1,193 matches
-
sonoriza cu condeiul-. Traducând cele spuse de critic, am spune cam așa: și când scria, povestitorul auzea foșnetul frazei și îi păstra frumusețea, „naturalețeași în scris. Până când fraza nu suna bine, nu o scria, sau revenea asupra ei. Iată sursa ...oralității. Tot de aici mai rezultă ți ceea ce V. Streinu numește „metafora umorului-. Se știe că metafora reprezintă ceva pentru altceva în gândire și imagine. Tot așa și în scrisul lui Creangă, umorul rezultă dintr-o afirmație șăgalnică ce are un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pustiu, acoperită cu fulger și păzită de ceuce și vindereiDin înțelesul metaforic al umorului trebuie să deducem că vestita cetate nu era nici îngrădită, nici acoperită și nici păzită, ceea ce se pare că nu era chiar pe placul povestitorului. Aceeași oralitate mai impune predilecția lui Creangă pentru o reprezentare scenică. Iată o scenă ce-l apropie de schițele lui Caragiale: „ — Ură tu, măi Chiriece, zic eu lui Goian; și noi, măi Zaharie, să pufnim din gură ca buhaiul; iar iștialalți să
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Vasile Aniței cu cociorva aprinsă după noi, căci tocmai atunci trăgea focul, să dea colacii în cuptor. — Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă! zise ea, burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!... Oralitatea e susținută de stilul direct al dialogului în care sunt implicați colindătorii ce se pregătesc de pornirea alaiului prin sat. Nică, precum un adevărat regizor, distribuie rolurile: Chiriac este urătorul, iar Nică însuși cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru a arăta
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a răutății, baba ca esență a zgârceniei, prostul care are noroc, leneșul, "sublim" s.a. alcătuiesc o galerie cu trăsături îngroșate, până la imaginea unei lumi în care s-a instaurat ―Prostia universală ă"Prostia omenească"); stilul și limba se caracterizează prin oralitate și umor.În sens larg, prin real se înțelege ceea ce există în realitate, în mod obiectiv ăindependent de conștiința sau voința noastră).Atât în "Amintiri ..." cât și în povești, spațiul acțiunii este cel rural, în speță cel humuleștean. În prezentarea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
zise atunci Flămânzilă, ținându-se cu mâinile de pântece. Și înălțimei-voastre gând bun și mână slobodă,ca să ne dați cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise Setilă, căruia îi lăsa gura apă ... Dialogul conferă operei și stilului ei oralitate, deci accesibilitate. Făcându-și ucenicia la școala naratorilor-țărani din Humulești, Creangă a învățat de la aceștia să se implice afectiv în narațiune, chiar când povestește la persoana a III-a, să întrerupă din când în când narațiunea cu intervenții de tipul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
memoriile, clasicul junimist se deosebește de un C. A. Rosetti, sau C. Argetoianu, spre exemplu, apropiindu-se mai mult de Nicolae Iorga, în sensul că el se înfățișează și în această parte a operei sale ca scriitor. Narațiunea, portretele personajelor, oralitatea alternând cu retorica bine finisată, dialogul antrenant, verva umoristică și picturalitatea unor descrieri de natură (Bucovina, Țara Doinelor, Valea Bistriței, Ceahlăul, Marea Nordului, Alpii elvețieni) dau farmec, culoare, expresivitate și o perspectivă originală acestor pagini, mai ales celor din ultima categorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în timpul creației, concomitența a două aspecte ale izvodirii artistice. Prin urmare, în minimalismul care înseamnă absența stilului, lipsește crearea de noi structuri lingvistice în tentativa minimalistului de a forma artisticește. Minimalismul în poezie, să zicem, de regulă se rezumă la oralitate, la discursul brut al străzii, prin care autorul intenționează "să creeze". Uneori, în urma unor potriviri cât de cât ingenioase de oralitate, de discurs brut, vreun autor chiar reușește să dea senzația unui anumit grad de creativitate. Dar de puțină sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
