1,597 matches
-
dreptul de a aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei, fiindcă o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este falsă, pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sînt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin mărturisirea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că vor trăi până la adânci bătrânețe doar din iubire PĂMÂNTUL SFÂNT S-a nimerit să fiu și eu un pui de evreu menit a se așeza pe pământul acesta sfânt ar trebui să-mi port mîndria și nasul pe sus, orgolios că nicăieri în lume nu-i un alt pământ mai sfânt Nu, trăiesc doar emoția cu sentimentul omului care a avut norocul orb a fi parte din poporul ales de El DESPĂRȚIRI Totul e rânduit după carte Ne despărțim încet-încet
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
prin antrenarea atent supravegheată a unui număr mare de personaje. Borgia este compusă ca o suită de scene în care eroii se prezintă și se definesc în lupta necruțătoare pentru putere, la care iau parte familiile Borgia și Baglioni, la fel de orgolioase și de ireconciliante. Victoria nu poartă aici vreun însemn glorios, după cum nici înfrângerea nu este amprentată de eroism tragic. Partea rezistentă a dramei o asigură atmosfera, nu întâmplările propriu-zise. Nunta din Perugia dezvoltă motivul confruntării fără concesii dintre iubire și
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
fi ignorate câștigurile atitudinii narative detașate, finalizată în trei dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
a‑i acorda însă o importanță deosebită (nici nu ar fi capabili de aceasta). Ceilalți, dimpotrivă, construiesc tot felul de teorii și avansează un număr de ipoteze vătămătoare nu doar pentru ei, ci mai ales pentru semenii lor. Tentativa lor orgolioasă de a determina numele exact al Anticristului riscă să îi coste propria mântuire. Ei sunt integrați din oficiu, de Irineu, în categoria falșilor profeți sau a falșilor exegeți: Toți cei care numai de dragul faimei deșarte hotărăsc nume conținând acest număr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o absență ce însemna, de fapt, dominanța masculinului) și a plasat sexul („genul”) lângă celelalte categorii - popor, clasă, meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent Georges Duby -, căci „întreaga noastră documentație... este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Voievozi binevoitori, carotată de Domni ostili, întreruptă de replieri și de refugii, articulată de fapte, înțelepte sau abile, caracteristice unui „stâlp mare care au sprijinit toate nevoile țării”, presărată cu acte de generozitate și curmată brutal de un Voievod orgolios (și el îndatorat marelui postelnic) și de mașinațiunile celor două „vase réle” - unul „românesc” (Stroe vornicul Leurdeanul) și altul „grecesc” (Dumitrașcu țarigrădeanul, văr al lui Constantin Cantacuzino), pe care Stoica Ludescu nu ostenește să le împroaște cu blesteme. Și a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinții Sale, să plângǔ mulțimea păcatelor mele”320), repetat peste o lună (în octombrie), Elina Cantacuzino, veritabil, dar și orgolios „șef”, în acel moment, al casei Cantacuzinilor, le cerea fiilor ei să locuiască împreună („întăiu, fiei mei, să vă îmbrăcaț cu frica lui Dumnezeu și aceluia unuia să slujiți, și lui să vă închinați, și să iubiț unul pre altul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral se supraevaluează, căutând să iasă cu orice preț În evidență În cazul orgoliului, sau, dimpotrivă, este rezervat până la adoptarea unei atitudini de refuzarea a afirmării, În cazul modestiei. Pe de altă parte, percepția exterioară, de către ceilalți, atât a persoanei orgolioase, cât și a persoanei modeste. Orgoliosul este o persoană distantă, dar care, prin distanța pe care o pune Între el și ceilalți, este ocolit sau refuzat În mod deschis de către aceștia. El este și rămâne absolut singur În egofilia sa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu orice preț În evidență În cazul orgoliului, sau, dimpotrivă, este rezervat până la adoptarea unei atitudini de refuzarea a afirmării, În cazul modestiei. Pe de altă parte, percepția exterioară, de către ceilalți, atât a persoanei orgolioase, cât și a persoanei modeste. Orgoliosul este o persoană distantă, dar care, prin distanța pe care o pune Între el și ceilalți, este ocolit sau refuzat În mod deschis de către aceștia. El este și rămâne absolut singur În egofilia sa, antipatizat și lipsit de prieteni. Modestul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje în versuri, efecte sonore, „ritmică alegorică”. Sumedenie de personaje, „personaje corale și speciale”, „personaje reci” („voci”, „umbre” ș.a.), personaje-măști, balerini. Toate, slujind un proiect dramatic orgolios, dar fără o deosebită percutanță în plan valoric. Talentul, la S., nu-i pe măsura gândirii lui teatrale efervescente. Într-o țară capitalistă - ca om de stânga, autorul are ce are cu burghezia ahtiată după îmbogățire -, o societate, Harmonia, își
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
cei cari nu găsesc o românească și infamă scuză în indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de sponsorizare, odată cu neputința de a o primi într-un mediu social opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul femeii buimace, femeia „cu două mâini stângi”, de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cu o inteligență pătrunzătoare și un mare instinct de adaptare (Paul Ștefan), al doilea - un medic tăcut și dur (Spurcaciu), iar ultimul - un jurnalist inteligent și intrigant (Adrian Popescu). Femeia pe care și-o dispută tinerii este Luchi, o medicinistă orgolioasă și imprevizibilă, ca toate femeile din proza lui P. Studiul acestor pasiuni va ocupa un loc important în roman, însă, înainte de a defini psihologia individuală, prozatorul încearcă să fixeze, potrivit metodelor sale, psihologia socială a momentului și, astfel, prezintă un
