1,547 matches
-
Papadat-Bengescu - Străina, Provinciala, Dan Petrașincu - Gratificații (fragment din romanul Oameni sub vremuri), Mihail Sadoveanu - Ultimii ani ai secolului XIX în Moldova (fragment din Anii de ucenicie), Ticu Archip - fragment din romanul Soarele negru, Radu Tudoran - fragmente din volumul de nuvele Ospăț cu oameni buni, aici fiind inserate și câteva postume ale lui E. Lovinescu. Alți prozatori: Boris Deșliu, Ioana Tăutu (Monica Lovinescu, aflată la începuturile ei literare). Critica și istoria literară promovată la K. e ilustrată de microstudii monografice aparținând lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
copii devenind principalii beneficiari ai sărbătorii. Inferioritatea în materie de statut politic sau social și inegalitatea vîrstelor furnizează în această privință criterii echivalente. În fapt, avem nenumărate mărturii, mai ales pentru lumile scandinavă și slavă, care dezvăluie caracterul specific al ospățului de Crăciun și de Anul Nou de a fi o masă oferită morților, la care invitații joacă rolul morților, așa cum copiii îl joacă pe cel al îngerilor, iar îngerii înșiși, pe cel al morților. Nu este așadar surprinzător că Crăciunul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o modalitate de a-și arăta afecțiunea și respectul față de ele. Carnea, măruntaiele și creierul erau gătite ; oasele, zdrobite, erau asezonate cu legume. Femeile, care se îngrijeau de tranșarea cadavrelor și de celelalte operațiuni culinare, apreciau în mod deosebit aceste ospețe macabre. Se poate presupune că se contaminau manipulînd creiere infectate și că, prin contact corporal, își contaminau și copiii de vîrste fragede. Se pare că aceste practici canibale au debutat în regiune în aceeași perioadă în care a apărut aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ideea că, pentru a se hrăni, oamenii din trecut creșteau și masacrau ființe vii, expunîndu-le cu satisfacție carnea sfîrtecată în vitrine, va provoca probabil aceeași repulsie pe care o provocau călătorilor din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea ospețele canibale ale sălbaticilor americani, oceanieni sau africani. Popularitatea tot mai mare a mișcărilor de apărare a animalelor o dovedește : percepem din ce în ce mai clar contradicția în care ne blochează moravurile noastre, între unitatea creației așa cum încă se manifesta ea la intrarea în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gust delicios, dar care, dacă nu e curățat cum trebuie, poate constitui o otravă mortală). Carnea va figura în meniu în condiții excepționale. Va fi consumată cu același amestec de reverență pioasă și anxietate care, potrivit călătorilor din vechime, impregna ospețele canibale ale anumitor popoare. În ambele cazuri, este vorba de o comuniune cu strămoșii și totodată de încorporarea, cu asumarea tuturor riscurilor, a substanței primejdioase a unor ființe vii care au fost sau au devenit niște inamici. În condițiile în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-mpărăție cu palate de hârtie, București, 1957; La „Drumurile lumii”, București, 1959; Poiana lunii, București, 1960; Onică, București, 1962; Vineri la amiază..., București, 1962; Drumul spune povești, București, 1963; Di-Di-Ri, București, 1964; Ograda, București, 1965; De-a visele..., București, 1965; Ospățul, București, 1966; Povești, București, 1967; Jucăușul, București, 1967; Domnița-de-Rouă, București, 1969; Măriuca, București, 1970; Vântură-lume, București, 1971; Cu ochii ca iarba..., București, 1972; Acolo, colinele ard, București, 1974; Ramura de măr înflorit, București, 1974; Peretele de lut, București, 1975; Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
Bibl. Soc. nr. 90, 1909; La un han odată, Buc., 1911; Neguri, Bibl. Lumina, nr. 21 (1911); Un singuratic, Buc. Bibl. Lumina nr. 5; Chilia dragostei, Buc., 1913; Fetița doctorului, Buc., Minerva, 1914; Fântâna balaurului, povestiri din război, București C.R.; Ospățul, Buc., Casa Șc. 1921; În întuneric, piesă, repr. T.N. st. 1918/19. VASILE CIUREA Încheind, în 1961, studiile universitare, m-am oferit să conduc pe cel mai iubit profesor al nostru, ardeleanul Alexandru Husar, într-o escapadă prin zona Fălticeni
