1,583 matches
-
Realmente este o dovadă de superficialitate din partea editorilor să publice texte scrise la un interval de mai bine de douăzeci de ani, fără să marcheze în vreun fel acest lucru. Cristian Teodorescu demonstrează cu fiecare nouă apariție editorială că proza optzecistă nu și-a epuizat încă resursele de originalitate și farmec.
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
interbelic; 1945 anunță proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează (la noi) ofensiva explicită a postmodernismului, prin scriitorii optzeciști. Lucrurile sunt îndeobște cunoscute. Ceea ce vreau să subliniez e că fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar propriu, aproape independent de cel din epoca anterioară. De pildă, pur și simplu se creează impresia că în perioada comunistă (fisurată
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
Liviu Rebreanu, Arghezi sau Camil Petrescu. Prin comparație, ne apare ca nerezonabilă tentativa unor critici de a-i aneantiza sau de a-i diminua considerabil pe Marin Preda sau Nichita Stănescu și de a-i înlocui cu scriitori postmoderni sau optzeciști. Adevărata miză, după cum ne învață istoria literară, constă în construcția unui nou canon (dacă se poate), iar nu în distrugerea celui vechi. Căci acțiunea critică distructivă a ierarhiei neomoderniste se dovedește imposibilă, pentru că e foarte bine constituită. De aceea am
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
tăcerea și uitarea. O putem privi, retrospectiv, drept una dintre cele mai tragice generații din cultura noastră. Ar fi deci mai înțelept să ne imaginăm, prudent, cum vor arăta - în sintezele din nu prea îndepărtatul an 2030 - valurile successive de "optzeciști", de "nouăzeciști", de "milenariști" și de alți "-iști" care s-au bulucit în arena literară postdecembristă. Vor arăta, probabil, ca un grup de tineri cam ciudați (pentru că, atunci, toți vor fi rămas tineri!), preocupați pînă la sațietate de sex și
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
-mi peste urme / drumul lung / și cât de viu și obosit / e lutul / pe care îl sărut cu lacrimi / și îl plâng!” Și împreună cu dumneavoastră, dragi prieteni, într-o dimineață de cuvinte, să facem cunoștință cu un poet al generației optzeciste, pre numele său: Coriolan Păunescu (născut în România, la 1 noiembrie 1945), scriitorul care a conștientizat (și conștientizează) că menirea sa, ca artizan al esteticului, este acela de „argus nepereche”, întru înălțarea „înlunatului său cuget”, rostind o invocație arzândă: „Timpule
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
Gheorghe Grigurcu Interesant e faptul că deși cronologic "optzecistă", Magda Cârneci demarează energic de pe teritoriul consacrat al poeziei generației "șaizeciste". Aceeași perspectivă a unui cosmos frămîntat de forțe stihiale, aceeași halucinantă expansiune a materiei în cuprinsul căreia agenții nimicirii coexistă cu cei ai "regenerării", același concurs între "filosofia" vizionară
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
tulburăm o ordine mai mult ori mai puțin convingătoare, să nu ,supărăm" carecumva pe X sau pe Y, ,persoane importante", să nu stricăm cu nici un preț sacrosanctele ,relații". ,Lanțul slăbiciunilor" e încă foarte activ. N-am avut nimic rău cu optzeciștii Cine cîntă în grup își va băga, atunci cînd i se cere, fratele în închisoare". Ce credeți despre grupurile literare? Mizantropica apoftegmă a lui Michaux, dacă-mi aduc aminte bine, ne duce cu gîndul la fetișul colectivului totalitar. A cînta
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
putea întruni cu ușurință, căci fiecare membru al său e un unicat care prea bine ar putea socoti că i se știrbește unicitatea dacă acceptă să participe la un colectiv, fie acesta așezat și la un etaj superior... Dar cu optzeciștii ce-ați avut? Mai aveți? N-am avut nimic... rău! Dimpotrivă. În anii din urmă ai ,epocii de aur" am fost între cei dintîi critici care s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
la un etaj superior... Dar cu optzeciștii ce-ați avut? Mai aveți? N-am avut nimic... rău! Dimpotrivă. În anii din urmă ai ,epocii de aur" am fost între cei dintîi critici care s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de marginalizare și hărțuire. Mărturie: volumul meu, Existența poeziei (Cartea Românească, 1989), în care ultima parte, consistentă, adună comentariile în cauză. Așa-zisul ,conflict" al meu cu optzeciștii nu e decît o legendă, una din
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
s-au ocupat foarte favorabil de poeții optzeciști, pe atunci supuși unor măsuri de marginalizare și hărțuire. Mărturie: volumul meu, Existența poeziei (Cartea Românească, 1989), în care ultima parte, consistentă, adună comentariile în cauză. Așa-zisul ,conflict" al meu cu optzeciștii nu e decît o legendă, una din scornirile de prost gust ce mă urmăresc. Singurul reproș pe care l-am făcut unora dintre ei a fost cel referitor la o anume anistoricizare, la o desprindere din conștiința contextului diacronic, cu
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
încăperi ornate cu beculețe multicolore, ca pomii de Crăciun, pe fondul unor piuituri și sunete sfîșietoare, venite parcă de pe alt tărîm, printre uși ce se se deschid și se inchid singure și obiecte cu forme stranii. Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factură clasică (modele cele mai la îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
tradus aproape fără reproș și să poți scrie, la rîndu-ți, despre el, respectînd, firește, o cutumă, dar fără sîcîitoarele precauții pe care ți le cerea actualitatea literară românească era o mică frondă și-o mică (dar voinică...) răzbunare. Și, spun optzeciștii, una, cea mai importantă, din strategiile de coping. Felul lor (și-al intelectualilor din orice generație, de bună seamă) de-a răspunde întrebării cum se te adaptezi la realitate, în fapt eludînd-o. Cronicile acelea, la cărți pe care acum le
