1,729 matches
-
pentru că știai că Dumnezeu e peste tot și că ai deja tot ce Îți trebuie ca să fii fericită. În timp ce Père Joseph pronunța aceste cuvinte, cerul s-a deschis deasupra mea. lumina s-a revărsat de sus În mai multe valuri orbitoare și, cu fiecare val, mai luminos, un nou sunet de goarnă răsuna În Înaltul cerului din ce În ce mai Înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
leafă mare, cu sporuri de tot felul, cu locuință la vilă zugrăvită în calcio-vecchio și cu scară interioară, și, mai cu seamă, cu o femeie spre care se uită toți curgându-le balele când se-ntâlnesc la restaurant (M. Cărtărescu, Orbitor). ( iată − prezentativ de identificare: Și iată-l, măreț ca o viziune de hașișin, complicat și indescriptibil ca o planetă străină. Iată acea stâncă urieșească, scăldându-și picioarele-n mare, iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzându-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte sculptat în fildeș, arhitectură pustie... (M. Cărtărescu, Orbitor). ( iată − prezentativ citațional: Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937, pp. 286-287) (A. Marino, Pentru Europa). ( iată − prezentativ argumentativ: Iată de ce declarațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mult sau mai puțin stereotipizate). Un rol hotărâtor, în decodarea forței ilocuționare a enunțurilor, revine intonației: − urare: Hai noroc și la mai mare! (www.formula-as.ro) Măi București... hai, să trăiești! (www.jurnalul.ro) Hai, Cristos a-nviat! (M. Cărtărescu, Orbitor) Hai, la mulți ani! Sărbători fericite și un an mai bun decât ăsta de se duse (www.onlinesport.ro) - salut: 10 Iul 2006... Ești plictisitor și trebuie să iți spun hai larevedere, nu îmi meriți atenția... (forum.computergames.ro) Hello
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
să mor alături de el. — Mă bucur că ai venit. Cu un nod În gât, Tokichiro Îi Întinse mâna vechiului său prieten. Nenumărate emoții Învăluiră mâinile Încleștate ale celor doi. Armura lui Inuchiyo era splendidă. De la penele lăcuite până la șireturi, strălucea orbitor, nou-nouță. Pe spate avea prins un stindard cu blazonul reprezentând un boboc de floare de prun. Îți stă minunat, comentă Tokichiro, cu admirație. Dintr-o dată, se gândi la Nene, pe care o lăsase În urmă. Dar Își sili gândurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de Însuflețirea acelui oraș nou de-ți lua ochii, cu nisip argintiu așternut pe drumul care ducea la poarta castelului, treptele de piatră, făcute din blocuri enorme, pereții tencuiți și mobile din metal finisat. Și dacă priveliștea era Într-adevăr orbitoare, grandoarea donjonului cu cinci niveluri Întrecea orice descriere, privit fie de pe lac, fie de pe străzile orașului din vale sau chiar din curtea castelului propriu-zis. — Hideyoshi, ai venit, răsună glasul lui Nobunaga de după ușa glisantă Închisă. Camera, În mijlocul tuturor obiectelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
seama providenței. Călătoria mea acolo e pur și simplu ultima șansă. Dacă nu mă Întorc viu, știi ce urmează. — Doar forța. Se ridicară. Țipătul ascuțit al unei păsări se auzea de peste vale, dinspre apus. Frunzele roșii din direcția aceea erau orbitoare. Cei doi coborâră, În tăcere, colina, Îndreptându-se către tabără. Spectrul morții - și al despărțirii iminente - umplea atmosfera după-amiezei pașnice, plutind, tăcut, În gândurile celor doi buni prieteni. — Kanbei. În timp ce cobora cărarea Îngustă, În pantă, Hideyoshi privi Înapoi. Posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
război civil se sfârșise. Astfel, a-l ajuta pe Katsuyori să Îngenuncheze cu forța trupele clanului Oda sau a găsi vreo soluție infailibilă, era cu neputință. Clanul Takeda fusese Întemeiat cu secole În urmă, iar numele lui Shingen strălucise prea orbitor pe cer: Katsuyori n-avea să cerșească, la picioarele lui Nobunaga, capitularea. Takeda Katsuyori avea o voință puternică și cunoștea sentimentul rușinii. Printre oamenii de rând din provincie, se auzeau glasuri spunând că guvernul intrase În declin de pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-se prin mulțimea de oameni, se Îndreptă spre copacul sub care Nobutaka Își