1,275 matches
-
unor cinici funcționari de partid ("nulitatea numită Gogu Rădulescu"), a unui pseudo-poet înregimentat politic, a unor profitori gen Titus Popovici (încondeiat cu inapelabilul "licheaua"). Masivul jurnal sau vanitatea zbuciumului jumătăților de măsură, astfel interpretat de Gelu Ionescu, se remarcă prin oralitatea intensă a consemnărilor ce răsfrâng un Mircea Zaciu monden, curios, sociabil, atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar și un sarcastic justițiar vs. mediocritatea fără har. Abordarea jurnalului "Trecut-au anii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri) (Editura Cartea Românească
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cei care au cunoscut epoca sigur că lecturează cu aviditate volumul doi: autorul povestește cu talent literar (el are, de altfel, jucate două piese și un film la care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate (din prefața la volumul întîi, se înțelege că memoriile au fost dictate, nu redactate direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
înger și diavol. Și această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale oralității (interjecțiile "mă", "na"), interogația retorică, construcția incidentă "al dracului", elemente de argou ("a rămâne grea"), comparații rafinate, pendulare între vulgar și grațios, toate fac din această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl așteapta pentru alte secvențe erotice; vraja se rupe la intervenția socrului, care-l duce la schit ca să scape de magie după "patruzeci de zile, post, mătănii și molitve". Întâmplarea este relatată la persoana I, într-un stil caracterizat prin oralitate, cu locuțiuni și expresii populare, interjecții, exclamații, vocative, forme lexicale populare sau regionale, forme fonetice specifice. Acțiunea se petrece într-un plan obiectiv, al realității, și în unul subiectiv, al fabulosului mitic, plan care tulbura subconștientul uman. Caragiale valorifică în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nostalgie etern umană a copilăriei: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele... (...) Și, Doamne, frumos era pe atunci! " I. Creangă este un scriiitor realist, cu o limbă sublimată în sens estetic, verosimil-țărănească prin oralitate, cursivitate, proverbe, zicale, expresii populare, într-o rostire originală. Spre deosebire de povestitorul popular, marele prozator are capacitatea de a fixa efectele oralității, de a aduce schema basmului la o formă unică. El se impune prin imaginație lingvistică, vioiciunea replicilor, umor, prelucrând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frumos era pe atunci! " I. Creangă este un scriiitor realist, cu o limbă sublimată în sens estetic, verosimil-țărănească prin oralitate, cursivitate, proverbe, zicale, expresii populare, într-o rostire originală. Spre deosebire de povestitorul popular, marele prozator are capacitatea de a fixa efectele oralității, de a aduce schema basmului la o formă unică. El se impune prin imaginație lingvistică, vioiciunea replicilor, umor, prelucrând formele folclorice cu mijloace care apațin oralității. Reușind să transpună în scris farmecele povestitorului, I. Creangă este genial în rostirea unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o rostire originală. Spre deosebire de povestitorul popular, marele prozator are capacitatea de a fixa efectele oralității, de a aduce schema basmului la o formă unică. El se impune prin imaginație lingvistică, vioiciunea replicilor, umor, prelucrând formele folclorice cu mijloace care apațin oralității. Reușind să transpună în scris farmecele povestitorului, I. Creangă este genial în rostirea unor teme și idei primite, în "asumarea" unor basme din circuitul folcloric. El a preluat și a subliniat mijloacele oralității: formulele de început și de sfârșit, moduri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prelucrând formele folclorice cu mijloace care apațin oralității. Reușind să transpună în scris farmecele povestitorului, I. Creangă este genial în rostirea unor teme și idei primite, în "asumarea" unor basme din circuitul folcloric. El a preluat și a subliniat mijloacele oralității: formulele de început și de sfârșit, moduri de captare a atenției, sugestiile și prospețimile oralității, schema epică fabuloasă e adusă în plan moral, basmele nuanțează fabulosul cu trăsături particulare omenești. Opera lui I. Creangă este un "Bildungsroman" cu intrigă fabuloasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