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei, Împiedicând circulația. La ora mesei, spre seară, tineretul se adună pe această pajiște. Bătrânii stau mai departe, Înaintând cu oarecare neîncredere. Dar uneori vin prea târziu la ospăț. Tineretul a luat aproape totul. Gherontocrația se aplică deci puțin aici. Spectacolul cu urșii ne-a făcut să uităm că pentru noapte avem nevoie de un culcuș. Zorim spre marele hotel al parcului. E plină noapte. Hall-ul e plin de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu cred în Dumnezeu. Descurcați-vă!" (Jean-Paul Sartre) " A privi spectacolul tulburător, atotstăpânitor, la care ne invită natura pe noi, trecători efemeri și tremurânzi, asta înseamnă pentru mine a te ruga." (Claude Debussy) 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ După un ospăț "à la Lucullus", constituit dintr-o felie de pâine și o bucățică de brânză de oaie, oferită cu multă parcimonie de moș Butu, din rezervele sale pentru "zile negre", am băut câte o gură de apă și ne-am culcușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doar din când În când, pe perioade scurte de timp. Este o comuniune „la bine”, o generozitate convivială, care include mâncatul și băutul Împreună. Nu este Întâmplător faptul că termenul ospitalitate este Înrudit cu verbul a ospăta și cu substantivul ospăț (toate trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă este văzută ca o slăbiciune gravă, care le-ar permite „străinilor” să-i Încalece pe români, ca o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
demisol, travesarea Pirineilor pînă în Andorra, apoi masa la 2000 m atît de sus, încît cei nou veniți nu vor să ne creadă cînd le arătăm, de pe drum, acel punct îndepărtat din vîrf, spunîndu-le că acolo vom ospăta și ce ospăț! la prînz. Una din plimbările clasice ale acestei mini-vacanțe este cea la Llivia, pe care noi o cunoaștem pe dinafară și o facem de dragul drumului prin Catalonia, atît cea franceză, cît și cea spaniolă. Llivia are o poveste care merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
persoane aflate în suferință; strângerea în scurt timp a unor recolte pe cale să fie compromise; desfăcatul știuleților de pe coceni la persoane neputincioase; plantarea puieților pe povârnișuri supuse erodării; curățirea și întreținerea imașurilor ș.a. La unele clăci, încheiate cu un modest ospăț, cu bucate sărace, stropite cu un pahar de rachiu puturos și cu unul-două pahare de vin pe jumătate oțetit, își făcea apariția și scripcarul satului, îmbătrânit înainte de vreme de sărăcie, fumat și băutură, însoțit uneori de cobzar sau de țambalagiu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a luat și pe noi, ducîndu-ne mai aproape de destinație; dar, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
peisaj foarte plăcut, deși frumusețea lui a scăpat Într-o oarecare măsură atenției noastre estetice, transformîndu-se În tot felul de delicatese bune de mîncat. În apropiere, trăgînd cu ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
așa că s-ar cuveni cât de cât, așa că-n seara aia de sâmbătă părințelul s-a scărpinat mai adânc În buzunare și i-a dat lui Pepino două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut de amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al arderii, al combustiei spirituale consacrate atingerii finalității cunoașterii de sine și de Dumnezeu, unde modelele umane întruchipate de scriitor ar fi, în termenii lui Balthasar Gracián, cel al discernătorului, dublat de al cuminecătorului.74 Opera ca răgaz simbolic al ospățului sapiențial și spațiu metaforic al mesei înțelepciunii, dublată de imaginea semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta, spre necesitatea orânduirii spațiului interior și a duratei vieții 75) conturează un alt model uman: scriitorul ca înțelept al cetății, chemând la banchetul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1918 sunt: "1 octombrie [...] Clemenceau mă trimite să ridic România la luptă [...]. Îi spun că acest lucru îmi displace profund. Când un câine se ospătează, nu i se ia mâncarea de la gură. Românii ar trebui lăsați să-și termine singuri ospățul" (Ibidem, p. 299). Pentru început, el credea că "victoriile noastre pe frontul francez sunt suficiente în provocarea rupturii Tratatului de la București și o nouă intervenție a României" (Ibidem, p. 301). Peste doar câteva zile, opina însă că "România nu se
