1,151 matches
-
fără jenă că am avut noroc, că suntem niște privilegiați, că suntem satisfăcuți în viața intimă sau profesională. Dacă-i de prost-gust să afișăm un lux țipător, considerăm că nu-i tot așa când e vorba să etalăm o fericire ostentativă. A ajuns ceva firesc să ne exprimăm bucuria în formule superlative, să ne zicem „băftoși” fără a bate în lemn pentru a alunga piaza rea. În mod evident, nu ne mai temem să provocăm vreo reacție de invidie din partea cuiva
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prima oară, „clasa divertismentului” nu mai ocupă vârful piramidei sociale: de-acum înainte, cu cât ești mai sus în ierarhie, cu atât muncești mai mult și cu atât mai puțin constituie consumul principiul fundamental al vieții. Vechii logici a divertismentului ostentativ îi urmează o avalanșă a activismului și voluntarismului profesional promovate de noile elite care-și consacră cea mai mare parte a energiei muncii, considerată un „joc”, o experiență care te îmbogățește, un instrument al dezvoltării personale. Sub stilul „boem”, cool
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
20 Producție și marketing de masă 20 O triplă invenție: marca fabricii, ambalajul și publicitatea 22 Marile magazine 23 Societatea de consum de masă 25 Economia fordiană 25 O nouă șansă 27 2. Dincolo de standing: consumul emoțional 30 De la consumul ostentativ la consumul experiențial 31 Consumul intimizat 33 Pasiunea pentru mărci și consumul democratic 37 Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul 38 Hiperconsum și anxietate 40 Puterea și neputința hiperconsumatorului 42 Medicalizarea consumului 43 Stăpânirea corpului și deposedarea 45 Hipermaterialismul medical 47
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
1994, unde delegații au convenit că drepturile femeilor sunt drepturi ale omului. În același timp în care expansiunea economică mondială din anii ’90 a permis corporațiilor transnaționale să pună în discuție suveranitatea statelor naționale, să erodeze pretinsa responsabilitate a guvernelor ostentativ democrate, să promoveze și să susțină ideile neoliberale ce alimentează criza datoriilor externe, eliminarea reglementărilor stricte, privatizarea și politicile de reformă structurală, aceleași forțe neoliberale și aceleași guverne au susținut și ideea drepturilor individuale ale omului și chiar și ideea
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
proximitate duce la falimentul încrederii comunitare. Ea asigură temeliile unei puteri care nu se dă în lături de la folosirea informațiilor parvenite pe această cale, putere ce izbutește până la urmă să ridice suspiciunea la rangul de obsesie cotidiană. Supravegherea ostentativătc "Supravegherea ostentativă" În ansamblul ei, supravegherea vizează obținerea de informații în scopuri de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
regele a știut, clipă de clipă, ce se întâmpla acolo, adică nu numai intrigile unuia, ci și alianțele suspecte cu Fronda ale celuilalt? Puterea centrală vede tot, aude tot, nimic nu-i scapă.) Era vorba despre un model de supraveghere ostentativă, menit să descurajeze optimismul iluzoriu al unui camuflaj protector și să ateste, în același timp, controlul pe care Puterea îl deținea asupra rețelei urbane, chiar și în ungherele ei cele mai retrase. Puterea nu mai căuta acum să afle, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și mai utilizată, constă în plasarea explicită a unor „informatori” pe lângă persoanele sau în mediile vizate. Oamenii se văd astfel constrânși să acționeze, să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de prezența supraveghetorului și de ceea ce comportă ea. Un celebru profesor neamț, însoțit pretutindeni de către un informator „identificat”, glumea numindu-l pe acesta „Eckermann al meu”, aluzie la secretarul căruia Goethe îi permisese să consemneze toate conversațiile avute împreună. Supravegherea ostentativă încearcă să testeze adversarii pe care puterea vrea să-i intimideze - nu fizic, ci în mod indirect, prin suprimarea oricărei autonomii și a oricărei libertăți de mișcare. În plină dictatură a lui Ceaușescu, unele spectacole românești puneau în evidență această
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sub supravegherea unui gardian instalat deasupra celulei lor comune. Acesta îi spionează, observă relația care se înfiripă între foștii adversari și le înregistrează orice mișcare. Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil să le furnizeze o soluție de scăpare, fie și provizorie. Țintuiți de privirea omniprezentă a unui ins dominator, dar neidentificat, cei doi nu se resemnează să rămână nemișcați; dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică, în acest caz, supravegherea ostentativă individualizată, delegându-și unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va fi însă perturbat de urmările neprevăzute ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va fi însă perturbat de urmările neprevăzute ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De data aceasta, supravegherea ostentativă eșuează tocmai pentru că nu a ținut seama de factorul uman... Teatrul ne vorbește și despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor situații inedite care dau peste cap un scenariu minuțios gândit și socotit inatacabil. Supravegherea ostentativă, afișată și explicită, este proprie oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
