1,225 matches
-
care, se pare, la comandamentele acestuia, a trebuit la un moment dat să aplice principii inamice integrității naționale teritoriale, așa cum aplica și principiile mai generale marxist-leniniste care, o știm și am văzut-o, se opun nu numai reflexelor țăranului și orășeanului de la Nord de Dunăre și din curbura Carpaților, dar tind a-i submina tradiția și unitatea națională. Prima oară când l-am văzut și auzit era cu ocazia unei Întruniri ce avea lor În sala mică a Palatului, În primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a „forțelor progresului”, părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comunist; o mentalitate pe care nu o cunoaștem prea bine, pe care nu vrem s-o asumăm sau căreia Îi acceptăm doar „virtuțile”, câte sunt, iar „limitele” ei le aruncăm asupra altora, asupra vecinului, asupra celui din alt partid, asupra orășeanului sau, Încă o dată, intelectualului, celui din Sud - lui „Mitică” - sau politicianului. Cât de departe, teribil de departe, suntem noi azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Eugen Verman, fostul coleg de școală, la Piatra Neamț, al lui „V.Ghe.”, care - pentru a sublinia vocația timpurie a acestuia - a povestit cu destul haz cum în clasa a V-a, la o lucrare despre cartof, el, fiu de orășean, n-a scris mare lucru și a luat un 3, iar actualul pictor, băiat de țăran, n-a scris nimic, ci doar l-a desenat! Anecdota a plăcut, astfel că, printre aplauze, cineva a strigat „Bravo!”. Mimînd modestia, E.V. a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sub forma necesității de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt „creator”! Ca întotdeauna lipsit de vreo îndoială că lucrurile ar putea sta și altminteri, Petru Enășoae explică (a făcut-o în ședința de azi) „creșterea fenomenului religios la orașe” prin „transferul masiv de populație de la sate”. Țăranul e mistic, orășeanul nu. El n-a auzit de „beția religioasă a marilor orașe” (Baudelaire, „Rachete”) și, probabil, nici n-a citit Prins de Petru Popescu, în care una dintre scenele cele mai tulburătoare e cea a întoarcerii acasă, cu lumînările aprinse, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
masivului Făgărașului, cu mai bine de o sută de ani în urmă, mai precis începând din anul 1882 această cabană era numită de locuitorii satului nostru «Casa Domnilor», pentru că ea era căutată și cu precădere solicitată, pentru cazare de turiștii orășeni ce tot mai frecvent băteau potecile acestor minunați munți. Se știe că primul loc de refugiu din acest punct a fost construit din lemn de brad rudimentar fasonat, în anii 1878-1882, având numai două încăperi, și că la foarte scurtă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
categoriilor sociale, principalul criteriu de diferențiere a acestora, constituindu-l relația individului cu pământul, baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii orice voiau, fără să-i omoare însă. Robi erau țiganii, pe care documentar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
animaliere destinate comercializării prin unitățile specializate. Hristache Daniilescu, având multă documentație , arată cum a a construit uzina de pompare a apei, câți bani au fost cheltuiți în acest scop și cui i-a revenit misiunea ridicării acesteia, pentru satisfacerea nevoilor orășenilor. Articolul a avut și o temă electorală, fiind publicat cu 18 zile înaintea alegerilor locale, dar și de evidențiere a realizărilor pe care nici un primar anterior nu le obținuse. Hristache Daniilescu apreciază contribuția arhitectului Schmidt în ridicarea uzinei de pompare
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
trecere de la fântână la chiuvetă, de la o copilărie în care ocupația de bază era pașterea oilor și a vitelor, la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
asupra viitorului țării și dovedește aceasta cu marele procent de scutiți și amânați medical la ultimele încorporări. Avem în țară 10 mii medici, dintre care o mie la sate și 9 mii la orașe, adică un medic pentru trei sute de orășeni și un medic pentru 15 mii țărani. În aceeași chestiune, vorbesc d-nele Vidrighin și Steliana Ciortescu, făcând comunicări și propuneri. D-na Florica Georgescu vorbește despre rolul femeii în asistența socială. În aceeași chestiune, d-na Sofia Petrescu-Dâmbovița face un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în cazul legionaris mului). De fiecare dată, a fost produsul minților unor intelectuali orășeni, care își compensau frustrările proiectând o lume ideală, opusă celei în care trăiau. Acum ceva vreme, lam văzut la emisiunea lui HoriaRoman Patapievici de la TVR Cultural pe Grigore Leșe, reprezentantul cel mai de seamă de astăzi al „fibrei sănătoase“ rurale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și voi câte una, dar asta numai în afara examenului. La Bolgrad, caretele noastre împărătești au tras la restaurantul “Drumov” care avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un trăitor pe lângă plantele pe care le cultivă. Iar acum, recoltând, captează negentropia eliberată de plantele care și-au Încheiat existența, dar și de acelea pe care abia recoltatul le ucide. Cu alte cuvinte, săteanul se scaldă În negentropie. Cu orășeanul e mai greu, căci mediul antropizat pe care și l’a creat a diminuat amintita ciclicitate. El este atras acum de parcuri, adică tot de plante. Dar acestea sunt, din motive lesne de Înțeles, plante perene, adică arbori ori arbuști