I. Creangă este genial în rostirea unor teme și idei primite, în "asumarea" unor basme din circuitul folcloric. El a preluat și a subliniat mijloacele oralității: formulele de început și de sfârșit, moduri de captare a atenției, sugestiile și prospețimile oralității, schema epică fabuloasă e adusă în plan moral, basmele nuanțează fabulosul cu trăsături particulare omenești. Opera lui I. Creangă este un "Bildungsroman" cu intrigă fabuloasă având ca personaje pe: Harap-Alb, Ivan Turbincă, Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, copilul "năzdrăvan", Nică. Acesta se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bătrân, greu de subînțelesuri, aproape echivoc și unde experiența s-a condensat în formele nemișcătoare, tuturor cunoscute..." (G. Călinescu). Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor și dor (Ovidiu Bârlea), caracterul de spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cele două procedee: povestirea în lanț și povestirea în ramă. I. Creangă povestește cu dezinvoltură propria-i copilărie, privind-o cu simpatie și umor, descifrându-i filosofia secretă. Și în episodul cu pupăza din tei, arta lui Creangă stă în oralitate, în caracterul de spectacol al povestirilor sale. Scriitorul joacă pe rând rolurile personajelor și ceea ce place în mod deosebit este caracterul de spectacol al spunerii. Oralitatea, dinamismul frazei se realizează prin folosirea adverbului cum, care sugerează simultaneitatea acțiunilor și are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
filosofia secretă. Și în episodul cu pupăza din tei, arta lui Creangă stă în oralitate, în caracterul de spectacol al povestirilor sale. Scriitorul joacă pe rând rolurile personajelor și ceea ce place în mod deosebit este caracterul de spectacol al spunerii. Oralitatea, dinamismul frazei se realizează prin folosirea adverbului cum, care sugerează simultaneitatea acțiunilor și are o nuanță modală; prin precedarea predicatului din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mesaj umanist de la Sfânta Duminică: Când vei ajunge și tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir a păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e necazul". Creangă folosește formele oralității: "imaginile, metaforele, comparațiile lui sunt ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din marele rezervor al limbii" (T. Vianu). Povestea lui Harap-Alb a fost considerată un "veritabil Bildungsroman fantastic al epocii noastre" (George Munteanu). Feciorul de crai este milostiv și bun
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un roman inițiatic, în sens purificator și moralizator, cu elemente ezoterice, în sensul că basmele lui Creangă "aparțin familiei miturilor de tip complet" (Vasile Lovinescu). În această narațiune identificăm: umorul, grotescul, dialogul, descripțiile, portretistica, oralitatea, raportul dintre real și fabulos. Caracterizarea lui Harap-Alb Harap-Alb este personajul principal din Povestea lui Harap-Alb, destoinic, prietenos, curajos, cuminte, ascultător, erou exemplar prin autenticitatea umană, având însă și slăbiciuni omenești. El parcurge o perioadă de inițiere, în călătoria spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Sfânta Duminică, are însușiri miraculoase, între care și aceea de a înțelege graiul animalelor și al insectelor. El se sfătuiește cu calul, care-l scapă de multe necazuri. Umanizarea personajului se face prin arta narațiunii, caracterizată de umor și oralitate, prin cuvinte și expresii populare, regionalisme: "se vede că mi s-a apropiat funia de par", zicători, proverbe și fraze rimate: "să-l văd când mi-oi vedea ceafa"; Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale lui Dănilă prezintă evoluția eroului, din păcălit în păcălitor. Prima parte are secvențe realiste, iar a doua parte se cufundă în fabulos. Deși au calități supranaturale, dracii sunt proști, fricoși, lași. Stilul lui Creangă este original, se caracterizează prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și că și-a bătut