3,713 matches
-
scrie el cu majusculă termenii cei mai comuni și generali ai gîndirii europene: pentru a atrage atenția că ceea ce pare de la sine, firesc (natură), este de fapt un cuvînt întrebuințat cu scop de către discursurile puterii (Natură); că ceva rău ne pîndește în chiar clipa în care o anumită turnură pune în evidență o noțiune sau o imagine inedită, pe care văzînd-o avem senzația că o știam dintotdeauna (doar ceva de nenumit, o orbire, ne făcuse să-i ignorăm prezența). În raportul
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
incomode pentru comunitate. Frații Toader. Irascibili cât cuprinde, aceștia bat tot ce le stă în cale: „Primarul îi enerva pentru că se muta de la un partid la altul înaintea alegerilor și rămânea tot timpul primar, așa că l-au bătut. L-au pândit într-o seară pe uliță, i-au tras un sac în cap și l-au bătut ca pe fasole. Vecinii îi călcau pe nervi pentru că nu i-au lăsat cu nici un chip să le fure din pământ, când au mutat
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe stradă, care se suspectează, se pândesc și se toarnă etc.). Oameni din Dublin este și leitmotivul penultimei povestiri, A doua zi, probabil cea mai reușită, o adevărată bijuterie. Vova și Mariana luptă, printre altele - întreaga povestire relatează episoadele unei încrâncenate lupte de guerillă casnică - pentru întâietatea
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
sunt contemporani. Gabriela Gheorghișor are în vedere toate aceste semnificații și încă altele care fac obiectul unei cercetări căreia foarte puține lucruri i-au putut scăpa. Nici ceea ce este fragil în unele zone la M. H. S., nici ceea ce este pândit de monotonie, prin exces de folosire, în opera unuia dintre cei mai originali scriitori români postbelici. Ar fi fost fericit M. H. S., ca să mă întorc de unde plecasem, să fi putut citi cartea pe care i-a consacrat-o această
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
fii corupt nu provenea din a avea o relație romantică sau socială cu unul dintre copiii familiei Ceaușescu, ci din faptul că în spatele fiecăruia dintre cei trei copii, în spatele zecilor și sutelor de nomenclaturiști care aveau la rândul lor copii pândea un singur om - el! În momentul în care Zoia Ceaușescu a venit și mi-a cerut un autograf pe un exemplar al romanului Prins, mi-a trecut prin cap că, dacă am să câștig o asemenea cititoare, s-ar putea
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
anason din Spania... Vechiul golf, ruginita potcoava a Centaurului, s-a umplut de miresme: pe o stradă te învăluia mirosul dulceag de scorțișoară; pe o altă, ca o săgeată albă îți străpungea sufletul mireasma fructului anonaceei; dintr-o fundătura te pândea miasma algelor marine, mirosul întregii mari chiliene. Și-atunci Valparaíso se lumină, devenind aur întunecat, apoi portocal marin: înfrunzit, răcoros, umbros și rodind din belșug. Culmile orașului Valparaíso s-au descotorosit de oameni, prăvălindu-le casele în râpi argiloase, colorate
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
unei asemenea puneri în scenă, ca "un galant al lumii dunărene". Exersând această artă a punerii în scenă și a animării corpurilor altfel inerte ale opurilor și opusculelor literare, Regman fugea, aș spune ca de dracul, de două pericole ce pândesc critica: ariditatea și perisabilitatea sa. Nu poți scăpa de ariditatea magisteriului critic doar prin vorbe de duh, pehlivănii și ghidușii. Trebuie o oarecare teatralizare a demersului critic, își spunea el, pentru a-l face spectaculos, deci comestibil. Pe de altă
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
atunci când scriitorii asupra cărora se apleacă au ajuns oale și ulcele, iar scrierile lor sunt roase de șoareci prin beciuri. Ar rămâne, desigur, ca o ultimă șansă pentru bietul critic aplecarea cu sârg asupra marilor "clasici". Firește și aceștia sunt pândiți de pericolul amintit legat de congelare. Cornel Regman nu era un autor sârguincios de mari monografii critice. Studiile sale critice - Agârbiceanu și demonii și Ion Creangă. O biografie a operei - temeinice, desigur, nu sunt elaborate cu acea superioară libertate a