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de probă în "zugrăvirea" psihologiei țăranului în literatura noastră, aducând vorba de "nuvelistul popular al Convorbirilor", Ion Creangă, și de personajul său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească" , cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Fătfrumos din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
1767), plătind 300 de pungi de galbeni. Revenit pe tronul de la Iași, are de Înfruntat adversitatea boierimii care dorea un domn pământean și independența Moldovei cu ajutorul Austriei! A doua domnie a fost mai scurtă dar Însemnată În măsuri: - reduce dările orășenilor; - oferă danii lăcașurilor de cult din Moldova ( Episcopia Romanului, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Mănăstirea Galata, Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Bucium, Mănăstirea Hadâmbu ,Mănăstirea Frumoasa, Mănăstirea Copou, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Peștera din Gârcina-Neamț, Schitul Pocrov-Neamț, Mănăstirea Secu, Mănăstirea Bisericani- Neamț
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Dragoş Matei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93533]
-
care nu s-a regăsit la recensământ, în raport cu evidențele curente de stare civilă, de circa 700 mii de persoane, la nivel de țară, se aflau în străinătate. În același timp, mediul rural este locul de muncă pentru o parte din orășeni (circa 127 mii de persoane). După statutul profesional, cele mai multe persoane ocupate sunt salariații (43%), respectiv își desfășoară activitatea în gospodăria proprie (42%). Având în vedere faptul că o bună parte dintre salariații înregistrați în mediul rural lucrau în orașe, rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
contemplăm într-o trăsură ușoară, trasă de un cal la trap ce avea deasupra capului un arc de lemn, de cealaltă parte a Nevei, spre Baltica, zonă denumită a Insulelor, unde se grupau, printre grădini, de-a lungul apei, vilele orășenilor înstăriți. Absența nopții cu întunericul ei sfîrșea prin a cauza stări neplăcute: te culcai cînd voiai și doar pentru că erai obosit. Ceea ce ar fi trebuit să fie noapte nu era decît o zi prelungă, nesfîrșită, marcată doar de alte ocupații
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a Amiralității, sau de-a lungul lui Nevski Prospekt (pavat cu bucăți mari de lemn brut în formă octogonală, puse una lîngă alta și jucînd sub roțile vehiculelor). Lipseau însă conductele de apă potabilă; se bea apă din Neva, filtrată. Orășenii mai îndrăzneți povesteau că în stația de pompare recent inaugurată, împăratul admirase dinamuri de mare putere, dar că acel ansamblu impunător nu fusese decît un decor din lemn, înșelător, vopsită în verde și roșu în stilul satelor lui Potemkin 27
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
chintesență, un popor de țărani aspri, abia ieșiți din sclavia turcă, al cărui patriotism, somnolent în 1877, cînd armatele ruso-române se băteau pe pămînt bulgar, era acum exploziv, cu ieșiri sălbatice. Elita adică cei care, ridicați de la coarnele plugului, ajunseseră orășeni ce exercitau profesiuni liberale și se dedau politicii nu forma decît o poleială subțire. Dedesubt, masa rurală: țărani, muncindu-și cu îndîrjire palma de pămînt, dornici să se îmbogățească și prin învățătură (în satele fără școală comunală se putea vedea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Stat! Deoarece, de atâtea ori și În forme atât de brutale, viclene și discreționare, statul român, organizarea statală și administrativă, În orice formă am găsi-o În istorie, l-au spoliat, „păcălit” și umilit pe veșnicul păstor, țăran, meseriaș sau orășean, Încât vor trebui serioase eforturi din partea suprastructurilor prezente și viitoare ca să ajungă cât de cât la acel echlibru Între individ și administrație, singura cheie reală și posibilă a unei reale normalizări. Am luptat toată viața contra acestei „molime seducătoare” care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
omul de stat, onest, văzându-se confundat cu atâția impostori și escroci, plugarul de vreme - el, care de secole Înfruntă riscurile cele mai directe, mai grave și mai imprevizibile În previzibilitatea lor nefastă! Riscurile vremii, cu siguranță, dar și vicleniile orășenilor, ale diverșilor invadatori, care În ultima vreme se ascund sub măștile cele mai deconcertante, nu rareori sub cele ale unei Înalte justiții! De ce m-aș plânge de singurătate când... ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele scrisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un fiu iubitor sau există consemne numai de ei știute, legate de practica lui ilegală ? Nu vom afla... Lucrul de care ne dăm seama este că mama lui arată ca orice femeie bătrână de la țară, deci domnul Bebe este un orășean de dată recentă. Nu știm dacă are studii superioare, probabil că nu (cineva a avansat ipoteza că ar fi „subinginerș, termen care comprimă un întreg etos ceaușist...). După mine, el este un pur produs al sistemului comunist : nu există un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]