728 matches
-
Pământ, a apărut sub formă liberă, gazoasă, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat datorită activității de fotosinteză a bacteriilor care descompuseseră substanțele bazate pe grupe cianhidrice. Oxigenul format s-a dizolvat în mare parte în apa oceanelor, oxidând metalele feroase. În urmă cu circa 350 milioane de ani o parte din oxigen a format prin ionizare în straturile superioare ale atmosferei ozonul, combinație alotropică a oxigenului ce protejează pământul de razele ultraviolete. Se consideră că, începând cu acea
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
în mod natural, cantități mici de hidrogen în timp ce își extrag energia necesară din lumina Soarelui. David Tiede, unul dintre inventatorii acestei metode, afirmă că algele produc hidrogen ca să se apere de radicalii liberi rezultați în urma fotosintezei, care altfel le-ar oxida părți vitale ale celulei. Dar, dacă hidrogenaza este stimulată chimic și dacă algele sunt plasate în recipiente de sticlă și expuse luminii solare, ele produc mai mult hidrogen, iar acesta poate fi recoltat, iar apoi îmbuteliat cu ajutorul unei pompe. Profesorul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
inventat de haldeeni în jurul lui 2500 î.Hr și descris în Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta în încălzirea metalului topit într-o cupă poroasă și îngustă numită cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier, lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit. Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
s.°C). Dintre metalele care conduc foarte bine curentul electric și a căror rezistivitate electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul (0,0172 mΩmm), cromul (0,026 mΩmm) și aluminiul (0,027 mΩmm). Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri. <nowiki>*</nowiki>Argintul este un biocid toxic non-selectiv. Asta îl face un bun dezinfectant. Vasele de argint purifică conținutul și împiedică dezvoltarea bacteriilor. Este
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
formează legături chimice cu aproape toate celelalte elemente la temperaturi ridicate, dând oxizii corespunzători. Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
procesul de glicoliză pentru a produce piruvat. Acesta este decarboxilat cu ajutoru enzimei piruvat dehidrogenaza și generează acetil-CoA după următoarea schemă de reacție: Produsul de reacție, acetil-CoA, este punctul de plecare în ciclul acidului citric. Doi atomi de carbon sunt oxidați la CO, energia acestei reacții fiind transferată altor procese metabolice prin intermediul GTP (sau ATP), și sub formă de electroni în NADH și QH. NADH generat în ciclul TCA poate ulterior dona electronii în procesele de fosforilare oxidativă pentru a sintetiza
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
final al reacției catalizate de complexul succinat:ubichinona oxidoreductaza, acționând ca intermediar în lanțul transportor de electroni. Ciclul acidului citric acid este aprovizionat continuu cu carbon sub formă de acetil-CoA, care intră în etapa 1. Doi atomi de carbon sunt oxidați la dioxid de carbon, energia oxidării este cuplată cu sinteza GTP sau ATP, a căror disociere va transfera ulterior energie altor procese metabolice care o necesită. La animale (inclusive la om), mitocondria posedă două succinil-CoA sintetaze: una care produce GTP
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
Metoda radiocarbonului se bazează pe viteza de dezintegrare a radiocarbonului care se formează în straturile superioare ale atmosferei prin interacția neutronilor din radiația cosmică cu izotopul azotului N prin reacția : N + n = C + p Carbonul - 14 care se formează este oxidat rapid la bioxid de carbon care intră rapid prin fotosinteză în plantele și animalele vii și în lanțul alimentar . Rapiditatea dispersării radiocarbonului a fost demonstrată cu ocazia testelor cu arme termonucleare în atmosferă. Există un echilibru între concentrația izotopilor carbonului
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
depozitate în camere uscate, care permit o oxidare lentă. O seama de micro-organisme participa la desăvârșirea aromelor ceaiului pu-erh. Ceaiul de tip shu este obținut prin oxidarea forțată a frunzelor: acestea sunt întinse, stropite cu apă și lăsate să se oxideze câteva zile până la o lună. După oxidare urmează tratarea cu abur fierbinte și presarea în forme.