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
propriei notorietăți. El devenise atât de "mare", celebritatea sa atât de copleșitoare, încât nu mai putea fugi, nu se mai putea ascunde. Adevărul e că a murit în casa șefului gării Astapovo, asistat de medici, înconjurat de o întreagă suită, pândit de admiratori alertați, de gazetari, reporteri, fotografi, cineaști și de însăși Sofia Andreevna care l-a ajuns din urmă cu un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
uneori elemente suprastilizate, pînă devin embleme magice.. P.Ș. Aproape toate imaginile sînt construite în perspectiva asta. Am vorbit mai devreme de interesul lui Ilie Boca pentru funcția plastică a imaginii. El salvează plasticitatea de toate ispitele retorice care o pîndesc tocmai prin această capacitate de a instrumentaliza limbajul și alfabetul plastic. El construiește imaginile în așa fel încît acestea par, oarecum, obiective. Par lucruri făcute nu astăzi sau ieri, și nu de către un autor anume. Ele vin parcă dintr-o
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
nimic nu-i impudic. Editorul, doar că nu mă ridică pe sus de bucurie, iar discipolii lui Pablo vin pe rînd, ca la moaștele Sf. Parascheva, să mă sărute pe obraz la încheierea "festinului liric". Derutantă țară, aici surprizele te pîndesc din toate părțile cu ochii lor seducători și bestiali ca ai Pumei cebado, felina fatală din romanul lui Eduardo Rojas. Așadar, que sera, sera.
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
Carter și a devenit în scurt timp una dintre cele mai cunoscute fotografii din lume. A primit și un premiu Pulitzer, însă, la vremea publicării, a stârnit și o mare controversă. De ce controversă? Fotograful nu a sărit în ajutorul fetiței pândite de vultur, care aștepta să moară, ci a preferat să fotografieze scena. Deși fotografia i-a adus faima, un an mai târziu, în 1993, Kevin Carter se sinucidea. Episodul a devenit de atunci legendă. Se pare totuși că sinuciderea acestuia
"Copilul pândit de vultur" - cea mai cunoscută fotografie din lume by Chiuoru Madalina () [Corola-journal/Journalistic/66262_a_67587]
-
admirației pe care el o poartă muzicii lui Bob Marley, dar și datorită unicității noii specii pe care o aseamănă cu firea deosebită a celebrului cântăreț. Exemplarele mai tinere din specia Gnathia marleyi stau ascunse prin corali, bureți și alge, pândesc peștii care trec prin zonă, îi atacă și îi infectează, apoi se hrănesc din pradă până când ajung la maturitate. În schimb, odată ce micuțele crustacee au devenit adulte, ele renunță să mai mănânce și mai supraviețuiesc pentru încă două sau trei
O specie de crustacee a primit numele lui Bob Marley by Sirbu Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/66337_a_67662]
-
Badoiu Raluca Organismul este mai expus anumitor afecțiuni atunci când temperaturile sunt scăzute. Descoperă ce pericole te pândesc și cum te poți proteja de bolile de sezon. 1. Gripa. Gripa este o infecție respiratorie contagioasă, cu potențial mic de amenințare dacă este tratată la timp. Simptomele gripei apar la aproximativ trei zile după expunerea la virus, și includ
Top 5 cele mai frecvente boli care apar iarna by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65191_a_66516]
-
boli infecțioase la Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș" din București, a răspuns cu bunăvoință, în cadrul unui interviu realizat pentru De Ce News. 1. În anotimpul rece copiii sunt mai sensibili. Care sunt principalele boli/infecții care îi pândesc iarna? Infecțiile cu incidență mare în anotimpul rece sunt virozele respiratorii și dintre ele cea mai importantă este gripa. 2. Spuneați că infecțiile respiratorii au o incidență mare. Care sunt principalele cauze? În contextul în care România deține un loc
Jumătate din copiii de grădiniță sunt infectați cu pneumococ. Risc de otite, meningite, pneumonii () [Corola-journal/Journalistic/65305_a_66630]
