ne-a răspuns la serviciu și nu și-a folosit prerogativele legale pentru a sili LAPD-ul să-l găsească pe asasinul lui Sidster? Celebrul polițist John Vincennes, zis și „Jack“, faimos pentru cazurile legate de droguri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că a avut această surpriză. Articolul respectiv era intitulat „Zorii unei epoci de aur“ și conținea doar vagi tendințe socialiste. Winshaw se referă la James Callaghan (născut în 1912), ulterior baronul Calaghan de Cardiff. În bătălia pentru poziția de lider, oponenții lui au fost Michael Foot și Denis Healey. Reginald Ernest Prentice (născut în 1912), ulterior baronul Prentice de Daventry, și-a justificat brusca schimbare a apartenenței politice într-o carte ingenioasă intitulată Cotitura spre dreapta (1978). A fost apoi ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i-am văzut amprentele clare În praful de pe ele. Dincolo de curtea bucătăriei se afla terenul de tenis, a cărui suprafață argiloasă fusese recent măturată și liniată. O plasă nou-nouță atîrna Între stîlpi, iar pe linia de fund Își aștepta primul oponent o mașină de tenis similară cu cea de la Clubul Nautico. Dar Crawford nu căzuse În admirația terenului de tenis pe care mi-l pregătise cu atîta generozitate. Mai la dreapta noastră, dincolo de zidul Înconjurător, care Însoțea aleea privată pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să Înțeleg mecanisme - constituia tot ce-mi puteam dori pentru a mă simți Încântat și răsplătit. Treptat mi-am dat seama cât de nepotrivită era această abordare; faptul că, În mod insidios, natura era transformată Într-un fel de oponent, o echipă adversă care urma să fie Întrecută și Învinsă; că Într-un număr foarte important de modalități ea mă distrăgea de la experiența totală și de la Înțelesul total al naturii - și nu numai de la ceea ce personal așteptam de la natură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Încredere, neîncredere și scepticism în privința instituțiilor / 184 7.5. Încrederea în instituții și sprijinul pentru regim / 185 8.1. Evaluarea regimurilor economic și politic, comparație / 205 9.1. Cum afeclează procesul continuu de învățare sprijinul pentru regim / 233 10.1. Oponenții regimului își schimbă direcția / 240 10.2. Schimbarea cumulativă în Produsul Intern Brut. 1990-1997 / 247 10.3. Traiectorii alternative ale sprijinului pentru regim. 1993-2005 / 248 10.4. Traiectorii contrastante în evaluarea regimurilor / 264 LISTĂ DE TABELE 1.1. Țări post-comuniste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
care guvernul să apară în urma alegerilor libere (Shain și Linz, 1995). Pe măsură ce presiunea schimbării a crescut, liderii vechiului regim s-au preocupat mai puțin de menținerea monopolului asupra puterii și mai mult de salvarea rămășițelor vechiului regim. În același timp, oponenții vechiului regim au început să calculeze beneficiile individuale rezultate în urma schimbărilor politice. Puterea relativă a insider-ilor și outsider-ilor a variat de la țară la țară. Negocierile care au dus la transferul de putere de la un regim comunist la unul rezultat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dominantă de guvernămînt și chiar singurul tip de regim "cu adevărat și în totalitate modern" (Plattner, 1996: 40; vezi și Fukuyama, 1992). Primatul democrației nu este numai dovada creșterii angajamentului față de practicile democratice, ci reflectă de asemenea prăbușirea principalilor ei oponenți ideologici. Modelul sovietic de guvernare a eșuat la nivel mondial; fascismul a fost discreditat după cel de-al doilea război mondial; Biserica Romano-Catolică a abandonat rolul de apărător al ordinii și al regimurilor autoritare; în fine, multe ideologii din țările
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
civile și politice în fostele state ale Uniunii Sovietice din Asia Centrală rămîne o dovadă a faptului că unele regimuri post-comuniste nu aspiră să devină democratice. În Turkmenistan, de exemplu, președintele Saparmurad Niazov a fost ales în 1992, fără a avea oponenți, de către 99,5% din electorat, iar în 1994 și-a prelungit mandatul cu încă opt ani, printr-un referendum în care pretinde a fi primit sprijinul a 99,99% din votanți. Federația Rusă este un regim postsovietic tipic, care dă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de exemplu, orice partid ne-comunist de pe buletinul de vot era în coaliție cu partidul comunist. Pentru că o societate civilă nu depinde de stat, ci apare înainte și independent de puterea politică, ideea de societate civilă a fost preluată de oponenții regimului comunist. În cele din urmă, dacă un regim se vrea a fi pe deplin democratic, guvernul aflat la conducere trebuie să fie răspunzător în fața electoratului; poate răspunde fie direct, printr-un președinte ales, fie prin intermediul parlamentului. Aceasta este o
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
e cu noi". Punctele de vedere dizidente erau exprimate de intelectuali, prin manuscrise samizdat sau la întîlnirile din cafenele. Dar, cu excepția unică a Poloniei, criticii regimului nu puteau organiza instituții de opoziție, un lucru normal într-o societate civilă. Iar oponenții nu puteau să caute sprijin în rîndul electoratului; puterea a rămas în mîinile Partidului Comunist. Inițiativele lui Mihail Gorbaciov, venit la conducerea Uniunii Sovietice în 1985, erau menite să reformeze regimul post-totalitar, nu să-i pună capăt. Consecințele au fost
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de o manieră "sultanistă" (citat în Linz și Stepan, 1996: 53). Dacă se organizează alegeri, este doar o fațadă, pentru că rezultatele sînt cunoscute dinainte: victoria celor de la putere. Un regim dictatorial se folosește de putere pentru a-i intimida pe oponenți și pe votanți. Cei care numără voturile sînt mai degrabă răspunzători în fața dictatorului, decît în fața legii. Dacă rezultatele nu sînt conforme cu dorințele dictatorului, ele pot fi "ajustate" pentru a le face satisfăcătoare. Fără o adunare reprezentativă și supremația legii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la democrație. Democratizarea bruscă Legal, punctul în care un regim se termină și altul începe poate fi de obicei marcat cu dată exactă. Dar aceasta exagerează caracterul abrupt al schimbării. De obicei, există luni de anticipare a căderii vechiului regim. Oponenții formează mișcări care adoptă "politica anti-politicii" pentru a răsturna conducătorii; rareori au timpul și experiența necesară spre a se pregăti pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Inițial, guvernanții regimului aflat sub presiune caută să-l mențină prin divizarea sau reprimarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
formează mișcări care adoptă "politica anti-politicii" pentru a răsturna conducătorii; rareori au timpul și experiența necesară spre a se pregăti pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Inițial, guvernanții regimului aflat sub presiune caută să-l mențină prin divizarea sau reprimarea oponenților; ei nu anticipează sfîrșitul. În Europa, democratizarea bruscă a avut loc într-o varietate de moduri. Prăbușirea internă a dus la introducerea bruscă dar pașnică a democrației în Spania, Portugalia și Grecia. După încheierea războiului civil din Spania în 1939
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]