joc de munca lor". Evenimentele propriei existențe iau dimensiuni mitice. Ilie Moromete este un "narator simbolic" (Eugen Simion), un narator mitic, menit să creeze iluzia inițiatică a întâmplărilor exemplare. Recurgând la o anume strategie a oralității, face ordine în labirintul încâlcit al ideilor. Vorbește singur, deoarece "nimeni nu merita să-i asculte gândurile", se adresează unui interlocutor imaginar, un interlocutor ideal. Pe Ilie Moromete îl părăsesc fiii, dar și iluzia unui timp benefic, pe care altădată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui și chiar întregul cap se orientează spre acel punct. Folosirea gurii este calea dobândirii primelor plăceri și chiar a primelor succese în viață. Ce motive ai avea să renunți la această cale, din moment ce toate celelalte sunt atât de nesigure? Oralitatea unor copii rămâne atât de puternic înrădăcinată, încât ei o continuă prin fumat, băut, mestecat, vorbit, cântat etc. După cum vezi, a asimila nu înseamnă doar a mânca, ci și a cunoaște. De aceea a apărut sărutul la început de relație
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
transformă în litigiu. Sfaturile sale rezumă în cuvinte simple și pe înțelesul preoților de parohie practicile matrimoniale larg abordate de pravile, ajutându-i astfel să discearnă, să cunoască, să identifice orice situație. Utilitatea manualului este neprețuită într-o cultură a oralității, într-o lume în care nu există seminarii teologice și, deci, o pregătire sistematică și necesară a preotului. El primește, prin intermediul acestui manual, tot ceea ce trebuie să știe, tot ceea ce trebuie să transmită, tot ceea ce nu s a urmat bine
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
diacului ? Fidelitatea între declarația orală și transcrierea acesteia este greu de controlat. Înjurăturile sunt deseori eliminate și înlocuite cu termenii „cuvinte netrebnice“, „vorbe nerușinate și proaste“, descrierea unui comportament este redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea are câștig de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese în parohie. Aici
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea are câștig de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese în parohie. Aici, preoții sau logofeții nu se mai ostenesc să stilizeze forma mărturiei sau să excludă expresiile obscene, ci redau pur și simplu vorbe le martorilor. Mijloacele probatorii Reclamantul trebuie să prezinte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Mărioara, fata lui Pelin ceauș, zicând că să ține cu dânsa... iar cu ochii mei n-am văzut“, povestește Grigore căpitan la 22 septembrie <1786> în cadrul aceluiași proces. Societatea românească a secolului al XVIII-lea este încă o societate a oralității care își potolește nevoia de informație culegând-o și prelucrând-o cu intensitate. Trasul cu urechea la discuțiile altora reprezintă un bun prilej de a mai afla câte ceva. „Am auzit gâlceavă și mergând eu aproape de casă am auzit cu urechile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
osebire de logodna făcută prin „legături cu scrisori“, considerată de glava 174 nulă și fără valoare. Importanța actului social trece în fața documentului scris, iar prezența martorilor devine singura modalitate de confirmare sau infirmare a unui asemenea eveniment; cu alte cuvinte, oralitatea, ceea ce pot povesti alții prin viu grai, capătă o mai mare însemnătate decât scrisul. logodna devine însă legătură de nedesfăcut, nu mai după citirea „sfintelor molitve“, adică după ceremonia religioasă. În Dio ce za Cambrai, de exemplu, logodna are o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
paragraf? În primul rând, prezența consimțământului partenerilor spus cu voce tare în fața martorilor și mai ales a preotului, oficiantul ceremoniei religioase, prin care „nunta“ capătă valoare în ochii lui Dumnezeu și a comunității. Două elemente esențiale într-o societate a oralității și în care lipsesc registrele de stare civilă. Al treilea scop este reprezentat de înscrierea sexualității în cadrul legitim al uniunii conjugale: „Iară sfârșitul iaste în mul țirea neamului omenesc și încetarea pohtei cei trupești, după cum grăiește Sfântul Pavel la carteacea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]