822 matches
-
rămas (băiatul meu pierdut și, mulțumesc cerului!, regăsit) cu mama ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o zi bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o milă la sud de râu, Într-o zonă de câmp deschis, acum ajunsă de cel de-al treilea brâu de ziduri. La Început, trebuie să fi fost o parohie pe drumul spre Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își spunea așa, dar nu-i venea deloc ușor. Nu era ușor să-ți pui mereu lacăt la gură, să nu-ți poți niciodată vărsa focul și s-o pornești în fiecare dimineață pe același drum, de fiecare dată mai ostenit, ca să capeți, la sfârșitul săptămânii, doar atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-a-nvățat că omu-i un nimic Dacă nu poartă-n sufletu-i iertarea. Am să-mi agăț iubirea Am să-mi agăț iubirea-n ram Pentru ca vara asta prelungită Cu frunzele ce-mi bate-n geam Să nu mă creadă ostenită. Și dorul meu am să-l dezleg Să-l las să zboare după ploi, Pentru c-aș vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mult mai vechi și Încă și mai puțin obișnuit. Pornim spre nord-vest, de-a curmezișul unei pârloage, ca apoi să urcăm spre un șir Îndepărtat de delușoare, aflorimente grotești ale granitului mâncat de vreme. Cu toate că este mijloc de iunie, iarba ostenită Încă n-a ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
căci stăteau În același hotel cu el. Se dovedea că tânărul, doctorul Hugh, obținuse un exemplar de lucru din romanul lui Dencombe, pentru că era un susținător pasionat al operei sale. „Șansa Îi adusese față În față pe omul de litere ostenit și pe cel pe care, cu mândrie, l-ar fi putut numi cel mai mare admirator din generația tânără.“ De aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se trezi cu mult Înaintea zorilor cu un oribil sentiment de depresie și Își aminti imediat și cauza. Fără speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele două este mai mare decât ar fi putut construi spiritul său ostenit. Situația Însă rămâne, iar ea este una dintre cele mai curioase ale epocii noastre; și poate ar fi utilă o cercetare care nu poate decât să Îl ajute să Își găsească odihna.“ Simțea că În această ultimă frază prinsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu i s-a Îngăduit să Își câștige banii, dar bătrâna doamnă, evident cu mustrări de conștiință pentru purtarea ei, insistă să Îi accepte. Pe tot parcursul lunii ianuarie, starea lui Henry pare să rămână stabilă - „ca un copil ostenit“, cum o descrie Alice Într-o scrisoare pentru cei de acasă, „dar confortabil și liniștit“. Este slăbit fizic, dar nu are dureri și aiurează Într-un mod blând, pașnic. Vorbește despre ceaiul luat cu Carlyle și tatăl lui după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci când e posibil, să li se atașeze ceva, o blană, un biju, în așa fel încît dânsele să nu observe până acasă. Evident, un sfert dintre păgubite doar se prefac. La 31 mai 1932 cade și guvernul Iorga-Argetoianu. După dejun, ostenit și cam nebărbierit, dl Iorga își prezintă demisia. Cărămida în capul primului-ministru! trâmbițează goarnele presei. Speciala! Ediție specială!" Dl. Argetoianu, refugiat într-un confesional, tămăduind inimi și intonând Psalmi, este nevoit să afle despre trântirea cabinetului său din gazete. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la zi. Tu? În ce facultate, domnule? 208 DANIEL BĂNULESCU Am dat în folosință un nou trup. Vecina mea de la trei îmi va dărui un băiat. În curând, Diavolul va sosi și se va așeza în el, așa cum un drumeț ostenit tulbură cu picioarele luciul apei. La patru ani va aluneca și se va rostogoli pe niște scări, lăsat pradă, singur, puterilor epilepsiei. La cinci ani va învăța deja să citească. Va cunoaște toate literele, în afară de una, ceea ce va da textelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe acolo, de unde veneau ei, nu știu ce, un canal de promenadă... legând undele Dunării cu cele ale Mării Negre, printr-o variantă mai civilizată... o scurtătură. Și tânărului, având manifestări prea conștiincioase, nu i-a plăcut cum a ieșit. Într-o seară, ostenit și descurajat, Patrick s-a urcat pe un taluz de pământ înalt pîn' la cer și a privit, timp