structuri lingvistice în tentativa minimalistului de a forma artisticește. Minimalismul în poezie, să zicem, de regulă se rezumă la oralitate, la discursul brut al străzii, prin care autorul intenționează "să creeze". Uneori, în urma unor potriviri cât de cât ingenioase de oralitate, de discurs brut, vreun autor chiar reușește să dea senzația unui anumit grad de creativitate. Dar de puțină sau de foarte puțină creativitate/ creație. Minimalismul este amestecul de perle, foarte puține, cu foarte multe... căcăreze. Neghină ce prevalează net asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
gloata lor se vor desprinde autorii cu adevărat talentați, în stare să abordeze stilul, ba chiar să-și creeze un stil personal. Pentru că în minimalism aproape că nu există personalizare toți actanții seamănă crunt, iremediabil înde ei ca scriitură, ca oralitate, ca relatare jurnalistică primară pe care vor să o dea drept artă. Mie unuia o pledoarie pentru reîntoarcere la arta autentică, la stil mi se par până și celebrele entimeme din "Ecleziast". Spre exemplu, acestea: "...un timp pentru a ucide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și alți scriitori ai Noului Roman), iar „stilul” critic debordează de subiectivitate, înțelegând prin aceasta nu doar „empatia”, ci și o anume „familiaritate” funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
consultate nu indică, în general, sfera de utilizare a termenlui, apartenența acestuia la comunicarea orală (apare în comunicarea scrisă monologată exclusiv pietrificat în clișee) duce la concluzia aparteneței acestuia la registrul exprimării colocvial-familiare. În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Majoritatea exemplelor citate în aceste lucrări aparțin literaturii beletristice. 40 "Având sens apropiat de al imperativului, interjecțiile hortative prezintă unele trăsături comune cu vocativul și cu imperativul: pot apărea izolat în frază, se rostesc cu o intonație specială și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
scriitori și opere de prim rang se înlănțuie convergent într-o sinteză densă, al cărei nivel științific o situează între manualul de popularizare și tratatul doct. Cursul universitar iese astfel îmbogățit din punct de vedere documentar și superior stilistic unei oralități spontane. Aceeași origine, concepție, structura și același mod de a relata le prezintă și Teatrul de la origini și până azi (1973), de fapt un al patrulea volum al Istoriei literaturii universale. Fără a insista asupra unor aspecte lăturalnice, D. abordează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
cultural; se face pledoarie pentru relativitatea valorilor și se cultivă gustul incertitudinii și paradoxurilor ideatice, ideologice, culturale; se cultivă individualismul, angrenându-se o cultură pe „măsură”, în concordanță cu gusturile, apetențele, posibilitățile publicului. Cybercultura actuală ne întoarce oarecum în situația oralității culturale, dar la o altă scară, întrucât interconectivitatea și dinamismul în timp real al ideilor puse în rețeaua Web formează un referențial nou, constituit dintr-un hipertext prin care fiecare element al culturii poate fi împărtășit simultan și total tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
aportul unei tehnologii ce apare la un moment dat pe scena socio-culturală. Nici o nouă tehnică nu le înlocuiește pe cele vechi, ele coființând sau interferându-se reciproc (prin apariția internetului, nu a dispărut cartea sau ziarul!). Scriitura nu a distrus oralitatea, după cum telefonul nu a făcut dispărută scrisoarea. Fiecare tehnologie dilată și nuanțează ecosistemul social, relațional, formativ. Nimic nu se pierde, ci totul se filtrează, se reașează, chiar dacă în proporții și poziționări diferite. De pildă, transpuse în educație, NTIC conduc la
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
rememorează alte și alte evenimente, printre acestea aflându-se și momentul care descrie nunta celor doi bătrâni într-o descriere antologică, o imagine cuprinzătoare metaforic a unui veac crepuscular. Romanul (distins cu Premiul CC al UTC) este condus cu plăcerea oralității marcate de accente regionale de vorbire, ce dau, folosite cu măsură, culoare și farmec scriiturii. Un alt roman, Pisica de Eritreea (1986), propune o miză deosebită, aceea a incapacității de înșelare a timpului (tot printr-o rememorare, a lui Felix