le-ar putea ușor descoperi în contextul acestei vizibilități generalizate: cine cu cine s-a certat, cine s-a împăcat, ce „rupturi” sentimentale plutesc în aer, ce iubiri se afișează în văzul lumii. Deși expunerea de sine e asumată și ostentativă, supravegherea celor din jur apelează și la ajutorul unor instrumente specializate, nelipsite din dotarea obișnuiților lojii, cum ar fi acel echivalent al telesupravegherii de astăzi, care este oglinda plasată în fiecare lojă și numită „spionul” (vezi p. 139) sau binoclurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
practici totalitare. Într-adevăr, cum am putea interpreta altfel prezența regizorului rus Iuri Liubimov în cabina regiei tehnice - de unde le trimite actorilor semnale luminoase cu ajutorul unei lanterne, cerându-le să respecte ritmul prescris inițial - decât ca pe o supraveghere explicită, ostentativă? Jerzy Grotowski, Otomar Krejda sau David Esrig vegheau cu aceeași exigență la aplicarea „programului” stabilit în prealabil, căci regimul politic pe care îl contestau le sugera asemenea comportamente de control. În aceste cazuri, travaliul teatral bazat pe colaborarea comunitară este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
et surveillance aux États-Unis après le 11 septembre 2001”. Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte 5 Notă asupra ediției 6 Preambul 9 Modele Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat 23 Supraveghere, observare, voyeurisme 28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
publicul să gândească dincolo de granițele eului. Ajunse la limita patologicului, lucrările corporale indică un traumatism suferit de trupul uman, atât în contextele hipertehnologizate, cât și în cadrele saturației cu imagine și cu informație, conturându-se ca niște asamblări disonante sau ostentative ale naturii/biologiei, tehnologiei și spațiului medial. Performările artei trupești, deși angrenează un întreg ansamblu de tehnologii și medii, nu sunt lipsite de durere, resuscitând trăirea corporal-umană în cadrul sistemului cyborgic. De asemenea, acestea provoacă, în rândul publicului, o senzație stranie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a construi o identitate cyborgică a fetusului (e vorba, evident, de o interpretare cyberfeministă a acestor problematici, întâlnită la mai multe teoreticieneă. Schimbul de organe între corpul uman, animale și entități artificiale intră într-un circuit al existenței transparente și ostentative: implanturile și protezele bruiază limita dintre viu și non-viu, între biologic și siliconic în numele unei informatizări universale. Sperma, ovulele, organele interne, sângele există în bănci speciale, formând o corporalitate colectiv-globală, fără înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a acestora, al scanării digitale și al telechirurgiei. Proliferarea de strategii vizuale și modalitățile de construire social-culturală a corpului în cybermedicină sunt, evident, trăsături postmoderne. Totuși, anumite discursuri și practici continuă intenția rațional-obiectivă a imaginarului disecțiilor și anatomiilor modernismului: exhibiționismul, ostentativul, prestigiul, autoritatea și normalizarea. Denunțată drept ilustrare hipertehnologizată a capitalismului occidental târziu (vezi Cartwright, 1998Ă, cultura medicală digitală este contradictorie: fie îmbrățișează, fie descurajează utilizarea tehnologiilor în vederea transformării vieții. Anatomia digitală prezintă materialitatea corpului expus și manipulat în rețea, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
articulează speranțele, temerile, gândurile și reflecțiile noastre într-un timp postmileniu bântuit de prospectele legăturii aparent esențiale și cauzale ale tehnologiei cu finitudinea umanului ca o integralitate biologică, cognitivă, informațională și autonomă (Herbrechter și Callus, 2003Ă. Spre deosebire de transumanismul excesiv și ostentativ, postumanismul temperat recunoaște limitele ființei umane și importanța trupului în constituirea unei identități virtuale și nu dorește transgresarea cu orice preț a acestor limite în scopul evoluției și al progresului. Nu crede în revoluția tehnologică, precum nu cade în meditații
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a fi mult mai dăunătoare pentru relații și cariere decât izbucnirile verbale violente. Actul agresiunii verbale aduce riscuri reale inclusiv atacatorului. Agresorul poate să se confrunte cu probleme mai mult sau mai puțin grave dacă este surprins făptuind agresiuni verbale ostentative. Din această cauză, cei mai mulți agresori verbali au îmbrățișat utilizarea subtilă a cuvintelor periculoase, întotdeauna tachinând la limita dintre ceea ce este acceptabil și ce este abuziv. Acțiunile împotriva agresorilor verbali sunt, în fapt, de multe ori întârziate cu lunile datorită acestei
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
existenței, impun poeziei ideile moderne cunoscute științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
turmă/ să sfâșie bărăganul în galop". Dragostea față de țărână este teribilă, îl ține pe poet în mrejele ei, ca o vrăjitoare, pulsând în dragostea "păgână" a părinților; de aceea, cere țărânei dragostea tatălui pentru maică. Pământul este dulce, bucuria este ostentativă și un anume convenționalism simțim în încadrarea omului în sat. Obsesia neîmplinirii erotice sensibilizează însă poezia. Feciorul a rămas cu regretul unei insatisfacții erotice: "dar e în mine o mânie-ntoarsă, împotriva unei fete în căruță nouă/ deturnând câmpia noastră arsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai căzut o nucă și-un turchestan s-a spart". Prin filtrul ironiei sunt trecuți Ion Gheorghe și A. Păunescu, Ion Crânguleanu și C. Abăluță, ultimul pentru poezia degenerată în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]