1,368 matches
-
zicea Pat. Timid și prost. Mai erau cîțiva care apăreau ocazional, cînd voiau să-și facă de cap. Unuia-i zicea Whitey (nu mi-am dat seama niciodată de ce, fiindcă era negricios): un tip grăsuliu și prost care lucra ca ospătar Într-unul dintre marile hoteluri. Își imagina că dacă plătise o capsulă, avea dreptul la următoarea pe datorie. O dată, după ce Pat l-a expediat, s-a repezit la ușă furios și ne-a arătat o fisă. - Vedeți fisa asta? a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de cîte ori am ocazia. Uitați-vă aici! McCarthy a scos niște cartoane din portofel și le-a prezentat ca un magician Înainte să facă un număr cu cărți de joc. Nimeni nu s-a uitat la ele. - Lucrez ca ospătar și asta-i legitimația mea de sindicalist. Pot să lucrez la hotel la Roosevelt În weekendul ăsta. E-un congres care se desfășoară acolo. Ar fi o afacere bună dacă mi-ați da drumu’. S-a dus la Morton și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
poți să ai Încredere În carnea de țipar din Arkansas? Ajungând la Hilton, lângă sediul Wal-Mart, am rămas cu gura căscată văzând, ca prin vis, un uriaș restaurant japonez de sushi la doi pași mai Încolo. Atunci când i-am spus ospătarului care m-a condus la masă că nu mă așteptasem niciodată să mi se gătească sushi tocmai aici În Bentonville, acesta mi-a răspuns: „În curând vom deschide alte trei restaurante japoneze aici“. Mai multe restaurante japoneze În Bentonville? Cererea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
hal → tă → t → i ← Bi ← → va 120. Scrieți după dioctare textul: La hanul Suhard E o vreme mohorâtă. Mihnea umblă hoinar prin pădure. Era mâhnit că nu avea mâncare. Spre seară a ajuns la hanul Suhard. Se duce direct la ospătar: Sunt lihnit. Pot să mănânc ceva aici? Da. Avem ciorbă de burtă cu hrean. Mai avem hribi la tavă. Ce sunt hribii? Sunt ciuperci hrănitoare. Mihnea a servit masa în tihnă. Acum trece la odihnă. 121. Alcătuiți o propoziție din
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
avansare aceasta presupunând o mobilitate, de obicei, o ascensiune într-o organizație sau în ierarhia profesională. Cariera este o profesie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite ocupații constituie o carieră (manageri, profesioniști, militari), în timp ce alte ocupații sunt gândite ca ,,posturi”(ospătari, muncitori necalificați sau vânzători). Cariera este de asemenea o succesiune de posturi de-a lungul vieții. În această viziune cariera reprezintă istoria unor posturi individuale. Unii consideră cariera ca fiind succesiunea de funcții, în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3112]
-
mărfuri cu suprapreț constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; împrejurarea că făptuitorul a depus toate sumele încasate la casieria unității este irelevantă sub aspectul existenței infracțiunii, deoarece cumpărătorii au fost lezați prin plata unor sume nedatorate. Fapta ospătarului<footnote T.J., Constanța, dp nr. 2008/1972, R.R.D. nr. 11/1972, p. 160 footnote> de la o unitate comercială de a trece în nota de plată și a încasa de la consumatori, pentru produsele consumate, prețuri superioare celor stabilite de unitate, constituie
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
fiecare obiect vândut. În practică, s-a pus problema delimitării infracțiunii prevăzute de articolul 246 Cod Penal de infracțiunea de fals. Astfel, fapta<footnote Tribunalul Județean Constanța, dp nr. 325 din 1992, Dreptul nr. 10/1992, p. 94 footnote> inculpatului, ospătar într-un restaurant, care în exercițiul atribuțiilor de serviciu a întocmit două note de plată (documente cu regim special purtând ștampila unității) în care a consemnat o situație neconformă cu adevărul, în sensul că a majorat prețul produselor servite consumatorilor
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
care a existat vreodată, iar glumele europenilor pe seama apaideusiei americanului de rând nu-și vor mai avea rostul - dimpotrivă, s-ar putea ca the middle man american din anul 2035 să se amuze copios pe seama europeanului semidoct și bun specialist: ospătar, taximetrist, agronom, frizer etc. 192. Elmore, Sykes, op. cit., p. 190. 193. Ibidem, p. 192. 194. J. Kingdon, Agendas, Alternatives, and Public Policies, Little, Brown, Boston, 1984. 195. Ibidem, pp. 92-93. 196. Ibidem, p. 12. 197. Elmore, Sykes, op. cit., p. 193
