1,115 matches
-
principiu focalizant, un pol al forței și partener oarecum demonic, declanșator al amorului devorant: Nu am putere să mă-mpotrivesc; / Chiar de-aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Botoșani su ma prevăzută pentru ajutorarea lui Eminescu 285. Scipione Bădescu considera aceasta "o regretabilă nebăgare de seamă. Ar fi și dureros și rușinos, ca istoria contimporană să fie silită a transmite viitorului trista pomenire, că țara românească a fost osîndită să străbată o epocă de-atîta cruzime, încît cugetători iluștri, ca Eminescu, cărora generațiunile viitoare le vor ridica desigur monu mente să fie lăsați a pieri de... foame!"286. În ultimele cuvinte, trebuie să recunoaștem o exagerare intenționată. Din banii care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în spaima ucigașului la auzul bătăilor în ușă, mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se face simțită tocmai în această neodihnă, în această veșnică teroare la care sunt osândiți soții criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru totdeauna somnul de teamă că, adormind, îl vor tortura în vis fantomele victimelor lui? Lady Macbeth, mai dârză și mai rezistentă la început, nu devine ea însăși un soi de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de arheologie la trei secole după moartea (!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și pentru multă vreme. Bibliografietc "Bibliografie" Salut, ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
omenească... Că Cristos nu a murit cu adevărat, nu a Înviat și nu s-a Înălțat la ceruri cu adevăratul său trup. De asemenea, ei resping Vechiul Testament, cu excepția Psalmilor, și spun că toți Părinții din Vechiul Testament, Patriarhi și Profeți, sînt osîndiți, după cum sînt toți cei care au fost Înainte de Cristos... Îl Înfierează pe Ioan Botezătorul și spun că este osîndit... Spun că Legea lui Moise a fost dată de Diavol și că acesta i s-a arătat lui Moise În rugul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adevăratul său trup. De asemenea, ei resping Vechiul Testament, cu excepția Psalmilor, și spun că toți Părinții din Vechiul Testament, Patriarhi și Profeți, sînt osîndiți, după cum sînt toți cei care au fost Înainte de Cristos... Îl Înfierează pe Ioan Botezătorul și spun că este osîndit... Spun că Legea lui Moise a fost dată de Diavol și că acesta i s-a arătat lui Moise În rugul arzător... Spun că Lucifer s-a dus În cer și i-a ademenit pe Îngerii lui Dumnezeu, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la cer, s-a luptat acolo Împotriva lui Dumnezeu și a pricinuit căderea multor Îngeri. Sufletele sînt demoni Închiși În trupuri. Îngerii cei răi, Închiși În trupuri, se vor Întorce la cer prin botez, purificare (purgationem) și penitență. Respingînd și osîndind Vechiul Testament, ei spun că este al Prințului Întunericului 72. S-ar părea că ne Întîlnim aici cu o formă stîngace de origenism, combinat cu maniheism și păstrînd o parte din consecințele de ordin etic și practic ale unui bogomilism remaniat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de vie. Potrivit unei glose la manuscrisul vienez, vița de vie se numără printre cele douăzeci de specii pe care Diavolul le-a plantat În Paradis, care este un loc rău. Plantele nu sînt intrinsec rele; vița de vie este osîndită cu deosebire, fiindcă „Diavolul și-a introdus pe ascuns (latenter) gustul său În ea”74. Singurul lucru ce poate fi definit, În deplină siguranță, drept rău În viziunea bogomililor este concupiscența, a cărei chintesență e Diavolul. Bogomilii se abțin de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rezumatul dat de el este absolut corect), atunci ce diferență mai există Între ei și „romani”? Dacă e adevărat că Domnul, adevăratul Dumnezeu, a făcut la Început bărbatul și femeia, păsările și animalele și toate celelalte corpuri vizibile, atunci de ce osîndiți voi zi de zi lucrarea cărnii și unirea bărbatului cu femeia, zicînd că este lucrarea Diavolului? De ce nu mîncați carne, ouă, brînză și toate cele create de preabunul vostru Creator? Și de ce osîndiți atît de aspru pe cei care fac
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și a aștepta în această privire totdeauna deslegarea onor. minister; căci nu este decât prea natural ca, mutându-se școala la o depărtare de o oră, mulți din copiii care începuseră să nu mai urmeze studiile și școalele să fie osândite la o muncă de Sisif, la vecinice începuturi, la un învățământ fără de continuitate. De aceea cred și în cazul prezent că e de demnitatea administrației centrale a statului de a ordona deschiderea școalei în localitatea hotărâtă odată, anume în Șcheia
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sînt El și Ea, libertatea e dramatic îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate fi manevrat un "grup de oameni ai muncii" care, cu o rinoceristică mînie, să osîndească abaterea de la morală și atentatul la "tihnă, echilibru, liniște". Liniștea castratoare a unei societăți ținute în chingi. El n: fată dragă, strîneg hățurile. Nu-l lăsa chiar de capul lui. E prea liber, înțelegi? Și cînd omul e prea liber