Ceai pu-erh () [Corola-website/Science/316701_a_318030]
-
cristale de bromură de argint și înlocuind lentilele Chevalier cu lentile mai mari și mai rapide, proiectate de Joseph Petzval. Imaginea se formează pe suprafața plăcii argintate care arată ca o oglindă. Ea se poate șterge ușor cu degetul și oxidează în aer, astfel încât de la început daghereotipurile se montau în carcase ermetice sau în rame acoperite cu sticlă. Pentru a vizualiza un daghereotip, o suprafață întunecată se reflectă pe suprafața argintată, iar reproducerea detaliilor în fotografii clare este foarte bună, datorită
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
era tratată în Sala de Apă unde se realizau trei funcții principale: tratamentul menționat anterior, preîncălzirea și pomparea apei. Tratamentul era de o importanță crucială, deoarece propriile impurități din apă și excesul de oxigen puteau perfora țevile/turbinile și putea oxida țevile; crescând încrustarea și acumularea de mici particule în fier și oțel, degradând echipamentele și reducând randamentul lor. Acesta era motivul pentru care toată apa care ajungea în Centrală era analizată în laborator și apoi supusă unui tratament complet care
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
ținut în frigider pentru a nu permite fructelor și zahărului să fermenteze. Altfel nemacerate fructele nu ar avea decât un rol decorativ. Este, de asemenea important, ca pe timpul macerării, fructele să nu intre în contact cu aerul pentru a nu oxida. După scoaterea din frigider se adaugă 250 ml de apă minerală carbogazoasă, 30 ml de brandy sau 50 ml de vermut. În alte variante, pentru a face o sangria mai exotică se pot adăuga căpșuni tăiate, piersici, kiwi sau fructe
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
acestea nu se găsesc în rocile mai vechi. Acumularea oxigenului a avut loc probabil datorită a doi factori: umplerea cu chimicale (sulf și fier-neoxidat) și creșterea în zăcămintele de cărbuni, care a închis componentele organice care ar fi fost altfel oxidate de aerul din atmosferă. Cea mai mare adunatură de diguri de pe Pământ este Mackenzie, în Scutul Canadian și a fost sursa unor mari erupții semnificative de torente de bazalt din perioada Proterozoicului. Sursa mulțimii de diguri Mackenzie se crede că
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
cu consumul de oxidant se mai numește și oxidabilitate. Rezultatul determinării oxidabilității se exprimă în mg echivalent oxigen cu conținutul de oxidant la un litru de probă. În practica curentă sanitară oxidantul cel mai folosit este KMnO4. Principiul metodei: KMnO4 oxidează substanțele organice din apă în mediul acid și la temperatură, apoi excesul de KMnO4 se titrează cu acid oxalic. Reactive : KMnO4, sol (0,1 N ) acid oxalic, sol (0,1 N ) acid acid sulfuric 1/3 cu apă destilată. Ustensive
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
din suspiciunile privind ozonoterapia se referă la siguranța ozonificării sângelui. Inhalarea ozonului de către mamifere duce la reacții ale acestuia cu compușii prezenți în membrana pleurală și declanșarea unei cascade de efecte patologice. Saul Green pleda pentru capacitatea ozonului de a oxida endogen componenții sanguini și țesuturile umane, din moment ce ozonul este capabil de oxidarea compușilor organici în mediul atmosferic. Introdus prin perfuzie ozonul produce specii reactive ale oxigenului sau radicali liberi. Supraabundența acestora, este cunoscut, cauzează stress oxidativ și deteriorări celulare și
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
formă de cristale sau de mase grăunțoase, de stalactite etc. Este alb sau cenușiu, are luciu adamantin și greutatea specifică ridicată. Se formează prin alterația galenei și este folosit pentru extragerea plumbului. ul se găsește mai ales în zonele superioare oxidate din depozite de metal de bază, în special în depozitele de plumb- argint. Se găsesc cristale de mină în apropierea orașului Friedrichssegen Ems în Nassau, Germania, în Johanngeorgenstadt, Saxonia, Mies în Boemia, Phenixville în Pennsylvania, Broken Hill din New South
