1,838 matches
-
fluturilor catifelați atât de albastru în tine atât de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-au înflorit orhidee pe pântec îmi spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
chinuie să-și pună pe ea toate rochițele, ca și cum ar fi o ceapă. O iau pe CrisLi și ne ducem în dormitor. Își scoate rochița și rămîne în bikini. Ce sîni micuți are, ce șolduri șlefuite, ce arcuire grațioasă a pîntecului în jos, spre coapsele ei puternice, de femeie tînără, care ascund, ca într-o tainiță, acel sipet cu miracole al lumii, de unde izvorăsc viața și iubirea, visul și fericirea ... “O fată frumoasă e o închipuire ca fumul, de ale cărei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
morții, fără teamă și fără milă, în ovațiile plebei, care asta și voia, panem et cicensis, de parcă astăzi ar fi altfel, nu s-a schimbat nimic, patricienii se preumblă cu Mercedesurile, Mercedes cu contele de Monte Cristo, bietele puștoaice, cu pîntecele inocente înfiorate de iubirea aia oarbă și nemiloasă, care își află împlinirea într-un viol, cel mai adesea, regretat mai tîrziu, încă mai visează la vreun Făt-Frumos generos și tandru, dar realitatea, mama ei!, gemea Vascodagama urinînd parcă la nesfîrșit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
vă duceți și vă întoarceți și tot voi sînteți, nu ați pățit nimic, dreapta n-a devenit stînga, acest miracol se întîmplă numai în fața oglinzii, dar, atenție! să nu vă soarbă în ea, așa cum firele de praf sînt aspirate de pîntecul lacom al aspiratorului ... Thomas tăcea ... Iată, a murmurat el, și parcă nu prea mai avea chef de viață, luneca doar purtat de valuri pe sub un pod de piatră, pe care a venit apa și l-a luat ... dar copiii, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NEMOTIVAT Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Dezmiardă-mi pofta de iubire, Soarbe-mi plăcerea crunt, înfierbântat.. Dezbracă-mi trupul de dorință, Sfâșie-mi urletul din pântec, neîncetat.. Adâncul meu te cere, te subjugă.. Iubește-mă sălbatic, vinovat... Suntem uniți, iar viața-i doar o fugă, Din care NOI lipsim, nemotivat... Culcă-ți doar tâmpla pe visele mele, Dorul meu mut nu te va tulbura, Îmi stărui
NEMOTIVAT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340351_a_341680]
-
înaintezi prin hățișul cuvintelor cu stele de mare, de cer,... pe umeri, pe brațe, pe tâmple, întorci strigătul în val de neliniști și în stamină de cântec,... nu vreau să murim în curcubeie de-amurg purtându-ne centura visării pe pântec! cuvintele-s false cochete-n baston cu farduri albastre și negre,... lăsându-și iubirile drept gaj pe peron și-n " buzunarul" poștașului orb strecurându - se ca o cârtiță printre copacii luminii. MUȘCÂND DIN ACEEAȘI ZI Peste poveste, în liniște, a
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
ești stea sau țiitoare, Eu cred că ți-ai lăsat Calea Lactee, Să dărui viață și să-mprăștii soare. Eu te iubesc pentru ce-nsemni, femeie; Nu că arăți întru un fel anume, Pentru menirea-ți ca o odisee: Să porți în pântec o întreagă lume. Eu te iubesc pentru ce faci, femeie; Ți-ascunzi durerea după legea firii, Lumina ta -scânteie cu scânteie - O-mparți și-alini durerea omenirii. Eu te iubesc pentru că ești, femeie; În lumea noastră tot mai antihristă De
EU TE IUBESC... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340481_a_341810]
-
viața de zi cu zi la serviciu, pe stradă... altele, când sunt invitate la operă, la teatru la seri dansante, etc dar cele mai autentice accesorii le poartă cu demnitate femeia de la țară nu doar aceea care a purtat în pântec mai mult de doi copii . păstrează pe burtă vergeturi și colăcei din perioade prenatale sâni lăsați nu spânzurați în push up nu-și poartă podoabele doar în sărbători ci întorcându-se din muncile câmpului știind să mânuiască sapa și-a
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]
-
e realizat cu elemente din vecinătatea realității trăite cu lectura, crosa fiind profesia care-l propulsează pe autor în timpuri mitice ori mai apropiate: „Dar vreau să știi că lipsa ta mă doare, / Ca la pescarul pus la chit în pântec, / Că am să pier prin marea de ninsoare / Cu somnul, ce alunecă-n descântec...”. Cu această carte, Costinel Popescu vrea să se exprime și reușește să fie în perimetrul paginii, el însuși. Are sentimentul că propria-i sensibilitate s-a
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
nfoua loua la ciupercile portocalele și familia de sunete de dincolo de tribord în începutul în începutul triunghiul și copacul călătorilor în începutul creierii mei pleacă pentru hiperbola caolina da navală în cutia să craniana dalibouli obok și tòmbo și tòmbo pântecul sau e o mare pușculița aici intervine toba majoră și cel care aplaudă deoarece sunt zigzaguri pe sufletul sau și multi de rrrrrrrrrrrrrr aici cititorul începe să țipe el începe să țipe începe să țipe apoi în țipat sunt flaute
