21,114 matches
-
Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor. E un excitant, un afrodiziac. Rostindu-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o înrîurire puternică asupra simțurilor. E un excitant, un afrodiziac. Rostindu-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
un excitant, un afrodiziac. Rostindu-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de pește călcate din greșeală,/ Să știți că vă aflați lîngă izvoare" (Sturionii). Peisajul funebral e uneori scufundat în melosul îmblînzitor, eminescian, doar părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pe umerii unei femei" (Ursul). Caracteristic însă, iubitul prezumat are constituția unui spectru: " Apoi începe și el să mă cheme,/ Pe numele mic, și mi-e frică să strig,/ Aurelian, împăratule dă-mi mîna,/ nu-mi pasă că lipsesc trei oase din ea" (Aurelian, împăratul). Nu mai puțin spectrală e făptura femeii care imploră iubirea: Acum neclintit rămîi și strig,/ Doamne, de ce nu ai făcut atunci/ Să vină cineva să-i dea de veste/ Să se apropie cu ochii-nchiși/ Că
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
trăsături memorabile. Ele vorbesc cu o singură voce, aceea a naratorului, dar nu reușesc să dezvolte o idee "înaltă". Se vor chiar personaje cu identitate bine definită, numai că sînt de hîrtie, nu dau impresia că există în carne și oase. De dragul simbolurilor autoarea sacrifică narațiunea și protagoniștii. Frumusețea metaforelor ("Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
entuziasm și scepticism, reluînd sub ochiul unui cititor-spectator de astăzi fapte care au umplut la vremea lor paginile de senzație ale ziarelor. Daimonion-ul artistic al lui Vlad Zografi mizează pe scepticism, punîndu-ne față în față cu Răul în carne și oase: însuși diavolul, "împielițat" într-un jurnalist elvețian, vine în România pentru a corupe o societate proaspăt ieșită în lume. Ceea ce întîlnește aici îi depășește previziunile cele mai optimiste: o lume plină de infirmi, cerșetori, alcoolici, o lume în care hoții
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
și să-și apere «cu dinții» părerile despre lume și viața. Mai ales viața satului românesc. Apoi am văzut-o la televizor, că tânăra speranță a scrisului în Quebec, Canada și, ceva mai târziu, am întâlnit-o «în carne și oase» ca autoare consacrată de critica literară și de iubirea publicului. O ființă frumoasă, delicată, fără aere de vedetism. Scriitoarea a publicat 6 volume, dintre care 3 au fost scrise direct în franceză, iar celelalte în română. Ea continua un drum
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
și în cel următor,/ o să-mi iau lumea-n cap/ numai după ce voi vedea cu propriii mei ochi/ ce fel de pămînt am sub cer/ și ce fel de morți am sub picioare./ Mă pot sprijini pînă-n fundul pămîntului pe oasele lor?"". După ce a ieșit dintr-un soi de mundus subterraneus care e Gulagul, autorul nu poate fi decît sceptic, un sceptic fără margini. Orice e posibil a se întîmpla, orice i s-ar întîmpla îi este oarecum indiferent, sub stigma
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
după teze și sperînd a le valorifica spiritul) solicitarea de a fi creată o Uniune a Scriitorilor Comuniști. Din textul d-sale acest termen final al titulaturii s-a evaporat. Așa se explică de ce un scriitor comunist pînă în măduva oaselor ca I. Lăncrănjan trece drept disident, fiindcă a fost antimaghiar (disidenții propriu-ziși fiind menționați de către dl Ungheanu doar pentru că, emigrînd, ar fi lăsat mari datorii la Fondul Literar!), de ce un istoric ca Dan Zamfirescu, pentru care Ceaușescu era Providența însăși
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
perfect comunistă. Cu o lege a secretului de stat care face să râdă și curcile, cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată că o duce mai prost!), la minciună și ticăloșire în
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
coșmar, după o rețetă ce ține de logica ilogică a înlănțuirii onirice: "Am văzut apoi un eșafod uriaș pe care era tras pe roată însuși Horea, dar lângă el mai erau și alții care nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
partener de chin, de bucurii, de suferință, de mărire și de decădere pe sufleurul său fidel Frank. Un personaj martor la neputința actuală dar și la gloria trecută, incitator pentru Barrymore în pasivitatea sa, o enormă oglindă în carne și oase. Cu el și alături de el face o incursiune în amintirile scenei și ale vieții, pe care sufleurul le cunoaște deopotrivă. Acțiunea se petrece în 1942, cu puțin timp înainte de stingerea lui Barrymore. Cu ultimele puteri vlăguite de alcoolism, de o