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
siguranță percepției Caracterizare directă și indirectă: "Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea" "....Izbutea să fie adorata de camarazi" fascinație - idealizata, angelica trăsături ale personajului masculin: orgolios, posesiv, fascinat, lucid etc. Maitreyi: Verbe ale percepției subiective: "mi se părea", "am văzut", "m-a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
factorului exterior, iar noile etape ale protagoniștilor se confruntă, mereu, cu prima vârstă, paradisiacă. T., printre primii în epica românească, întreprinde acum o analiză a psihologiei adolescentului. Elev în ultima clasă de liceu, Dan Deleanu pendulează între stările de timiditate orgolioasă, dublate de reveria poetică, și îndrăzneala de a revendica prețuirea și afecțiunea celor din jur. Privește viața sub semnul absolutului, socotind că nimic nu îl poate opri de la realizarea, în cel mai scurt timp, a idealurilor sale. Nucleul arderilor sale
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
insistând asupra gesturilor protagonistului, un copil și un adolescent nesupus, insurgent prin excelență, care nu acceptă opreliștile și convențiile. Confruntarea cu o femeie mai în vârstă, prin care parvine și revelația erotică, îl va ajuta să evadeze din limitele lui orgolioase. Ulterior, prin experiențele surprinse în celelalte două părți, el se maturizează, își depășește individualismul și, intrând într-un timp social și istoric dureros, își asumă destinul generației sale. Odrasla lipsită de griji se regenerează moral, se implică în evenimente: cedarea
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
o impresionantă rememorare a talentului dirijoral al lui George Enescu), și repede dispăruta „Actorii au cuvântul”, sub acroșajul generic „Azi ne vorbește...”, unde s-au perindat cu amintiri Constantin Maximilian, Constantin Tănase, Dina Cocea, Maria Filotti, G. Storin. Cu satisfacție orgolioasă cititorii sunt anunțați în numărul 357/1945 că ziarul „și-a asigurat colaborarea marelui scriitor și vechiului democrat Gala Galaction, distinsul fruntaș al scrisului românesc și venerabilul slujitor al altarului”, care promite un ciclu de douăsprezece articole-amintiri literare, Povestea cărților
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
de experiența publicațiilor avangardiste care au precedat-o (între care „75 HP”), U. se lansează cu fervoare negativistă și intransigență, trezind ecou în presa vremii. Fără opțiunea unei orientări explicite în peisajul experimentalist al avangardei, revendicându-se doar din izolarea orgolioasă și originalitatea șocantă a patronului spiritual al cărui nume îl poartă, U. adoptă maniera suprarealismului, curent care din anul 1928 atrage cam toate grupările avangardei românești, deși termenul ca atare nu apare în articole, înlocuit prin noțiunea mai generală modernism
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
a împiedicat să o practice, neputându-se pregăti pentru ea. „Eu nu am putut să mă fac medic - spune un părinte - dar vreau ca fiica sau fiul meu să urmeze Medicina.” 5. Într-o altă categorie de părinți se află orgolioșii, ei fac din alegere profesiei pentru propriul lor copil o problemă de ambiție. „Vreau să-i arăt lui cutare (de obicei prieten) că și copilul meu poate face o facultate. „Acești părinți nu se întreabă dacă fiul sau fiica lor
PĂRINŢII, PARTENERI ACTIVI ÎN CUNOAŞTEREA ŞI VIITORUL COPIILOR. In: Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
n-am avut alt soare decât Umilința”. Asemenea lui Al. Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii sale paradoxale, neînțeleasă de contemporani. Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic împărat”, nu se visează mergând spre „cetățile albe” ca emir, ci își asumă condiția singurătății umile: „Am rămas în orașul meu singur/ ca o pasăre ucisă de
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
în șea, prognatism, malformații ale membrelor, ale feței și capului, imaturitatea organelor genitale etc.; - stigmate psihice: oprirea în dezvoltarea psiho-intelectuală, imaturitate afectivă, nedezvoltarea limbajului, instabilitate, impulsivitate, dificultăți de adaptare-integrare socială, amoralitate, conduite agresive etc.; d) atitudinile bolnavului: umilă, neliniștită, agresivă, orgolioasă, rezervat sau agitat etc.; e) ținută și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar și șoptit sau refuză să vorbească. Dimpotrivă, este comunicativ, deschis, vorbăreț. Agresiv, amenință, se consideră
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și interesat de bolnavii pe care-i are în grija sa, permanent alături de aceștia și de familiile lor. b) Medicul „om de știință” este tipul de cercetător, interesat numai de obiectul și rezultatele cercetărilor sale, experimentalist, detașat de suferința bolnavilor, orgolios, dornic de descoperiri și de glorie profesională. c) Medicul pedagog este ocupat cu instruirea studenților cărora li se dedică. Este riguros, ordonat, didactic, sintetic, își caută cu multă atenție „cazurile de afiș” pe care să le prezinte la curs, adună
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]