2,543 matches
-
Dar tu, Damian Drăghici l-ai luat pe Zâmbet...Trist. Și ai luat și o blondă surogat. Nici macar f()ocoasă nu e. O văzurăm toți, e epilata. Putea să fie o brunetă. Dar nu, tu vrusăși o blondă văpsita. Să orbesc da nu salivarăm toți. Suntem noi puriști, sanki creștini, dar tot cu ochii după mădulare scârbavnice. Ne place. Dar fără chiloți. Ce atâta mister? E prea acoperită...noi vrem femei dezbrăcate de mister. Să știm și noi ce luăm acasă
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
aș fi spus dacă n-ar fi venit la mine cu disperarea tuturor supușilor tăi pe care îi chinuiești și-i urgisești. Când valul disperării i-a luat pe toți, când se tânguie și se jelesc, când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost și tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boșorogule, și i-ai amăgit cu “un licăr de speranță”, o minciunică
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
îndeplinire poruncile de la scaunul domnesc, răpunerea vampirilor, rotunjirea vistieriei și multe alte gânduri de înavuțire și mărire. Plănuiau în același timp să-i lichideze pe căpitanii credincioși actualului voievod, precum și pe boierii care se opuneau îngenuncherii principatului în fața turcilor. Sultanul, orbit de strălucirea galbenilor, îi primi cu bunăvoință și pe loc îl numi domn pe „Papură - Vodă”. Și ca să nu-i fie zădărnicită porunca, trimise o ceată numeroasă ca să-l însoțească la cetatea de scaun și să-l alunge pe actualul
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
voievod al principatului mult râvnit, sub oblăduirea a doi boieri foarte bogați și cu mare trecere în fața Măritului Sultan. Acești boieri vicleni reușiseră prin șiretlicuri să întunece mințile celor doi căpitani Arnăutu și Sasu și, în același timp, să-l orbească pe sultan cu strălucirea aurului. Referință Bibliografică: VIII. COMORILE VAMPIRILOR (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
lui Tiberius făcea legea în Mediterana. Tiberius avea însă și defecte. Multe și destul de grave. Pleca urechea uneori, foarte ușor, unor bârfe și zvonuri care îi distrăgeau atenția și îl enervau, și de multe ori lăsa altor subalterni rezolvarea, sau orbit de furie dădea verdicte foarte dure în caz că se implica. Deși autoritar, era atras și nu se putea sustrage influenței unor persoane malefice din anturajul său crezând de fapt că aceștia sunt oameni integri și greșise cel mai mult în legătură cu Lucius
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
lumină a întregului patrimoniu ascetic și mistic, ca perspectivă înnoitoare, ca rezonanță și frumusețe liturgică, ca temelie și stâlp al Teologiei Ortodoxe, ca om în lumina chipului său creat întru asemănare cu Creatorul. Ego-ul trebuie absorbit întru asemănare, altfel este orbit de zorii sinelui în care se desfată și se răsfață norii patimilor. Verigile idolatre se înlănțuiesc în jurul iraționalului prin lăcomie și după rațional prin mândrie, curbând sensul metafizic al chipului de la a fi la a avea. La rîndul ei lăcomia
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
pot să cred că v-ați schimbat?!Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci?Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
Îți mulțumesc când primăvara vine, Că mărțișor, tu mi-ai adus în dar Pe Marceluș, ce poartă-un strop din mine, Și chipul tău, cu zâmbetul fugar! Iubita mea, nu știu americanii, Secretul ce te face fericit Și i-a orbit mândria lor și banii, Nu văd că primăvara a venit. Cuprinde-mă încet, se-arată zorii, Să scap de noaptea asta de cinci ani, Acum în țară se întorc cocorii, Să ne oprim din goana după bani, Vreau să lăsăm
TE CHEM CU DISPERARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365823_a_367152]
-
și-n haosul de necuprins / demonice umbre / imperiul și-au întins / și doar luna nebuna / cuprinsă de zbucium / dansa / întruna / întruna ... ” E o luptă continuă pentru că se nasc în același timp: „iubirea / dar și minciuna / ura / și trădarea / și visul - orbit de spaimă - / sub lacăte s-a zăvorât” (În anotimpul flăcărilor). Ca orice artist, Valentina Becart are o menire: „cioplesc cuvinte / din trupul gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
toamnă, prin goruni se-aude vântul, Ori sufletele celor vii din morți? Cel ce le-a pecetluit mormântul Îi va răzbuna pe rând, pe toți! Prin Apusenii mei mistuitor Mai trece duhul Iancului călare, Nu pângăriți bisericile lor, Vă va orbi lumina din altare! Domnilor, vă dau aici de știre, De morții noștri nu vă bateți joc, Lăsați-i dar să doarmă-n cimitire Cu aurul și-argintul la un loc! Am în mine o durere mută, Mută, cine știe până când
STRĂMUTARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365083_a_366412]
-