Înălțase stindardul. Înconjurat de statul său major, Nobutaka stătea așezat pe taburetul de campanie, ținându-și mâna streașină la ochi pentru a și-i feri de strălucirea orbitoare a apei. Dintr-o dată, se Întoarse și Îl zări pe Hideyoshi, care alerga spre el, strigând din mers. De Îndată ce-l văzu, pe Nobutaka Îl cuprinse un sentiment de recunoștință. Era un vasal pe care tatăl lui Îl instruise ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și deschidă Pleoapele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai biciuit tatăl pîn' la moarte în fața ochilor mei În timp ce-am stat legat cu funii și cu lanțuri grele. Fățărnicia-ți La nimic nu-ți folosi-va". Astfel vorbind, cu piciorul îl lovi. Norul e Sînge, răspîndind raze orbitoare peste ceruri, și-n nor Deasupra, peste-ale sale-ntinderi, se vede-un tron și-o pardoseala 280 De pietre prețioase înconjurate de douăzeci și patru de venerabili patriarhi, Și-aceștia iarăși înconjurați de patru Minuni ale Atotputernicului, De ne-nțeles, străbătînd totul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l fidel. “Locuirea” statuii de către zeu este surprinsă în Srimad Bhagavatam, prin imaginea în care, în fața unei situații extreme, petrecute în templul zeiței Kali, “deodată murti se topi. </footnote> și zeița țâșni, cu capul radiind de o lumină intensă și orbitoare ”. Și astfel ajungem din nou la faptul că zeii provin dintre oameni (v. §II.4.3.5), fie chiar și pentru simplul motiv că aceste statui sunt, peste tot în lume, antropomorfe! Din nou se pune problema manifestării unui arhetip
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
orientate spre vizibilitatea televiziuală este studiată la pistele de atletism și la terenurile de tenis prin utilizarea de culori în degrade. Cadrul este estetizat, sportivii de asemenea. Prin intermediul reclamelor, prin intermediul spectacolelor „reale”, televiziunea creează un nou spațiu sportiv, unul pictural-virtual, orbitor, la fel de iluzionist în perspectivă tridimensională, în satul cosmic din mileniul al treilea. Cu toate că deplasarea în spațiu, poate cu ajutorul vitezei avioanelor, să disocieze simțul tactil din Europa, altfel față de cel din America, cu toate că se atinge virtual în două secunde succesive Polul Nord
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cea a Sinelui profund, ar însemna că ființa noastră e una schizofrenică. De aceea vom spune că nu ne confundăm cu ce e trecător în noi, ci cu ce este veșnic, aici și acum. Mă recunosc în Sinele suprem, strălucitor, orbitor, în Lumină. Timpul iese din timp, iar eu rămîn fericit să trăiesc în eternitate. Fiecare poate fi astfel, doar înlăturînd ideea falsă că nu este realizat, cînd Sinele e acolo și nu așteaptă decît să fie recunoscut : "Iată, Eu stau
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
obținut în această țară de doamnele din această castă; extravaganțele, destrăbălarea, orgiile lor sunt perfect tolerate; nu li se cer decât protecții bogate și un lux insolent. Astfel era Bl... la București; lumea nu se ocupa decât de toaletele ei orbitoare; dădea tonul modei, domina balurile mascate și binevoia să schimbe acolo o strângere de mână sau un surâs cu doamnele din adevărata lume bună. Nu vă mirați și nu vă scandalizați de această familiaritate. Se venea la baluri pentru a
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cânta trist durerea frumoasei Ileana. Domnul și Sfântul Petru trec pe acolo, iar Domnul, întinzând mâna și spunând "amin", face să dispară izvorul și-l aduce la viață pe Făt-fruos. Acesta îl urmărește în depărtare pe Domnul, al cărui chip orbitor se vede în zare și lasă peste mare o dungă de lumină ca apusul soarelui peste ape. Făt-Frumos se închină Domnului și își amintește pe loc de fratele lui de cruce, care se prăpădea de dragoste pentru fata Genarului. Aceasta