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
analizate în mod special similitudinile de imagini, structuri și expresii între textul lui Budai-Deleanu și scrieri ale lui Eminescu. Grila stilistică fusese aplicată de T. și prozei, mai întâi în Stilul artistic al lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
C., în acord cu Th. Reinach și E. Cosquin, o raportează la „fantezia naivă a primelor popoare”. El remarcă, pe de o parte, preluări din tezaurul folcloric al popoarelor orientale, iar pe de alta, semnalează, în variantele ei românești, pecetea oralității populare, apropierea de stilul oralității. Ediția Folclor vechi românesc (1990) aduce o importantă contribuție la cunoașterea unora dintre cele mai vechi atestări ale folclorului românesc, antologhează texte manuscrise inedite care au fost notate înainte de apariția colecțiilor lui Anton Pann și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
Reinach și E. Cosquin, o raportează la „fantezia naivă a primelor popoare”. El remarcă, pe de o parte, preluări din tezaurul folcloric al popoarelor orientale, iar pe de alta, semnalează, în variantele ei românești, pecetea oralității populare, apropierea de stilul oralității. Ediția Folclor vechi românesc (1990) aduce o importantă contribuție la cunoașterea unora dintre cele mai vechi atestări ale folclorului românesc, antologhează texte manuscrise inedite care au fost notate înainte de apariția colecțiilor lui Anton Pann și V. Alecsandri, unele datând de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
o mare figură vie." Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: "am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile noastre, conformat genial." Volumul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Nyssa, pentru acest capadocian și după el pentru un întreg model cultural, lumea înseamnă locul unde se întrepătrund materia și spiritul. Materia are o neîncetată și inefabilă tendință de spiritualizare, iar spiritul, de partea sa are adânci rădăcini în temp oralitate, ceea ce-l face ca uneori să se confunde cu materialitatea însăși. Ceea ce am numi spiritualizarea materiei este o temă ce ocupă un loc important în gândirea lui Grigorie, dar și a altor mulți gânditori bizantini de după el. Tema ierarhiei ființelor
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive coșmarești, à la John Fuseli. Dincolo de orice, este remarcabil talentul autorului de a conferi o certă aură de oralitate povestirilor sale, care se pot savura în jurul focului, într-o noapte ploioasă de toamnă. Într-adevăr, după cum observă și Albert J. George, Mérimée "a urmat tradiția orală, cum recomanda Diderot; multe dintre povestirile sale au fost scrise pentru a fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zăcut trei săptămâni de gălbinare". Îndrăzneala epică a lui Ion Ghica este cu totul ieșită din comun, mai ales că prozatorul nu părea înzestrat cu o vocație a tenebrosului, ci doar cu una a moralismului desuet, pigmentat de oaze de oralitate specifice memorialisticii. Scrisorile supraviețuiesc, în ansamblu, tocmai grație acestor insule fericite, constituind astfel, în expresia lui I. Negoițescu, "o literatură în sine fină dar superficială, scoțându-și efectele din pitoresc și anecdotic pur" (2002: Alexandru Macedonski 54 melanjează discret tiparul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
neostenită, dublată de o armătură teoretică riguroasă, care îi permit și deplasarea competentă în secolele modernității culturii franceze sau române. A prefațat și tradus lucrări teoretice și literare din spațiul francofon. Prima carte a lui P., Cercetare de estetică a oralității. Eseu despre cântecele de gesta (1989), are la bază teza de doctorat, susținută în 1980, sub titlul La Chanson de geste et le récit oral. Lucrarea propune o abordare complexă a oralității, analizată cu precădere în ipostaza cântecelor de gesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]