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
pe o dogmă, adevărul, în fond, de la Freud încoace, că fiecare om rămîne copilul care a fost. E teza pe care Alexandru Mușina o aplică, literaturizînd-o, comportării de grup a scriitorilor. Fiindcă au avut parte de o formare mai bună, optzeciștii au fost în stare de-o înnoire pe care generațiile mai vechi, pentru care avangarda, bunăoară, nu făcea parte din tradiția ,învățată", au respins-o ca scandaloasă. Sînt, în abordarea lui Mușina, destule parti-pris-uri discutabile (e, în fond, un autor
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
e, probabil, singurul criteriu, față cu diferențele, adîncite pe an ce trece, de stil, de talent, de opțiuni (literare și nu numai) care mai poate ține la un loc o generație: existența unui ,sanctuar" al autorilor frecventabili în grup. Pentru optzeciști, scriitori, în bună parte, cu Litere ,la bază", drumul spre ,afară" e ceva mai jalonat. Stațiile lor sînt americanii și, deopotrivă, literatura rusă nesovietizată, plus ,paradisurile" teoriei de bună calitate. Toate astea, devenite (mai) accesibile prin '82-'83, îi vor
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
unui cuib de cuci, la ,structurile" empatice ale lui Braudel. În fine, ,excursia" se termină cu un jurnal de cititor (partea de ,impresii" dezordonate, pe care cronicile, formalizate, totuși, o scuipă afară), în care se recunoaște foarte bine atît de optzecistul dans dintre ,așarnare" și poantă. Rețin, ŕ propos de citit și de scris, de mult discutatele drepturi de preempțiune și de doctoria amară pentru ,precocitate" literară - ,pune-te de-nvață, dragă/ nu știi carte, nu știi carte...", un singur fragment
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
nimic rău: Nicolae Mecu scrie cât se poate de prietenește sau de colegial despre DCM. Dar cu Mircea Mihăieș cum se poartă dicționarul lui Simion? - mă întreabă un coleg. Răspund: cât se poate de academic!, pentru că scrie tocmai Tania Radu, optzecistă onestă și echilibrată în judecăți, actuala lui colegă de vicepreședinție la Institutul Cultural Român (evident că funcția și colegialitatea de acum nu au nici o legătură cu dicționarul!). Închei acest dosar de acuze, deschis de alții, afirmând categoric că nu se
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
întâlnire cu legile fizicii, cu formulele din chimie, cu tot ce n-o să poți spune niciodată pentru că dorințele tale se cer împlinite și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale termenului, plasate imprudent în deschiderea volumului Corpuri românești. De această dată, pentru a fi mai bine înțeles, autorul furnizează și
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
rândul lor, o fabulă, o intrigă (diferența constă, până la urmă, în complexitatea „de cazuri”, de lume ficțională a celui dintâi față de liniaritatea celor din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile (...), anvergură epică și tensiune dramatică”. Un optzecist - dar marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru Cimpoeșu, bine afirmat după ’90, vorbește (în Privirea îndrăgostitului
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile (...), anvergură epică și tensiune dramatică”. Un optzecist - dar marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru Cimpoeșu, bine afirmat după ’90, vorbește (în Privirea îndrăgostitului), pornind de la Despre dragoste de Stendhal, de „privirea îndrăgostită”, de „îndrăgostirea” celui care pornește în aventura scrierii unui roman: „iluzia” (cu termenul lui
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
aflăm în ce fel își va găsi calea către cuvinte, în ce fel își va întâlni în ele adevăratul chip. Mai departe, la fel ca în dragoste, jocurile hazardului își vor face treaba”. În Didactica romanului, Alexandru Vlad, un alt optzecist atipic, autorul remarcabilului roman Ploile amare (2011), consideră romanul „o curiozitate sofisticată” și o specie extrem de longevivă pentru că e „deschisă”, și oferă, dar fără morgă, un minitratat didactic de reguli practice desprinse din „bucătăria” romanului (construcție, personaje, descriere, dialog, incipit
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
decît pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît de un cititor avizat, care a parcurs istoria poeziei românești și recunoaște codurile modulate de autorul „optzecist”. Fantasticul și fantasmaticul sînt, în schimb, „lungi” și luxuriante, întinse ca o junglă peste terenul realității, modificabilă cu ușurință. Poetul nu substituie realitatea cotidiană ceaușistă, ci o vampirizează, impregnînd în ea viziunile sale, micșorînd-o ori dilatînd-o enorm, focalizînd un aspect
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
face o ultimă buclă, grațios și voit minor, înghesuindu-și universul într-un vers: „știam că într-un fulg de zăpadă cădea lumea mea”. Asta a fost. A fost altceva. Parte din ignoranță, parte din rea-credință, se vorbește astăzi despre „optzeciști” și despre marele poet al generației ca despre niște eterne speranțe. Ei ar fi autorii fără operă. Sau: autorii cu operă, dar fără audiență. Sau: autorii cu operă și cu audiență, dar fără talent. Sau: autorii cu operă, cu audiență
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
autorii cu operă, cu audiență, cu talent și cu caracter, dar fără miză. Ceva e obligatoriu să n-aibă Cărtărescu și colegii săi... La o relectură atentă și cu o evaluare obiectivă, să spun că autorul acestui volum extraordinar și „optzeciștii” în ansamblul lor au ținut în cel mai oribil deceniu al ceaușismului și în pofida umilințelor la care au fost supuși calea regală a poeziei; altfel decît mai norocoșii „șaizeciști” din primul val, al lui Nichita Stănescu; și fără compromisurile lor
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]