1,187 matches
-
va purta titlul de principe serenisim și va primi moșii. La scurt timp (în 1712), ca sfetnic apropiat al țarului, se va muta în noua capitală a Rusiei, la Petersburg. Își va sfârși zilele, departe de țară, în Rusia (1723). Osemintele sale au fost aduse în țară în 1935 și depuse în biserica „Trei Ierarhi” din Iași. Eșuata campanie aliată împotriva turcilor nu va rămâne fără efecte de durată: jafurile turcilor, ale tătarilor și ale cazacilor vor continua, în Moldova se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
august 1944, armatele sovietice (Frontul 2 și 3 Ucrainene) au declanșat ofensiva pe direcția Iași-Chișinău. La 24 august s-a făcut joncțiunea pe Prut, în zona localității Leova, după care au continuat ofensiva pe direcția Huși-Crasna-Bârlad. În pământul Dobrinei zac osemintele celor 28 de români asasinați de armatele sovietice, în august 1944, după încetarea ostilităților contra Puterilor Aliate. Osemintele lor zac într-o groapă comună, lângă care se află o cruce ridicată pentru a aminti urmașilor sacrificiul lor. 7. Reflectarea comunismului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a făcut joncțiunea pe Prut, în zona localității Leova, după care au continuat ofensiva pe direcția Huși-Crasna-Bârlad. În pământul Dobrinei zac osemintele celor 28 de români asasinați de armatele sovietice, în august 1944, după încetarea ostilităților contra Puterilor Aliate. Osemintele lor zac într-o groapă comună, lângă care se află o cruce ridicată pentru a aminti urmașilor sacrificiul lor. 7. Reflectarea comunismului în viața hușenilor. Aspecte economice și sociale După ieșirea din alianța cu Germania, anunțată la radio de regele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Curtea de Casație (procurorul care instruise, la porunca regelui Carol II, pe toți legionarii și cei suspecți), Victor Iamandi, Păcuraru [...](Cuvânt indescifrabil.), Moruzov, M. Ștefănescu, maior Popescu, Ralet etc., procurori, plutonieri, jan darmi. Alți legionari, șefi de cuib, dezgropau osemintele lui Codreanu și ale celor 13 omorâți în Jilava în primăvara 1939 sub Armand Călinescu. De acolo au trecut la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși. În ultima
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au dat seama că era vorba de Voica. Au îngropat osemintele în curtea din fața casei, deoarece la vremea aceea autoritățile și legile nu au permis înhumarea într-un cimitir. Din acel moment și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au dat seama că era vorba de Voica. Au îngropat osemintele în curtea din fața casei, deoarece la vremea aceea autoritățile și legile nu au permis înhumarea într-un cimitir. Din acel moment și până când rămășițele Voicăi și-au găsit liniștea într-un cimitir creștin, fantoma Voicăi a însoțit aproape noapte de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trecut”. Gheorghe Hurmuzaki, arătând că „Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina” , este în „misiune în folosul fraților din Bucovina”, „al căror pământ este sfânt”, prin vechea și glorioasa reședință a Moldovei și prin faptul că aici se odihnesc osemintele „celui mai mare erou și mai bine făcător” al românilor, el îndeamnă la cunoașterea istoriei neamului românesc, a faptelor Voievodului Ștefan cel Mare. De asemenea, frații Hurmuzaki doreau ca istoria să fie studiată în limba română pentru că doar așa poate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Gherla. Liturghia înmormântării a fost celebrată de Pr. Mihai Dămoc în căsuța în care a locuit cel mort, iar înmormântarea a avut loc în cimitirul din Fundata, la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale Pr. Anton Bișoc au fost deshumate la 28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal și puse alături de părinții săi. La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale Pr. Anton Bișoc au fost deshumate la 28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal și puse alături de părinții săi. La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de credincioși veniți din multe sate, așa cum merita acest curajos mărturisitor al credinței și fost Superior al Provinciei franciscane din Moldova, care a slujit la altarul Domnului peste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decretul de grațiere din 1964. Despre Pr. Dumitru Lucaci, rectorul Seminarului Teologic Franciscan din Luizi-Călugăra, preot foarte înzestrat intelectualicește, fiind bolnav a fost luat la închisoare și a murit la Sighetul Marmației, în Ardeal, unde era mai toată elita românească. Osemintele Sf. sale au fost aduse, mai târziu, și reînhumate la Luizi-Călugăra, Bacău, de către Pr. Anton Matieș. Preoții: Iosif Gabor, Iosif Simon, Iosif Sabău și Eugen Blăjuț senior, au fost ridicați de securitate, ca studenți teologi, după desființarea Seminarului nostru din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
moarte cât se poate de bine. Dacă ar fi murit acasă ar fi avut o moarte ordinară pe când aici a fost și va fi ceva aparte. Credem să fim în stare ca cel puțin după 7 ani să-i ducem osemintele fie la Hălăucești, fie la Săbăoani unde a lucrat peste 30 de ani. Requiescat in Pace! P.S. Alăturat vă trimit o scrisoare dictată, ultima scrisoare - ca un testament al Părintelui Bișoc pentru Preasfinția Voastră, semnată - notați bine - cam original. O
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de material pe care nu l-ai fi vândut niciunde în Elveția; bănuiesc că aici se găsesc cumpăratori din rândul sărăcimii venite de peste oceane și mări, doritoare de tehnologie la 50 de dolari canadieni, cam cât costă kilogramul din aceste oseminte informatice. Vizită scurtă împreună cu Alexandru pentru a lăsa un pachet la o familie de români căreia aparent i-a reușit visul canadian. Locuiesc într-o casă mare, aparent luxoasă (de fapt, pur carton presat făcut să dureze 30-40 de ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1. Danielle Rettmann (Luxembrug). 2. Bernard... (Lyon). Luni, 16 iunie, o femeie telefonează îngrozită poliției din München, anunțând că un urs s-a urcat până la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al Bisericii Sf. Nicolae din Londra. (Decedat în 1658, lordul protector a fost înhumat la Westminster; pe timpul Restaurației, corpul i-a fost exhumat, spânzurat, decapitat și apoi a dispărut.) Ipoteza cea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
strecoară perfid într-o simfonie, într-un lied, într-un song și culoarea se împrospătează, parfumul devine mai persistent. Inchiziția a făcut milioane de victime și n-a schimbat mare lucru, nici Holocaustul. Sunt unii care scormonesc mormintele ca să găsească osemintele lui Isus alături de cele ale țiitoarei lui Magdalena, să răstoarne mitul învierii și al sfințeniei, pentru ca Isus să fie pe deplin om. Vezi, vezi cât de dependenți suntem de carnea noastră, că până la urmă nu mai putem să ne facem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor oseminte. Precum și Tuturor celorlalți fii ai satului înstrăinați pe toate meridianele terrei de aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în sânul bisericii în care am fost botezați, în care am primit sfânta Împărtășanie, în care ne-au adus părinții de mână, în care prin sfânta Taină a cununiei ne-a fost binecuvântată de Dumnezeu legătura căsătoriei , în jurul căreia odihnesc osemintele strămoșilor răposați în dreapta credință a ortodoxiei, și unde la vremea rânduită se vor întoarce spre veșnică odihnă și rămășițele noastre pământești. Să cercetăm cu credință și cu dragoste Sfânta noastră Biserică, pentru că așa după cum spune David, psalmistul «în Biserica măririi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