Nesătul de toate cele. Mândria li-i ca o salbă Asuprirea haină rece Au în toate prisosință Până moartea îi petrece. Râd de tot ce este sfânt Blasfemie li-i cuvântul Limba-i plină de venin A înveninat pământul. Cei orbiți de ei s-adună Și în taină-și zic mereu Ce-ar putea sa vadă oare Din înalturi, Dumnezeu? Stâng avere la avere Și se chiamă fericiți Nu dau lumii socoteală Nu-s de nimeni osândiți. Eu-n zadar mi-
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
au deoarece nu își mai judecă faptele sub lumina cea curată a preceptelor biblice care sunt cea mai înaltă formă de conduită în societate. Mai mult, dragostea de sine, meschinăria, dorința de înavuțire, mândria, disprețul față de aproapele lor le-au orbit inima și trăiesc în minciuna.unei false libertăți și moralități păstrând o aparență care întotdeauna înșeală. Ei nu mai au o gândire cronologică, nici conștiință, nu mai au Dumnezeu, nu mai au legi. Bunica mea spunea că un om care
CONŞTIINŢA – OCHIUL LUI DUMNEZEU ÎN OM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364869_a_366198]
-
dacă moșu’ Hobza murise, nu se mai ducea vara la munte cu oile. Venea mer- gând tacticos în urma Hobzoaicei, amușinân- du-i din când în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu cobora în sat într-o zi, devenea tare nerăbdător, se tot învârtea mârâind în jurul ei și în cele din urmă sfârșea prin a pleca de unul singur la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
faptul că tot făcând el naveta zilnic între Câmpuri și Capu’ Satului, ajunsese să-l cuoas- că toată lumea și chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se des¬cur¬ca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama un- de se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
din 16 ianuarie 2014. “ești frumoasă ca o duminică - mi-ai spus cândva- și poți transforma orice vis în realitate” deși eu nu mă văd decât o femeie normală nu merg pe ape nu transform apa în aghiazmă nu vindec orbi (deși mi-aș dori câteodată acest lucru) nu vânez stele să le pun în fereastră și nici nu vând iluzii muribunzilor dar nici să mă las răstignită din prea multă așteptare nu pot ... aș fi vrut să unesc timpul în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Când conducea regal o herghelie-n streche Și l-ai înlănțuit cu un lasou subțire Un bici aveai în gând și pinteni în privire Te prefaceai lupoaica, în stana lui săreai Și neprihane sacre la piept îi încălzeai Și îl orbeai cu fildeș de alb nebănuit Era mustang rebel de zări împătimit Buimaca tresăreai că dintr-un vis urât Când mirosea a rană de lat sculptat pe gât Și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi Și-i descântai de spaime
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
vadă, fiindcă acum, dacă moșu’ Hobza murise, nu se mai ducea vara la munte cu oile. Venea mergând tacticos în urma Hobzoaicei, amușinându-i din când în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu cobora în sat într-o zi, devenea tare nerăbdător, se tot învârtea mârâind în jurul ei și în cele din urmă sfârșea prin a pleca de unul singur la
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
era faptul că tot făcând el naveta zilnic între Câmpuri și Capu’ Satului, ajunsese să-l cuoască toată lumea și chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se descurca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama unde se află. Hobzoaicăi i
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
2016 Toate Articolele Autorului IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi duc să-i dau pă Boia ca să scap
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
viață. Unul dintre actorii care joacă aici, fascinant, luminând cu talent cărările teatrului românesc este actrița Ana Maria Donosa. Neiubind-o pe Ana Maria Donosa și pe toți ceilalți artiști de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, am fi orbi în întunericul propriei greșeli! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ana Maria Donosa. Orbi fără iubire, în întunericul propriilor greșeli / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul IV, 27 decembrie 2014. Drepturi de
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
din 21 octombrie 2016. IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi duc să-i dau pă Boia ca să scap
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
le omărî. Citește mai mult IXPrin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți.- Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta.- Ia, îi duc să-i dau pă Boia ca să scap
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
folositor, de la oricine (că nu se știe!)... chiar și prin cârciumi unde el își mai vărsa năduful, în vacarmul tânguielilor și boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]