1,153 matches
-
cer, continuă să celebreze templul ospitalității. Hawthorne, în transcrierea sa minunată a mitului bătrânilor Filemon și Baucis în a sa A Wonder Book, sub titlul "The miraculous pitcher", evocă poetic umbra ospitalieră a stejarului și a teiului: "Oh, ce umbră ospitalieră aruncă ei în jur! De fiecare dată când trece un călător și se oprește în apropiere aude murmurul blând al frunzelor deasupra capului său și se minunează de cât de mult se aseamănă freamătul lor cu vorbele: "Bine ai venit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
In mijlocul bogăției, simțind ce ne lipsește". Și sunetul clopotului, parfumul teilor sunt o tortură pe care Mephistopheles o face să înceteze repede incendiind coliba. Faust nu voia decât să-i expulzeze. Dar cei care erau imaginea însăși a primirii ospitaliere și a une carități generoase au murit. Această închidere în sine a bătrânului cuplu este excelent pusă în scenă de către ungurul Tibor Dery în nuvela sa169: surzenia bătrânei face comunicarea dificilă între soți. Este război și soția vrea să arunce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul de țară, nostalgia, dacă insula apare ca ceea ce durează, imaginea unei fidelități care transcende timpul, Itaca este și locul în care se joacă misterul timpului. Dacă Itaca este o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mare Ulise este nimeni și că o moarte pe mare ar fi fost catastrofa tragică care reduce la nimic numele, kleos-ul (glorie). Cel care "așezat pe pietrele țărmului, plângea privind marea fără grâne" aspiră la o întoarcere într-o țară ospitalieră și civilizată, care cunoaște culturile cerealiere. Atena îi descrie Itaca, pe care el n-o recunoaște, ca fiind "aspră și nu hrănește cai", dar "așa puțin întinsă cum e, e însă rodnică de vreme ce rodește din belsug și grâu și vin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pulverizat singularitatea ei într-o miriadă de imagini variate, schimbătoare, strălucitoare care luminează drumul călătorului. Acest loc paradigmatic al ospitalității a fost metamorfozat de către timp, deformat de către amintire, reconstruit de imaginație, transfigurat de dorință. Itaca, capăt și țintă ale căutării ospitaliere, a revelat ospitalitatea timpului, adică puterea sa de întâmpina, păstra și hrăni înalta dorință a unei primiri definitive. Arhitecturi ale dorinței Economia libidinală a ospitalității este inseparabilă de plăcerile senzuale pe care ea le oferă gazdei: plăcerea găzduirii și seducțiile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Saint-Cloud, Levalois) Léon Lucain va fi răpit pentru a fi dus într-un loc exotic care îl va sustrage pentru un timp existenței sale din capitala franceză. Dar să ne întoarcem la această primă scenă inaugurală care pregătește desfășurarea ritului ospitalier. Singurătatea eroului, noaptea (e ora unu și zece noaptea și suntem la început de iunie, puțin înainte de Sfântul Ioan, într-o geometrie temporală simbolică) îl pregătesc pe acesta din urmă pentru pierderea "oricărei noțiuni de mediu", într-un loc care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
secolului al XVII-lea francez. Transpunând în domeniul relației erotice ceremoniile sociale și riturile de ospitalitate, secolul al XVIII-lea, secol al libertinajului, a instaurat deja o formă de civilitate extremă pusă în serviciul cuceririlor sexuale. Limbajul devine aici forma ospitalieră a dorinței, alături de conversație, dialog, schimb epistolar, pentru a masca dorința trupurilor și a-i întârzia efectele. Principala atracție a acestor situații rezidă în discurs și punerea lor în formă verbală, în reprezentările, evocările și fantasmatizările prețioase, mai mult decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în sine. Limbajul teatral pe care Crébillon îl cunoaște foarte bine, înscrie scena în perspectiva reprezentării. Mandiargues descrie pe larg arhitectura casei urmând o ordine geometrică care îi este obișnuită și care servește la conjugarea simetriilor și dorinței. Dacă spațiul ospitalier este caracterizat printr-o senzuală voluptate, cu covoarele sale moi, el este guvernat de o strictă ordonare: "O încăpere pătrată foarte vastă, lipsită de ferestre și ai cărei pereți albi nu au altă deschidere decât o ușă neagră în mijlocul fiecăruia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca un conținător 270. Ea l-a condus pe oaspete din oraș la periferie, de la grădină la casă, din casă în cameră și din cameră la teatru până la imaginea unui sex căscat. Conținutul acestui conținător pe care-l constituie cadrul ospitalier explodează literalemente, debordează de o hipersemiologie. Ospitalitatea, ca și povestirea însăși, este teatralizată la extrem în această practică babeliană a culturilor. Claude Leroy a atras atenția asupra jocului cu metafora imperialistă în teatru la Mandiargues, "acreditând ideea unei evidente analogii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