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
așteptat cu anii/ respins de ceara sleită între degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
absolvent al Facultății de Automatica și Calculatoare din orașul natal), a cărui grafie dobîndește nu o dată întorsături "inginerești". Expresionismul cosmotic primește în felul acesta un altoi "tehnic": "a venit un om ruginit/ și a cerut ulei să-și toarne/ pe oasele înțepenite./ a venit altul și a rîs de primul/ și l-a lovit cu un ciocan pînă/ l-a facut fărîme. odată cu el/ întreg peisajul s-a făcut țăndări/ precum un geam izbit c-o piatră./ altcineva s-a apropiat
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Propunîndu-si să-și imite personajele preferate, Alonso Quijano chiar intra în pielea lor. Trece pragul dintre viață și ficțiune. Joacă lui e de-a cavalerii din române. Dar așa cum nu deosebește păpușile lui Pedro de niște ființe în carne și oase, tot așa nu deosebește între propria existența reală și aceea fictiva a cavalerilor rătăcitori. Și nu e bine spus că la urmă, se trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în La Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea lovind sarea mă-nversunez./ Vibrează insomnia pe metereze înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul într-un vis de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență specializată în
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
muncitorii. Astfel, Marcu, suferind un minor "accident de muncă", scoate la iveală din cizma un... bocanc, captura de război de la un pilot american, căzut la Ploiești în spatele livezii tatălui său; militarul, care păzește ambasada își face gimnastică mintală troznindu-si, "plăcut", oasele cefei; tentativă securistului Luca de a-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre ușoare să fi adiat același văzduh?/ Înălțați pe vîrful picioarelor desculțe, cu pielea tînără,/ poate băteam aerul încins din preajma, gonind împotrivă-ne/(că două trenuri, în unul e un chip ce se pierde)/ uimiți că nu ne mai înăl
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
iezuiți, pe socialiști și pe evrei împreună. Dacă Apusul va ști să impună cu forța emanciparea evreilor, românii vor ști să reziste. Cu un simț profetic macabru, Slavici (scrie Carol Iancu) a prevăzut soluția finală: ăDacă va ajunge cuțitul la os, Europa creștină și iudeo-germană va fi pentru noi, si nu pentru semiții mozaici! Știm cât de iubiți sunt evreii în țările occidentale! Să încerce să ne ducă până la disperare și atunci să nu ne învinovățească dacă focul aprins...a". Nu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
beneficiat de oficiile unei minți lucide, conștiente că un instrument didactic se cade să aibă obiective precise și strategii pe măsură. De altfel, majoritatea autorilor români de manuale nu dau semne că s-ar adresa unor elevi în carne și oase ai erei mediatice, încercînd să-i ispitească la exercițiul cititului și mai ales să-i motiveze pentru asta, propunîndu-le un patrimoniu de valori atractiv și credibil. În manualul de care vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
transformă în alte cuvinte sau chiar posibilitatea de a face, din anumite sintagme, noi sintagme, prin redistribuirea pauzelor dintre cuvinte: "Alb astru,-n cearcăn vânat, oare,/ acolo, rană și-a deschis?.../ ...A colora-n așa deschis/ albastru,-ncearcă,-n vânătoare,// os orb de leneș Inorog,/ gri-galben-roz, cu luare-aminte;/ gri, galben, roz: culoarea minte./ O sorb. De lene. Și n-o rog." (A II-a "tautotofonie" din vol. Salul, eșarpele Isadorei). Toată această jonglerie lingvistică poetul nu o face numai dintr-un
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
pitorescul suprarealist al asocierilor: vrăjitoarele spațiului tradițional românesc "dezleagă de frică, de răsăritura, boala copiilor, de argintul viu", "rezolva cazuri de cununii legate, făcut de urît", "lucrează cu magie albă", "cu magie albă, neagră", "cu plante", "cu talisman", "lucrează cu os de pește, cu miere", "rezolva prin cruce și icoana, prin piatră de talisman, prin două valuri de argint lucrătura în vîrtelnița, două obiecte din Chină care au fost date la prezicătorie..., fiind trecute prin 99 de biserici din Chină" etc.
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]