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din acești oracoli scriși, bineînțeles, de Heliade: Oracol căzut unui tânăr: De nu ți-ar lipsi banii, precum ai geniu, minte Ai fi un drac de frunte, cum place la femei, A spune la-aventure ca Enea în Didone Și la ospățul mare ți-ar da și plumbutingu... 84 bucureștii de altădată 41. Bacalbașa se referă la legea electorală pregătită de guvernul liberal I.I.C. Brătianu și adoptată la 27 martie 1926, care, printre altele, stabilea un sistem de „prime majo ritare“ pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui, În întuneric. Anii primei conflagrații mondiale îl găsesc soldat într-un regiment, iar în 1917 este chemat în redacția ziarului de front „România”, sub conducerea lui M. Sadoveanu. Publică volumele de povestiri Prăpastia lui Hortopan (1918), Fântâna balaurului (1920), Ospățul (1921). După război, face parte din conducerea Editurii Luceafărul din Chișinău, lucrează un almanah pentru Basarabia, publică în „Adevărul” din București și în „Dreptatea” din Chișinău pledoarii pentru refacerea prin cultură a unității neamului, colaborează la „Școala Basarabiei” și „Glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Melania, București, 1909; Taina, București, 1909; Povestiri mărunte, București, 1910; Un singuratic, București, 1910; Neguri, București, 1911; La un han, odată..., București, 1911; Chilia dragostii, București, 1913; Fetița doctorului, București, 1914; Prăpastia lui Hortopan, Botoșani, 1918; Fântâna balaurului, București, 1920; Ospățul, București, 1921; Între Prut și Nistru, București, 1922. Traduceri: I. S. Turgheniev, Povestiri vânătorești, pref. M. Sadoveanu, București, 1909 (în colaborare cu M. Sadoveanu); Guy de Maupassant, Petru și Ioan, București, 1909, Cei dintâi fulgi, București, 1909, Pustiul, București, 1915
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
acela; tot asemenea, și dacă ies ouăle urîte. Se crede că două persoane care beau o băutură și pun paharele deo dată la gură vor muri odată. Dacă-i pică cuiva cuțitul din mînă și se împlîntă în pămînt în timpul ospățului de botez, copilul va muri de moarte nenaturală. Colaci, pîni etc. nu se pun în cuptor fără de soț, că la din contra, acelei gospodine i-ar muri bărbatul. Să nu mănînce cineva într-o rînă, că-i va muri un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
odaie, căci la din contra, va muri cineva din acea casă. Se crede că nu e bine a veni cu lumini de ceară în mînă într-o casă, căci la din contra, acolo va muri cineva. Dacă se strică în timpul ospățului un pahar, apoi se crede că va muri unul din logodnici. Dacă calcă cineva peste paiele cruciș aflate în casă și nu despărțește cu piciorul crucea de paie, ci trece peste dînsa, se crede că acela în curînd va muri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la care au participat peste 250.000 de oameni, Bariț XE "Bariț" scrie că În toată „acea mulțime nepomenită nu s-au văzut nici măcar un om beat”, semn că străduințele „părintelui Matev” pentru „contenire” dau rezultate. „La noi - adaugă jurnalistul - ospețele și adunările se socotesc a fi nedeplinite de cumva nu se vor vedea și oameni beuți prinprejur”. Dar, În pofida unor asemenea remarci critice, În toate luările sale de poziție Bariț XE "Bariț" rămâne la ideea că răul poate fi Înlăturat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în acest sens e prefectul Leonte Haleală (Pe Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]