călătorului care, printr-un "accident" a pierdut contactul cu comunitatea sa de origine, ruptură care antrenează încercarea ospitalității (fie aceasta benefică sau ostilă). Văzută în perspectiva schimbului, a darurilor și contra-darurilor, ospitalitatea gândită de Rousseau trădează ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de îndeplinit și de transgresiuni dorite, oscilând între dorință de libertate și dorință de dependență (relația privind mâncarea fiind paradigmatică pentru un astfel de conflict al acestui spațiu de interacțiune umană și socială, așa cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
permanent în inima lor, totul la ei este opera momentului"281. Ospitalitatea unei națiuni foarte civilizate nu mai este ospitalitatea antică, homerică sau biblică, a cărei idee este prezentă în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de Béalt de Muralt care scria "Ospitalitatea față de străin, pentru care anticii merită toate elogiile are ceva atât de blând și de omenos încât tot ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ei precum compania femeilor pentru cei care nu-și duc viața lângă ele dar care când petrec câteva clipe în preajma lor, le găsesc un farmec neștiut vreodată de curtezanii de profesie"298. Natura, departe de oameni, este spațiul cel mai ospitalier și farmecul său este ca și chipului unei mame care se bucură să facă plăcută șederea copiilor 299. Ospitalitatea extremă de care vorbește Derrida, cea care se estompează în dăruirea oblativă de sine pentru oaspete este cea căutată de Rousseau
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin munți, cu acest amestec uimitor de natură sălbatică și natură cultivată, după ce s-a bucurat de frumusețea peisajelor, de puritatea aerului, de seninătatea și farmecul unei naturi primitoare, de calmul locurilor, evocă omenia dezinteresată a locuitorilor și "zelul lor ospitalier arătat tuturor străinilor pe care întâmplarea sau curiozitatea i-a adus până la ei". Când ajunge seara într-un cătun, este surprins să vadă că "toată lumea se înghesuia să mă invite acasă la el, și cel pe care l-am ales
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de comunitate. Acești oameni sunt băutori zdraveni și dacă lui îi place vinul se teme, în schimb de exces : "Mă îmbătam prin urmare din recunoștință!" Interacțiunea e fondată pe senzație. Împărțirea mâncării și băuturii este un moment capital al relației ospitaliere și Rousseau e neobosit în a descrie în Confesiuni, de exemplu, " farmecul acestor mese, unde erau ca mâncare, o bucată mare de pâine, câteva cireșe, o bucățică de brânză și un sfert de vin pe care îl beam în doi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și asta pentru niște necunoscuți! Mi se pare că ne găsim pe timpurile lui Homer. Fiți atent la toate astea, îi spusei dar nu vă mirați; peste tot unde ajung puțini străini, ei sunt bineveniți; nimic nu te face mai ospitalier decât faptul că nu ești nevoit să găzduiești oamenii prea des; afluența de oaspeți distruge ospitalitatea. Pe vremea lui Homer lumea călătorea puțin și străinii erau bine primiți peste tot. Suntem poate singurii călători care au trecut pe aici anul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înainte de secolul al XIII-lea. O găsim în Legenda aurea ("Legenda aurită") a lui Jacques de Voragine, în care autenticitatea istoriei este afirmată dogmatic; ea face parte din credință.Texte de la sfărșitul secolului al XII-lea menționează cultul Sfântului Iulian Ospitalierul și lumea se ruga la el când căuta adăpost pentru noapte sau când călătorea. "Casa Sfântul Iulian" era deja o locuțiune comună pentru a desemna o locuință confortabilă. Sfântul Iulian apare astfel ca un patron al ospitalității și găsim numeroase
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