îndelungat, la construcția aceea. Avăzut el că nu-i ieșise prea bine și s-a mâhnit în sufletul lui. De disperare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare - Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah! în curând valea și satu-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește, Lângă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul apei s-adîncește În glasul lor a sunetului scară. Devine tristă - rînduri-rînduri crește Pîn-ce urnindu-se în marea-amară - Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește? Al tinereței dulce glas de mult uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum sunt mă lasă azi. Astfel lupt cu-a ta mustrare Ceasuri, zile, săptămâni, Și mereu a mea-ndreptare O amân de azi pe mâni. {EminescuOpIV 384} SBOAR-AL NOPȚII NEGRU FLUTUR Sboar-al nopții negru flutur Cu-a lui aripi ostenite, Pe când crengile se scutur Pe cărări înțelenite. Iară bolta cea senină Printre ramuri, printre frunză, Aruncând dungi de lumină Cearcă tainic să pătrunză. Prin a ramurilor mreajă, Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă, De sub teiul nalt și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
madonă. 25. CUM UNIVERSU-N STELE... (cca 1872) Cum universu-n stele iubește noaptea clară, Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit, Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară Pe sînu-ți să se-nchidă de lume ostenit. Simții atunci puternic cum lumea toată-n mine Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi Și-n fruntea mea, oglindă a lumilor senine, Aveam gândiri de preot ș-aveam puteri de regi. Dar ca pe-un măr cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? 65. O, CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
patru, jucătorii Începură să părăsească terenurile și să se Îndrepte spre case pentru o siestă Întîrziată. Stăteam În Citroënul meu În fața barului unde patrulau noaptea tîrfele de ocazie. Mașinile treceau rînd pe rînd printre porțile Clubului Nautico, conduse de șoferi osteniți, dar fericiți, care visau să Învețe lovitura de stînga perfectă de la acest frumos evanghelist al fileului. Crawford plecă ultimul. La cinci și un sfert, botul de rechin al Porsche-ului său Își făcu apariția În dreptul porții. Șoferul opri să cerceteze strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vă Întîlniți cu el. Poate are ceva să vă zică. Poate are dovezi noi În legătură cu cazul. — Desigur. E o veste excelentă. Probabil a avut timp să regîndească toată chestiunea. — Exact. Cu tot aerul lui de director de școală perseverent, dar ostenit, Danvila mă cercetă cu o privire neobișnuit de perspicace. — Domnule Prentice, cînd o să vă Întîlniți cu fratele dumneavoastră, să-i dați timp să-și exprime punctul de vedere. Ora de vizită e azi după-amiază la patru și jumătate. Vă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit să se Înalțe de pe ringul de dans și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întins-o amîndoi pe bordura piscinei, printre petale și confetti ude. Am luat un prosop de pe un șezlong din apropiere și i l-am pus pe umeri, Încercînd să-i opresc hemoragia nazală. Sanger s-a așezat lîngă ea, prea ostenit ca s-o mai poată lua de mînă, cu apa curgîndu-i șiroaie din haina de mătase. Părea albit și micșorat, parcă ieșit dintr-o baie de formaldehidă, dar În privirea cu care Îl fixa pe Bobby Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Necăjiți și ăștia, aveau copii mulți, nu se ajungeau cu banii, nu le era ușor să trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. Când se strica timpul, se culcau devreme, osteniți. Rămânea singur cu baba lui. Plecau și gunoierii în județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pumnii lor mari în tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obrazul oacheș se lăsase tristețea. Ar fi vrut să plângă, dar i se făcuse rușine. Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și înfricoșată. Când sosea Stere, își ștergea lacrimile și se așeza lângă el. Tot muți îi găseau oamenii. Cîrciumaml își schimba numai locul, pe alt scaun, și tot în ochii ei se uita. Lina era altfel decât femeile pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]