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Un costum bogat de mire, din catifea cu fir de aur, se apropie hotărât, iar rochia de mireasă pare să dea înapoi îngrozită. O mulțime de alte rochii și costume se plimbă prin naos, iar giuvaerele, bijuteriile și dantelurile lucesc orbitor; dar veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în care mucegaiul sapă noi răvașe. seară cu/ dinți ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare trecere/ ne naște mai goi și mai străini./ cei rămași mai așteaptă încă/ viermuiala viselor rătăcite sub pernă, locul unde cioburile / sângelui strălucesc orbitor. cuprinși în întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și simbolism, metaforismul excesiv, imaginarul (auto)distrugerii caracterizează aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
pe diferite teme: O relație încă neîmplinită: artă-cotidian, Semnificația locului natal (la care Mircea Cărtărescu participă cu un text intitulat Bucureștiul copilăriei, unde se pot depista, în schiță, teme, motive și elemente de recuzită ulterior dezvoltate în Visul și în Orbitor) ș.a. Rubricile, unele mai persistente, se numesc „Constelații lirice”, „Viața literară”, „Anchete”, „Reportaje”, „Cronică plastică”, „Cronică cinematografică” etc. „Cronica literară” este susținută de Ion Cristoiu, alte comentarii intrând la rubrica „Panorama literaturii tinere”, unde scriu Alex. Ștefănescu, Ion Bogdan Lefter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
claritate(5); cunoaștere(5); Dumnezeu(5); fericire(5); galben(5); lampă(5); liniște (5); culoare(4); puritate(4); rai(4); cer(3); curat(3); curată(3); deschis(3); flacără(3); foc(3); frumos(3); încredere(3); luminos(3); noapte(3); orbitoare(3); rază(3); răsărit(3); sfîntă(3); veselie(3); adevăr(2); arde(2); biserică (2); candelă(2); colorată(2); credință (2); cunoștințe (2); dimineața(2); dimineață (2); energie(2); frumoasă(2); idee(3); luci(2); lumină(2); minune(2); negură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
floare; frumusețe; ghid; Iisus; iluminare; inepuizabilă; inspirație; Iisus Hristos; în casă; început; înger; întreruptor; lac; lanternă; libertate; limpede; lină; luceafăr; luci, soare; lume; luminoasă; lună; lungă; lux; matur; minte; moarte; mor; nădejde; neagră; negru; neon; nimic; noutate; oarbă; odaie; orbire; orbitor; oricînd; orizont; palidă; părinți; pericol; plăcere; plăcut; prielnică; pustiu; raze, soare; rea; reflectare; refracție; respect; roz; roză; seară; senin; senină; sfințenie; siguranță; sinceritate; slab; soare, ziuă; soluție; stea; stimul; stinsă; strălucitoare; strălucitor; susținere; șoc; știință; taină; tare; test; trezire; undă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei, fiind cunoscut pe linie paternă ca personificare a fricii de moarte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
public și mutate în cel dintâi. Mi-am amintit, parcurgând cartea, că, în urmă cu aproape două decenii, Ion Vartic a scris un excelent eseu despre spaima din Inspecțiunea lui I. L. Caragiale. În cartea lui Cătălin Ghiță, opțiunea finală pentru Orbitorul lui Mircea Cărtărescu e plauzibilă mai mult sub aspect axiologic și empatic decât tematic, însă rămâne în suspensie marele écart în timp între Mircea Eliade și autorul Nostalgiei, când sugerează construcția volumului și, într-o jumătate de frază, autorul însuși
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Moara lui Călifar de Gala Galaction, Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu, și Domnișoara Christina de Mircea Eliade. O subsecțiune consacrată, în oglindă, postfigurărilor temei include o analiză amănunțită a unui fragment din prima parte a volumului I al trilogiei Orbitor, Aripa stângă de Mircea Cărtărescu (privitor la asaltul unei cete de strigoi, pe care o dublează una de demoni, declanșat împotriva comunității rurale a Badislavilor). Este interesant de observat că același autor se poate înscrie cu opere în secțiuni diferite
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și scurta victorie este iluzorie, precum formele fantomatice care dansează: "O dată am prins mâna și mâna s-a topit în strânsoare, fără nici o smucitură, ca ochii să-mi râdă în față, cu orbitoarea lor lumină, rece și nepământeană". Timpul se pulverizează în particule irelevante și imposibil de cuantificat rațional: "Poate a durat numai cinci minute, bezmeticul joc; poate un ceas". Spațiul camerei devine prea strâmt pentru accelerațiile spectrale: "arătarea albă s-a strecurat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]