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un serviciu de asistență socială în cadrul Primăriei Bucureștiului, iar în 1894, prin Legea de reorganizare a comunelor urbane, s-a delegat județelor și comunelor responsabilitatea protejării copiilor abandonați, infirmi, alienați, dar și înființarea unor azile de noapte și a unor ospătarii comunale pentru șomeri. După Marea Unire de la 1918, asistența socială a fost organizată în principal de către stat. La 29 martie 1920, s-a înființat Ministerul muncii și ocrotirii sociale. Acest minister a coordonat și activitatea de asistență socială începând cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
hotelul în care am fost cazați. Pentru turiștii străini s-a rezervat o aripă a restaurantului care era interzisă pentru turiștii români. Pentru turiștii români, masa se servea de trei ori, oamenii fiind nevoiți să stea ore întregi la rând. Ospătarii erau foarte obraznici, mâncarea era înjumătățită. Ne punem întrebarea cum este posibil ca poporul român să fie supus la atâtea neplăceri și umilințe de către statul român? Se spune că totul este al poporului, dar, din păcate, totul este al celor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
La prânz, v-aș recomanda să serviți masa la un restaurant (de pildă, la Palace, împreună cu familia). Bugetul dvs. va fi serios zdruncinat, căci un anumit procent, destul de sporit, va intra în buzunarul statului, iar altul, deloc neglijabil, în punga ospătarului. La urmă socotiți cam ce v-a rămas din salariu. Cum ar spune omul din popor: Cinci câștig, șapte mănânc, ce rămâne bag în pungă. Intrați apoi, așa, din curiozitate, și prin niște berării (de recomandat: Ciocârlia, Cina, Bastion, Badea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a ni se mări indemnizația de hrană pentru marinari și indemnizația de străinătate. Indemnizația de hrană pentru străinătate este stabilită astfel: pentru comandant 2 dolari/zi, ofițerii fără alegere 1,55 dolari, marinarii, timonierii, motoriștii, ajutorii mecanici 1,20 dolari, ospătarii, marinarii stagiari, elevii stagiari 0,90 dolari. Iar pentru hrană se dau primele 10 zile, 39 lei/zi/om, după care se dau 18 lei și un dolar. Acum știind și dvs. care este situația dolarului, care este situația reală
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
complet terminată; să acceptăm să mergem pe jos la serviciu din lipsă de combustibil pentru mijloacele de transport în comun; să acceptăm condiții neigienice pentru copiii noștri în creșe și grădinițe; să acceptăm să fim serviți sub orice critică de către ospătarii din restaurante; să ni se vorbească de sus și discriminator de către personalul din hoteluri, să bem vinuri proaste și bere alterată, să călătorim în trenuri murdare și neîncălzite, să îmbrăcăm haine demodate, să avem telefoane care se deranjează mereu, să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Într-o zi frumoasă cel mai bun prieten al meu Dragoș s-a apucat să se drogheze din curiozitate. Părințiii lui au aflat, dar nu-l puteau aduce pe drumul cel bun. El era mare avea 19 ani, muncea că ospătar la un restaurant. Banii pe care ii lua îi consumă pentru a-și lua droguri. Până la urmă el a fost concediat de la locul de muncă. Băiatul avea un anturaj cu mulți golani. După ce a fost concediat el a început să
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MAŢOIANU MĂDĂLIN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2019]
-
chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lua ochelarii de pe nas și cu „ochi iscoditori ca de viezure”, își privea asistența, căutând să citească în ei părerea celor care îl înconjurau... V. Voiculescu era și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate în casa unui anume ospătar Apostol Apostolide, strada Clinciu din Dealul Spirii, unde întâlnea producții sau oameni de talia lui Enescu, Weingart-Richter, Haciaturian, Iesr, Palady, Caragea, Lipatti, Menuhin, Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