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de identitate cuprinde în el un trecut de răscoale și jertfe, Horia, Bălcescu sunt invocați alături de Munții Carpați, ce-au stat și stau de strajă țării. Sunt invocați Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul sol al sfintei măști, precum și cei osândiți la Doftana, ostașii de rând ai partidului. și iată-l făcând portretul patriei: "Ești drum sădit cu lună/ și-mprejmuit cu soare/ săpat cu munții prin veacuri/ cu veșnice izvoare." Pe Nicolae Dragoș îl refuză deocamdată marile idei și rămâne un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fată neștiutoare de răutatea omenească, și iubire a fost viața mea zi de zi... Am greșit și recunosc toată grozăvia nebuniei mele... Nu vreau decât să ispășesc... N-am nevoie de judecata voastră pentru că m-am judecat și m-am osândit singură. Dacă ați fi loiali, nu m-ați tortura lungind orele, otrăvindu-mi clipele una după alta... Dar nu sunteți... Ascultă, Piedro, dacă nu m-am ucis încă este pentru că încă mai simt că îți pot fi de ajutor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze și că prin urmare el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osîndit, n-are să-și impute nimic, nimic..." Narațiunea urmărește, încă din primele manifestări ale răului interior, simptom al unei crize iminente, o simultaneitate copleșitoare a vocilor: mai clară și mai automată, vocea defensei; mai insinuantă și reprezentată încă de crîmpeie fără
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dreptate“ atunci care mai este rolul „instituțiilor“? Ei, judecătorii, aveau misiunea de a-l ajuta oricând și mai ales de a-i oferi sfaturile nece sare pentru a ieși dintr-o asemenea situație. Și nu numai ei. Iată discursul: „... nu osândește sfânta pravilă spre moarte pe Uescu, ca un ucigaș, dar cu toate acestea Uescu, având multe mijloace de a-și afla dreptatea, de a-și înfrâna soția și de a dăzbăra pă sărdaru Slătineanul de casa lui și necăutând-o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și viața. Să nu-i lăsăm prin urmare să ne părăsească! Să nu lăsăm morții noștri să moară! Cei mai puri și mai generoși sunt morții tragicului nostru solstițiu, "decembriștii" acestui veac care, iată, apune fără glorie. Să nu-i osândim, prin uitare, la o nouă moarte! "Chipurile, vorbele, gândurile morților trăiesc în noi, iar pământ e numai lutul", spunea N. Iorga, preocupat de aceeași idee a continuității de mesaj de la o generație la alta, continuitate compromisă uneori de absența vinovată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adevăratele lui trebuințe, de cadrul real în care acestea puteau primi un răspuns, de primejdiile ce pândeau orice nouă construcție etc. "Din momentul în care se recunoaște că suntem în tranziție, din acel moment se recunoaște legitimitatea criticii și se osândește lenevirea, care așteaptă binele în viitor fără nici o luptă, în care văzând răul, îl măgulește cu speranța că se va îndrepta de la sine. De la sine nu se îndreaptă nimic în capetele unei generații; căci orice cultură este rezultatul unei lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această chinuire tristă, fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei tentative de evadare. Din acest punct de vedere, interesează cele câteva chei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Ție pe veci (...). Dăruiește-mi miracolul recules dinaintea primei clipe, rană pe care n-ai putut s-o înduri și te-a stârnit să faci o spărtura în neant și să deschizi aici acest bâlci al timpurilor și să mă osândești astfel la univers, la umilință și rușinea de a fi". Cioran vede în singurătate premisa esențială pentru întâlnirea cu absolutul, de aceea pe Dumnezeu îl învinuiește și de a-i fi luat absolutul, condamnându-l la "ne-singurătate": "Singurătatea îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sufletul lui Pavel; prin gura lui Pavel grăiește Hristos<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Primejdios lucru și pentru predicator și pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
comme une couleuvre): Aflat la originea păcatului originar, parțial responsabil de osânda pe care Dumnezeu le-a hotărât-o oamenilor pentru neascultare, șarpele, din câte știm, nu a fost pedepsit. Pedeapsa este pentru bărbat și pentru femeie: el a fost osândit să muncească pentru a trăi, ea, să nască în dureri. Animalul în general și năpârca în special știu să lase lucrurile să curgă. Decât să spunem că năpârca e leneșă, mai degrabă am spune că "lasă totul să curgă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sufletul lui Pavel; prin gura lui Pavel grăiește Hristos<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Primejdios lucru și pentru predicator și pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
asupra căreia au trecut huni, goți, avari, vandali și atâtea alte seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară tocmai acum în secolul naționalităților”. Înflăcăratul apărător al independenței atrăgea atenția 15 asupra faptului că neatârnarea se obține și se păstrează cu sacrificii și jertfe. A fi independent arăta Mihail Kogălniceanu în, Texte social-politice alese, înseamnă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
asupra căreia au trecut huni, goți, avari, vandali și atâtea alte seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară tocmai acum în secolul naționalităților”. Înflăcăratul apărător al independenței atrăgea atenția 15 asupra faptului că neatârnarea se obține și se păstrează cu sacrificii și jertfe. A fi independent arăta Mihail Kogălniceanu în, Texte social-politice alese, înseamnă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
pentru care, neputându-se scoate sare din adâncime mai mare, se părăsesc groapele îndată ce agiung la 360 palme adâncime Săparea sării se face de șalgăi și de arestanți; acei întâi sînt scutelnici așezați pe moșia statului, iar ceialalți, pentru crimene osândiți pe un număr de ani sau pe viață sînt îndatoriți a lucra o câtime hotărâtă de sare. Încât, în 14 sau 16 ceasuri lucrătoare la un crivac, cu 3 cai, se scot 250 bulgări de sare în câte 60-80 ocă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]