miraculos. Uneori această dispariție are loc în momentul trezirii soților. De ce a devenit Sfântul Iulian patronul ospitalității? G. Huet găsește o explicație în faptul că rugăciunea, pater noster, spusă pentru a implora adăpostul, trebuia să aibă o origine: un sfânt ospitalier. Acesta trebuia să fie un exemplu răsunător de ospitalitate; "de aici până la a considera ospitalitatea ca o penitență și această penitență drept consecință a unei mari crime [...] nu este decât un pas"340. După el,, așadar, ritul a creat mitul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Genettes, 19 iunie 1876)342. Trebuie spus că această "rescriere eretică a spiritualității creștine"343 își alege personaje sacre care nu se disting ca modele de virtute. Ironia flaubertiană se distinge nu numai în semnătură ("Și iată povestea sfântului Iulian Ospitalierul, cam așa cum o găsim, pe un vitraliu de biserică, în ținutul meu" - în care "cam așa cum" semnalează dualitatea narațiunii, fidelitatea și infidelitatea naratorului) dar și în titlu care poartă în el însuși un clivaj, o diviziune, fiindcă acest Iulian este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite între Templieri și Ospitalieri)346, ca și în ansamblul acestei povești despre un sfânt catolic care se poartă ca un Oedip orb. La ironia destinului personajului face ecou ironia istoriei care nu ezită să alieze mentalitatea superstițioasă și pulsiunea ucigașă, verosimilul și neverosimilul, realismul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri de spada împotriva diavolilor și mii de închipuiri minunate". Astfel acest "medievism de reconstituire în care sălășuiește miraculosul"354 ascultă mai ales de exigența estetică a stilului. Astel textul este ospitalier cu Evul Mediu, cu o epocă și cu legendele sale, dar nepreocupat de realism istoric sau de vreun adevăr anume: sunt găzduite tocmai credința, cucernicia, imaginația miraculosului, superstiția presupusă a unei epoci și care continuă să bântuie sufletele pioase și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care continuă să bântuie sufletele pioase și bigote de astăzi. Fiindcă ceea ce Flaubert ne dă să citim sunt reprezentările religioase ale epocii sale văzute prin oglinda deformatoare a unei tradiții. O paralelă între O inimă curată și Legenda Sfântului Iulian Ospitalierul este în acest sens foarte lămuritoare în cadrul unei sociopoetici a reprezentărilor religioase. La fel stau lucrurile cu vitraliul catedralei din Rouen 355, considerată ca un document și pe care ar fi vrut să-l plaseze în continuarea Sfântului Iulian (după cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de frig; scrinurile gemeau de rufărie, buțile cu vin se îngrămădeau în pivnițe, iar sipetele de stejar trosneau de greutatea sacilor cu arginți"378*. Nașterea lui Iulian prilejuiește o sărbătoare care ține trei zile și care sporește această tradițională vocație ospitalieră. Se ospătară cu cele mai rare bucate și mirodenii și cu găini grase cât oile; pentru a-i veseli pe meseni, un pitic își făcu apariția dintr-o plăcintă; și cum nu mai pridideau cu pocalele fiindcă numărul oaspeților sporea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tovarăși de arme și evocau împreună luptele la care luaseră parte. Educația primită de Iulian a făcut din el un tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a putut să strice această virtute ospitalieră pe care părea să o poarte din cristelnița și să se dedea în mod atât de pervers vânătorii, practică neospitalieră față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este un curent potrivnic!" (Scrisori către Louise Colet, sfârșit de octmbrie 1851). Îmbarcat în scris 415, Flaubert suspendă contradicțiile și diviziunile în imaginea unei ospitalități necondiționate și nesfârșite, deplasându-i nararea, deportând-o în vitraliu, vitraliul din ținutul său, vitraliu ospitalier ("Doar vitraliul este ospitalier. Povestea nu este ospitalieră decât cu vitraliul"). Pielea este vitraliul scrisului: transparență, opacitate, înveliș (înveliș care plesnind pune capăt narațiunii). Vitraliu care este trecere între interior și exterior, vitraliu care orbește și dezvăluie în același timp
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Scrisori către Louise Colet, sfârșit de octmbrie 1851). Îmbarcat în scris 415, Flaubert suspendă contradicțiile și diviziunile în imaginea unei ospitalități necondiționate și nesfârșite, deplasându-i nararea, deportând-o în vitraliu, vitraliul din ținutul său, vitraliu ospitalier ("Doar vitraliul este ospitalier. Povestea nu este ospitalieră decât cu vitraliul"). Pielea este vitraliul scrisului: transparență, opacitate, înveliș (înveliș care plesnind pune capăt narațiunii). Vitraliu care este trecere între interior și exterior, vitraliu care orbește și dezvăluie în același timp, vitraliu al unei grăitoare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]