854 matches
-
pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă, dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai bine. Cu ploaia - bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un străin, intrat in atelier pentru a-și repara ceasul. Povestea cu Banca îl acuză cel mai tare. O asemenea spargere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zburat. Lumea a stat mai mult în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu aceasta e problema, fiindcă noi nu putem crede în așa ceva...” ...De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul a bătut iar. De când cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iar târgoveții. Au fost și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu tulburase, așa cum se așteptaseră cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse anapoda! Cine știe ce drăcovenie mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini, ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și era amiază! După ce că nu vestise nimic, se mai și stricase! O rablă! Meșterul se făcea că habar nu are. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dacă și lui i-ar fi ars de așa ceva. Nu-i ardea fiindcă murise. Așa cum mor uneori bătrânii: de inimă. Mergând pe stradă, chiar în preajma postului de jandarmi. La nouă și treizeci și șapte; lovit, ornicul de buzunar atunci stătuse. Orologiul, în schimb, nu fusese atins de nimeni și de nimic la ora aceea! Așadar, se oprise singur! Se săturaseră cu toții de istoria asta! Cu ultima gogoriță, potlogarul urma să-l lase țuț! Poate pe alții! Văzuseră și trăiseră atâtea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-l lase țuț! Poate pe alții! Văzuseră și trăiseră atâtea, nu erau ei aceia! Să fie dus la doctor marțafoiul, să i se facă autopsie și analize! Alte cercetări, pe urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se facă autopsie și analize! Alte cercetări, pe urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a luat zilele. A fost un fleac pentru el să-l facă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Să mai...” Dar oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de lamele din cel mai fin oțel, de șuruburi de jucărie, de piulițe și contrapiulițe, pentru care, probabil, înainte de meșter, nimeni pe lume nu mai făurise chei! Câte și mai câte nu erau! Și totul făcut de Ceasornicar! Un asemenea orologiu ar fi prevestit, fără greș, chiar și sfârșitul lumii: nu mai era loc de îndoială! În tăcere, urcau doi câte doi pe scara din cărămidă și, după ce priveau buimaci dantelăria dinăuntrul ceasului, coborau duși pe gânduri, printre cei de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o societate a femeilor titrate, trebuia acum să-și dovedească priceperea în lucruri folositoare cetății. Să pornească orologiul! Să-l repare dacă era stricat! Apoi, după ce-i stabilea principiul de funcționare, să-l deseneze piesă cu piesă, să-l măsoare până la ultimul șurub. Ar fi devenit, astfel, posibilă fabricarea unor ceasuri aidoma. Institutul meteorologic vroia neapărat unul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dar nici nu a desprins-o bine, că alta a și căzut! Apoi încă una, după care au început să se năruiască și arcuri, și pârghii, și lagăre, și axe, și grile, și restul rotițelor, totul, de parcă, niciodată, nimic - în interiorul orologiului - nu avusese vreun loc precis! Încurcate în arcurile mai mari, sute de componente, dacă nu peste o mie, au continuat, vreme de câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un amalgam din care nici un element nu mai putea fi separat fără a strica și mai și sistemul. ...Toate încercările făcute pentru reconstituirea orologiului s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba și câțiva din străinătate, au spus același lucru: nu se poate! Și nici nu au crezut o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de târgoveți. Nu mai pomeniseră așa ceva în meseria lor, plină de cea mai adâncă rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns, pentru a pune stăpânire pe urbe, așa credeau. Fusese un ins periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama. Acum erau - în sfârșit - feriți. „Gata, au scăpat!” i-a zis Profesorului de naturale Filozoful când l-a întâlnit. „Nu o să le mai sune orologiul! Masa o să le fie masă, casa casă și somnul somn! De-acum, și binele, și răul vor veni fără veste, așa cum erau obișnuiți...” „Crezi că povestea asta nu a însemnat chiar nimic pentru cei de-aici? Vor trece chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
obișnuiți...” „Crezi că povestea asta nu a însemnat chiar nimic pentru cei de-aici? Vor trece chiar așa de lesne peste cele întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
numai o părere. Și inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mișcă în această lume eternă..., ea este orologiul ei. Și astfel fantazia nu mai este reflecția lumei astfel cum ea se arată ochilor într-o reală trezvie, ci, ca în fantazia poetului și a artistului, se ridică în jur în petrificațiunea ideilor 42 {EminescuOpXV 43} eterne ce reprezintă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
asocia și, daca lovești acea toacă *, deodată s-aude rezonanța tuturor înruditelor. Un om învățat poate dar să le stăpânească. Dar cu cât e mai necult, cu atâta mai mult se vede. Cellalt îl consideră ca pe o mașină, un orologiu, îl întoarce, ca să vadă dacă iar va suna ora ce el o așteaptă. Orce convorbire între oameni este întemeiată pe asociațiunea ideilor. Homme-moyen. Curs spontan, involuntar, orb al ideilor. Observatorii au constatat cum că sunt oameni, cari sunt ca orologii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
orologiu, îl întoarce, ca să vadă dacă iar va suna ora ce el o așteaptă. Orce convorbire între oameni este întemeiată pe asociațiunea ideilor. Homme-moyen. Curs spontan, involuntar, orb al ideilor. Observatorii au constatat cum că sunt oameni, cari sunt ca orologii, așa încît poți calcula ce va suna. Asemănat produce asemănat. Idei atrag asemănătoare. Apoi antiteza. Dar ceea ce s-a-ntîmplat real, atunci se asociază involuntar. Este spontaneu. N-a succes cu stabile legi. Nu se știe daca în aceste asociațiuni nu este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din spate noțiunea abstractă ajutor urmată de cuvintele postmodernismul noul posmodernism gradualizat so flo noile orientări de la chicago noile reprezentări arta algoritmică alternomodernismul arta transgresivă metamodernismul net art atenție se închid ușile de piatră Balada inimii țin ochii închiși în fața orologiului sau oglinzii balada din inima ta sau a mea se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să mi se piardă sufletul în roșul lor descântec Rămână scris! Pe nicovala timpului să ne-nfrățim cu timpul, ne fie clipa liberă pe nori, să ne răsară gândurile-n gând cu anotimpul, ne fie gândul veșnic lângă sori. Pe orologiul timpului rămână scris, că am răsărit cu primăvara-n gând și am trecut prin clipe,iar timpul nu ne-a zis că ne-am oprit cu clipa în pământ. Rămână încrustat pe-al timpului cadran că am trăit secundele cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]