Ceruzit () [Corola-website/Science/332881_a_334210]
-
amoniu la rezultatele sale. El a inventat denumirea de "nitril" pentru substanța nou-descoperită, care ,mai apoi, a devenit numele acestei grupe de compuși. Industrial, principalele metode de obținere a nitrililor sunt amoxidarea și hidrocianurarea. În amoxidare, o hidrocarbură este parțial oxidată în prezența amoniacului. Această transformare se practică pe scară largă pentru acrilonitril. În producerea acrilonitrilului, se obține și un produs secundar, acetonitrilul. Cei mai mulți derivați ai benzenonitrilului, ai ftalonitrilului, precum și ai izobutironitrilului se obțin tot prin amoxidare. Acest proces este catalizat
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
nașterea Revoluției Industriale. Unul dintre primele chimicale care să fie produse la scară industrială a fost acidul sulfuric. În 1736 farmacistul Joshua Ward a dezvoltat un proces pentru producția sa care implica încălzirea salpetrului pentru a permite sulfului să se oxideze ca apoi să se combine cu apa. A fost prima producție practică de acid sulfuric la scară industrială. John Roebuck și Samuel Garbett au fost primii care să construiască o fabrică de dimensiuni mari pentru producția de acid sulfuric în
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
potasiu transformă alcoolul în aldehide sau acizi carboxilici dacă este încălzit prin reflux. Alcoolii secundari sunt convertiți în cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona nu prezintă această schimbare de culoare deoarece nu mai poate fi oxidată iar soluția rămâne portocalie. 4KCrO → 4KCrO + 2CrO + 3O Prin acidifierea soluției de culoare galbenă de mai sus care conține ioni de cromat culoarea
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona nu prezintă această schimbare de culoare deoarece nu mai poate fi oxidată iar soluția rămâne portocalie. 4KCrO → 4KCrO + 2CrO + 3O Prin acidifierea soluției de culoare galbenă de mai sus care conține ioni de cromat culoarea se schimbă înapoi în portocaliu deoarece se formează ioni de bicromat. Prin încălzirea cu acid concentrat se
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
cauzează de obicei dermatită de contact în rândul muncitorilor din construcții. Concentrația de etanol dintr-o probă poate fi determinată prin titrare inversă cu bicromat de potasiu acidifiat. Prin reacția probei cu exces de bicromat de potasiu tot etanolul este oxidat în acid acetic: Bicromatul de potasiu este utilizat în procesul de tăbăcire a pielii utilizate la încălțăminte. Bicromatul de potasiu are utilizări importante în fotografie și în serigrafia fotografică unde este utilizat ca agent oxidant împreună cu un acid tare. Imprimarea
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
ușor solubil în etanol și eter. Esterul de metil al acidului ricinoleic, care este obținut din uleiul seminței plantei de ricin, este precursorul principal comercial al acidului heptanoic. Este hidrolizat până la esterul de metil al acidului undecanoic și heptanal, care oxidat în prezența aerului dă acidul carboxilic respectiv. Aproximativ 20 000 de tone au fost consumate în Europa și Statele Unite în 1980. Acidul heptanoic este utilizat pentru obținerea unor esteri, cum ar fi heptanoatul de etil, care este folosit în parfumuri
Acid heptanoic () [Corola-website/Science/332196_a_333525]
-
vreun curent. Electrodul auxiliar preia tot curentul necesar pentru a echilibra curentul ce se observă la electrodul de lucru. Pentru a realiza acest curent, electrodul auxiliar va oscila de multe ori la potențiale de la marginile extreme posibile în solvent, unde oxidează sau reduce solventul sau electrolitul de suport. Acești trei electrozi, de lucru, de referință, și electrodul auxiliar alcătuiesc sistemul modern tri-electrod. Există mai multe sisteme care au mai mulți electrozi, dar principiile lor de proiectare sunt în general aceleași ca
Voltametrie () [Corola-website/Science/332504_a_333833]