3,552 matches
-
au respins, poate că de teamă el i-a respins pe ei, era vremea lui scapă cine poate, fură tu înainte să fii furat, bate tu înainte să fii bătut, cel mai aprig dușman al tău, după cum ne învață legea orbilor, este întotdeauna cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi el. Apa caldă îi cădea susurând pe cap și pe umeri, i se scurgea pe corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu stăpâna lui despre vinovăție și nevinovăție. Nici nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii și bătrânul cu legătura neagră ori divorțata de cel care fusese primul orb. În ce-l privește pe acesta, autorul dezgustătoarei scrisori de denunț și făcător de nenorociri, nu avea nici o îndoială, ar fi trecut pe cealaltă parte a străzii dacă l-ar fi întâlnit în drumul lui. Tot restul timpului, ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
anumită femeie, căsătorită cu un medic oftalmolog, și care, minunea minunilor, a fost, conform unor martori demni de suficientă încredere, unica persoană care, acum patru ani, a scăpat de teribila epidemie care a făcut din patria noastră o țară de orbi, femeia aceea este considerată de poliție ca probabila vinovată de noua orbire, din fericire limitată, de data aceasta, la cadrul fostei capitale, care a introdus în viața politică și în sistemul nostru democratic cel mai periculos germene al perversiunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și un câine care urla, A tăcut, trebuie să fi fost al treilea foc, Ce bine, detest să aud câinii urlând.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot nici măcar să umblu pe străzile orașului fără a mă simți în pragul unei aventuri. În schimb, Strickland rămânea placid. Privind acum în urmă după atâția ani, cred că era orb față de absolut orice în afară de o anumită viziune tulburătoare din propriul său suflet. S-a petrecut un incident oarecum absurd. În cârciumă erau câteva prostituate. Unele ședeau pe la mesele bărbaților, altele singure. Și curând am observat că una dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cuvânt cu cuvânt toată scena aceea. Câteodată își aducea aminte de un amănunt pe care nu mi-l spusese până atunci. Acum discuta ce ar fi trebuit să spună în loc de ceea ce spusese de fapt. Pe urmă se văicărea cât de orb a fost. Regreta că a făcut cutare lucru și se învinuia pentru că a uitat să facă altul. Se făcuse târziu și acum eram și eu la fel de istovit ca și el. Și acum ce ai de gând să faci? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o? — Putea să se întoarcă la Stroeve, mi-a spus el țâfnos. El era gata s-o primească înapoi. — Bine, dar ești inuman! E la fel de inutil să vorbesc cu tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi de sus în jos cu o expresie în care citeam o uimire disprețuitoare: — Dar ce, ție îți pasă cât de cât dacă Blanche Stroeve trăiește sau nu? Am meditat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
soldaților din garda sa, spadele arabilor din Lucera. Ar fi putut dormi În mijlocul unui câmp oarecare de pe domeniile sale, de unul singur, și ar fi fost mai În siguranță decât Într-o sală a palatului de la Palermo. Nu, zidul acesta orb nu a fost gândit pentru a ține pe cineva pe dinafară. Poetul se ridicase În picioare, sub privirile uimite ale celorlalți. - Mai curând ca să rețină cu forța. Ca să țină Înăuntru ceva ce nu trebuia să iasă sub nici un chip. Manoello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând de emoție, Înlătură țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scânduri din lemn prost de zadă, asta în cazul în care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l văd pe Bourrache, ochii lui sumbri, trupul masiv, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deveni un poet destul de interesant. — Ei, hai, n-o lua așa În tragic! Tu ai ales să vii la un colegiu din Est. Aveai posibilitatea fie să ți se deschidă ochii asupra zbaterii josnice a oamenilor, fie să treci ca orbul prin studenție și să nu observi nimic. Și n-ai fi suportat să fii așa - ca Marty Kaye. — Da, a recunoscut Tom, ai dreptate. N-aș fi suportat. Totuși e tragic să devii cinic la douăzeci de ani. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi, vă rog să vă țineți gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-o... — A fost doar o lovitură norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se aplecă și trase o lovitură aiurea care dădu greș cu jumătate de metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face fericit, jucăm pe cinci mărci partida. El zâmbi ușor și-și roti umerii: — Douăzeci de puncte vă convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui de onoare Al. Rosetti "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
valorilor, cei ce cunosc "revizuirile" d-lui E. Lovinescu vor surâde la încercarea unui obscur cetățean din Vaca Bălțată (Bunte Kuh), de a acoperi propriile sale contravenții cu pavăza legii lui Zarathustra. Aceasta despre ideologia cărții. În privința legitimității ei? Un orb, vorbind despre tablouri după relieful pastei uleioase, cunoscut dibuitor cu palma. La fel, d-l E. Lovinescu despre lirică. Iată exemple de opacitate: Emanoil Bucuță, purtătorul unui univers personal, poetul Cetății de Argint, este închis în aceeași carceră cu mimul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele-i de vise; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Bateau ivre venit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Admonestare! fetelor primiți bujori, din aceia roșiori. văd că m-ați admonestat, de parcă n-aș fi bărbat? vreți să-mi pun și ochelari, din acei negri, solari? sau vreți poate să fiu orb, și din ochi să nu vă sorb? chiar de toate-s adunate, eu vă spun că; nu se poate! Referință Bibliografică: Admonestare! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ADMONESTARE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364426_a_365755]
-
și ace de suflet. L-am desenat împreună cu vocalele de pe inima unui pian. Am întins mâna. Știam că vor veni râuri de nisipuri să mi-l acopere înainte de a-l stropi cu lumină. Triumfam pe culoarul care-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
prezentul și strigătul păsării din covrigul în care mă transform mai lasă-mi secunda fugară în iriși și-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului până când nu voi mai simți căldura formei trup de copil ascult muzica așa cum ascult genunchiul orbului lovindu-se de treapta cea mai înaltă a scării fără gânduri îți mai spun umbră stingheră că l-am visat se certa cu moartea și îi spunea bărbătește să plece îi amintea că l-a mai luat odată în ghearele
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
și cum ți-o amintești pentru a o povești. Gabriel Garcia Markez - Vorbele bine spuse produc bani. Tăcerea produce aur. Talmud - Mai putine dorințe, mai putine dezamăgiri. Confucius - Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi și orbii o pot vedea. Gabriel Garcia Markez - Viața poate fi înțeleasă privind înapoi dar trebuie trăită privind înainte. Kirkegaard - Nu întrerupe niciodată un dușman atunci când face o greșeală. Napoleon Bonaparte - Mită e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, pentru
CITATE MEMORABILE (78) de ION UNTARU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363819_a_365148]
-
termenul maxim dat de gurul Tache, cinicul ideolog al feseneului, pentru trezirea „stupid people”. Știa că 2014 va fi Anul Luminii!?! Se deschide o nouă fereastră pentru România. Vom rata și această ofertă, așa cum am mai făcut-o în Duminicile Orbului anterioare? Cine înțelege șansa schimbării va acționa. Cine va înțelege!?! Numai așa ne vom redescoperi demnitatea și vom începe o viață democratică normală. Nota Bene De Bobotează, tembeliziunile m-au dat pe spate! În loc să se ocupe de probleme țării am
TABLETA DE WEEKEND (51): DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA A III-A (OBIECTIV 2014) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363799_a_365128]