război s-au scris numai până în 1988 peste 5000 de titluri de cărți în nenumăratele limbi ale globului. Țara noastră a fost nevoită să participe cu peste un milion de ostași din care un număr de peste 600.000 șiau lăsat osemintele în toate punctele cardinale ale Europei, cam 450.000 în răsărit și peste 169.000 în apus. În 1945, cei scăpați din terifiantul măcel se întorceau acasă să-și regăsească familiile, să-și oblojească suferințele, unde după mulți ani de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unde astăzi figurează statuia lui Vasile Alecsandri), ea a fost strămutată în fața școalei primare Trei Ierarhi, acolo unde vechiul dascăl și-a desfășurat o mare parte din activitatea sa culturală. Sub soclul statuei, într-o cutie de metal, se găsesc osemintele lui Asaki, strămutate din cimitirul bisericii Patruzeci de Sfinți. Pe crucea vechiului mormânt figura următorul epitaf pe care Asaki l-a scris cu mâna sa proprie, cu puțin înainte de moarte: Aici zace corpul celui care în viață purta numele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iunie 1960. A fost aruncată în cimitirul închisorii, într-o groapă comună, anonimă, care între timp s-a pecetluit definitiv: în 1973 penitenciarul a fost dezafectat, apoi a fost demolat și până în 1987 orice urmă a închisorii a fost ștearsă. Osemintele ei au rămas neidentificate și necăutate de nimeni, undeva, sub fundația mallului Sun Plaza, construit în 2010 pe locul fostei închisori Văcărești. Peste trădările de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele două forțe politice au fost puține, generalul participând doar la manifestația legionară din 6 octombrie 1940, care trebuia să marcheze o lună de la „marea biruință legionară”, iar la sfârșitul lunii octombrie a participat la ceremonia înhumării, la Predeal, a osemintelor legionarilor asasinați în timpul dictaturii carliste la Vaslui și în alte locuri de detenție politică. Ion Antonescu exprima încrederea în participarea loială a legionarilor pentru funcționarea noului regim. La sfârșitul lunii octombrie 1940, se contura tot mai clar conflictul dintre Antonescu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Iancu, Logofătul Alecu Ghica, Principele Grigore Al. Ghica, tânăr ofițer, Soția pictorulului, Joseph Meissner, Carolina Meissner ș.a. Pictorul Livaditti moare în 12 iunie 1858, în etate de 54 ani, fiind înmormântat la cimitirul din incinta Mănăstirii Golia. Prin anul 1881, osemintele soților Nicolae și Carlotta, Maria Livaditti vor fi strămutate, de către fiul Alexandru, la Cimitirul Eternitatea, mormânt existent și astăzi (în care își vor găsi odihna și alți urmași ai familiei). REFERIRI EXTRASE: -Cimitirul „ Eternitatea ” Iași, Iași, Ed. Cronica, 1995, p.
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
la fel de bine cum Îl v)d. Am explorat dealul. În vârf este o biseric) Înconjurat) de schele, pe care lucrau niște zidari. Mai sunt câteva chilii și multe, multe morminte (sub oraș exist) o structur) că un fagure, plin) cu oseminte). Pe c)r)rile pr)fuite vezi m)gări și uneori câte o c)mil). Partea de vest a zidului Orașului Vechi, care dateaz) din secolul al XVI-lea, se termin) Într-o str)duț) pavat). Nu-i nici un temei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători repetenți la istorie, și la suflet, le-aș da canon să sape în altarul bisericii din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru libertate la Valea Albă, pe care, după ani și ani, Ștefan le-a deshumat, le-a spălat, le-a adunat cu pioșenie și le-a îngropat sub masa altarului din biserica eroilor de la Războieni, ridicată chiar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au obosit nici măcar să o mimeze. * La înmormântarea lui mamaie, în iulie 1975, lui Marius făcându-i-se rău în cimitir, printre morminte, încercând să vomite fără a reuși, convulsionându-se... Văzuse ceea ce el n-ar fi trebuit să vadă: osemintele părinților săi, la 16 și respectiv 14 ani de la moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au apucat să-mi fie socri), pentru M. ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]