privi pe toți cei din jur și constată o uriașă diferență între ei. Exista o lume reprezentată de toate clasele sociale. Seara, pe la ora nouă, orchestra își făcuse apariția pe podium, moment care produse o scădere a rumorii invitaților. Numai ospătarii se mișcau de colo-colo. Cele două ființe de sex diferit stăteau la aceeași masă, față în față. Ea acceptase invitația lui, dar avea nevoie de puțin timp să se cunoască, pentru a face față mediului în care se afla. Trebuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin, zâmbitoare și victorioasă o detașă imediat de toate gândurile din trecut, aducându-i echilibrul. Trecuse ceva timp de când nu mai știuseră 300 nimic unul de altul. Acum stăteau la o masă și așteptau să fie serviți de unul dintre ospătarii grandiosului restaurant „Vulturul Negru”, restaurant în care intraseră să mănânce după ce terminaseră incursiunea de prin oraș și înainte de a se despărți din nou unul de altul. Trenul ei pleca peste câteva ceasuri bune. Avusese timp berechet, timp de o zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut? - Apă plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros de prezența ei. La rândul ei, și ea simțea bucuria și plăcerea întâlnirii, învăluind-o într-o tainică și plăcută căldură sufletească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțelegeam ce era în capul lui. - Și până la urmă? - La ce te puteai aștepta? A dat în ciroză și a murit. - Și cât a durat toată povestea asta? - Vreo doi ani și jumătate. Între ei se lăsă o tăcere stânjenitoare. Ospătarul le aduse ceva de băut. Valentin își comandase un vin alb, iar Carlina un fresh. Valentin reluă discuția, întrebând: - Dar el, își dădea seama că tu nu-l iubești? - Ce ființă nu simte când nu este iubită?! Chiar și plantele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
răspunde Barbaiani vornic; gâsca d-tale n-a folosit nimic, căci au venit îndată după dânsa două vulpi și au mâncat-o." Călător flămând intră într-o ospătărie și mânâncă după foamea lui. Când să plece nu vrea să plătească; ospătarul îl apucă de guler. "N-am cu ce-ți plăti, meștere ospătar; eu sunt cântăreț de felul meu și după stare sărac; dar dacă vrai, să-ți cânt ceva care să-ți placă. Nu-mi trebuie cântec; îmi trebuie plata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venit îndată după dânsa două vulpi și au mâncat-o." Călător flămând intră într-o ospătărie și mânâncă după foamea lui. Când să plece nu vrea să plătească; ospătarul îl apucă de guler. "N-am cu ce-ți plăti, meștere ospătar; eu sunt cântăreț de felul meu și după stare sărac; dar dacă vrai, să-ți cânt ceva care să-ți placă. Nu-mi trebuie cântec; îmi trebuie plata. Ba să-ți cânt, și dacă ți-a plăcea, să te mulțămești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îmi trebuie plata. Ba să-ți cânt, și dacă ți-a plăcea, să te mulțămești cu atâta. Nu mi-a plăcea și nu m-oiu mulțămi. Ba să-ți cânt. Încearcă! Călătorul cântă unul, cântă două cântece, care nu plac ospătarului. Însfârșit trage punga de la chimir și începe: "Frunză verde solz de pește / Cască, pungă, și plătește." Îți place asta? Îmi place. Atunci rămâi sănătos și eu m-oiu duce, după cum ne-a fost învoiala. Meșterul Meșterul Perdaf. Hulubița a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
forte și modelele lor. *O „Notă de plată” (zic și eu ca Octavian Voicu) pentru istoria literară: „I.C.S.A.P. /Restaurant/Parc/Bacău/Parcul Libertății/Aleea Parcului 12/Telefon 1 25 42/ Notă de plată nr 13651/ Data: 20 XII 1979/ Ospătar: Hordilă Ioan/Masă servită cu ocazia aniversării Revistei «Ateneu» 15 ani de la înființare (pentru) un număr de 62 persoane, în valoare de lei 1500 (una mie cinci sute lei)”. Ca organizator, pot să adaug că a fost o petrecere reușită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oră în calitate de pățit. Iată, pe scurt, întîmplarea. Recent, și-a căsătorit fata mai mare. Nunta a făcut-o în București, în salonul unui restaurant al MAI. După calculele sale, „toată treaba” se ridica la 6000 lei. „Mai trebuie și pentru ospătari!”, l-a avertizat șeful localului, un colonel de securitate. „Lăsați, am eu grijă de ei!”, i-a răspuns L. „Mai trebuie și pentru mine!”, a insistat colonelul. I-a dat 400 de lei, însă, a ținut el să-mi specifice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]