-
revoluționarii de profesie, care nu-nvățaseră/ Decât arta cuvântărilor pe dinafara patriei" (România Carului Mare, p. 98); sau: „Iancu Arsene nu știa ce sunt bătrânețile/ Când a văzut un șarpe gros: cât brațul omului,/ În tufa de măceș înflorit; arbustul/ Pândea cu toți spinii lui în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Badoiu Raluca Fiecare organ intern are un corespondent pe o anumită zonă a feței. În acest mod, medicina tradițională chineză poate descoperi, la o simplă privire, bolile de care suferim sau cele care ne pândesc, scrie Problemele cardiace, asociate cu fruntea. Potrivit medicinei chineze, riscul de probleme cardiace sau de afecțiuni ale intestinului subțire pot fi „citite” pe frunte. „Dacă o persoană are pe frunte vase mici de sânge sparte, sigur suferă de inimă. Dacă
Riscul de îmbolnăvire poate fi „citit” pe chip by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64919_a_66244]
-
filosofia, religia ajuta imaginației literare? Stiți ca, devenit religios la bătrânețe, Tolstoi n-a mai scris nici o capodopera. B.N: Sunt persoane practice pe care le invidiez pentru că sunt interesate numai de real și realitate (acum și aici), nu sunt pândite de ispita transcendentului (au-delà) și nu sunt preocupate de misterul nașterii, al vieții și al morții. În special al morții... Dar și de negânditul gândit și grăit, inefabilul, misterul și miracolul. Sunt credincios, dar pândit și bântuit în fiecare zi
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
lui Andrițoiu: „Bătrâne prinț al nebuniei și-al crâșmei tale câteodată,/ Și-al nopților în coli grămadă punând cuvânt după cuvinte,/ Acum pe fața ta se lasă o umbră rece și ciudată/ Care-i cuvântul cel din urmă ce te pândea de dinainte.// O, Doamne, iartă-mi rugăciunea, dar un poet rămâne-n țară,/ Când va veni la Judecată, aici ori la Vașcău, oriunde,/ La mâna ta preasfântă pune-ți cuvântul lui ca o brățară/ Și dacă-ntrebi: — Păcă-tuit-ai? — Păcătuit! îți
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
AR PUTEA SĂ SE ASCUNDĂ CEVA CE NU ESTE PIATRĂ. UN COPIL CARE COLINDĂ SINGUR PRIN VĂI S-AR PUTEA SĂ NU SE MAI ÎNTOARCĂ, ORI, DACĂ SE ÎNTOARCE, S-AR PUTEA SĂ AIBĂ HUHURITĂ. ÎNTUNERICUL NE URĂȘTE. ÎN AFARA CASEI PÂNDESC MULTE PRIMEJDII. Din adâncul codrului, din inima pădurilor dese de brazi care înconjurau deplin satul, un vânt tăcut de întuneric bătea din zori până în asfințit. Chiar și în lunile de vară o umbră de vânt întunecat se prelingea din pădure
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în presimțirea înfiorată a unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de 15 ani, Ilie Constantin a simțit pe propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub semnul eseului poate fi privită ca un bilanț pe care autorul
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
rahat îl izbește necontenit ca să-l doboare”. Scrie Leys: „În afara domeniului care îi este propriu, democrația este sinonimă cu moartea: căci adevărul nu este democratic, nici inteligența, nici frumosul, nici iubirea - și nici grația divină”. Primejdia cea mai mare care pândește universitatea este utilitarismul. Universitatea nu e o școală profesională, ea nu produce tehnicieni, ci oameni de cultură, conform devizei lui Erasmus: homo fit, non nascitur. Nu te naști om, devii om. Universitatea nu trebuie să fie o fabrică de diplome
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
la ceasul de față. Adevărul este, în opinia subsemnatului, că șaizeciștii îmbrățișați inițial s-au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
și arzându-i apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele ridicate/ în fața ochilor, printre care o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborând pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pândește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mâini.) ea a coborât în soare/ și în urechi purtând o flacără neguroasă.” Nu mi-aș fi amintit, poate, de
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]