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339616_a_340945]
-
în mod surprinzător: „Ea era părul de lângă fereastra lumii mele, / bătrân, aplecat spre răsărit, / devastat din când în când de copiii vecinului de Rai” (Portret, p.6). Înțelegem că procesul creației este deosebit de anevoios și presupune un „suspin de fiecare pântec / însămânțat pe muchia de lut / a rădăcinii”(p.6). În viziunea poetului, uneori, poezia este o armă spirituală de sacrificiu „ca o cruce strivită de lehuzia / Mariei, înainte de facere”(p.6), ca o rugăciune pentru cititori și chiar o formă
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
De pildă, poezia „Trăiesc” relevă în mod inedit și hazliu expresivitatea cu care poetul aleargă prin gramatica limbii române, valorificând semnele de ortografie și de punctuație: „Trăiesc în propria-mi viață, / pipăind povestea care sunt, / cu trei insomnii, / zăbovite în pântecul virgulei, / am cratima în sprânceană, / m-am născut între punct și virgulă / și n-am vreme să sughit / puncte, puncte...” (p.47). Fiecare vers poartă o încărcătură semnificativă, care dezleagă imaginația cititorilor... De o deosebită gingășie lirică este și poezia
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Doamne, fă-mă dor de frunză, / ca să mă reazim de gândul copacului / retras în ploaia din pleoape”(Rugăciune, p.21). Dorul de frunză, în comuniune cu dorul „de călcâi,/ să mângâi iarba” și „dorul de tine, să mă curb în pântecul pământului” înseamnă o reîntoarcere la rădăcini, la frumusețea spirituală a poporului, la viața adevărată, pentru a înțelege filozofia infinitului din noi... Cu precădere poet al inimii ardente, al timpului măsurat cu gândul și al spațiului privit cu ochii iubitei, poetul
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Fulgerul de pe umăr Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
lume mai puțin perfectă din punctul de vedere și de înțelegere omenesc. („Lumea cea perfectibilă”) • Profeții vorbesc despre visul luciferic al omului ajuns la culmile de aur ale evoluției intelectuale având „capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut.” O singură piatră „desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier și de lut și le-a sfărâmat...” Toate
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
lui - reduta, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Față pala, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau să nu clipesc. Mult prea repede colinda Dintr-
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i trupul, Fluturi negri, bezmetici, cu pântecul greu Se izbeau de zidurile albe ale bisericii Lăsând pete întunecate În neostenita capcană a mișcării Până când roata luminii a-nflorit Vitraliile de deasupra altarului Și am văzut pasărea cealaltă, de sânge Rătăcită în zbor Căutându-și ieșirea din fereastră
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Spaima pierderii sale Îmblânzește tânguirile gândului Adoarme amăgirea visărilor Și stinge urma focurilor de artificii. SETE Dacă ai fi o picătură de apă Și ai cădea de pe ram asemenea unei frunze O sete nemărginită m-ar purta după tine Până în pântecul altei lumi. TRĂDARE Descopăr o trădare Crescând din neputința mea Ca un cuțit blestemat Tăindu-și singur venele In amăgire nu-i scăpare Cum nu izvorăște apa bună de băut În fântâni părăsite Fiecare zi macină câte puțină iertare Până la
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor așezată pe un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol Măiastra templuind infinitul coloanei legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața mă zidea Referință Bibliografică: brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
am născut, am cunoscut ce înseamnă seceta, când vipia ofilea tot ceea ce era verde iar oamenii își ridicau smeriți, privirea spre Cer, cerându-i îndurare lui Dumnezeu. Ruga fiecăruia se ridica în spirale miraculoase spre Înalt, coborând corola norilor pe pântecul încins, de secetă, al câmpiei. În asemenea zile apăreau paparudele. Pesemne că Dumnezeu asculta ruga oamenilor, privind, cu duioșie și înțelegere, la dansul paparudelor-fecioare. S-a stârnit furtuna! Cerul e acoperit de nori plumburii, nori negri, ce dau impresia unei
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
După cântece de-Ajun am ajuns la Sfânt Crăciun. S-a dus vremea de postit Căci Mesia a sosit. INTEPRET 4 : Te-ai născut o, Sfânt Pruncuț într-o iesle, nu-n pătuț. Te-ai născut în ieslișoară Doamne-n pântec de Fecioară. pe când Steaua s-a oprit și pe bolt-a poposit, chiar deaasupra unui sat străbătut în lung și-n lat de firavi și blânzi păstori deșteptați din noapte-n zori, de suave voci cerești și colinde îngerești. Care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
e ca/ securea ce-și croiește-n somn cărarea ... Dați slavă sevei limbii ce vă naște,/ oracolele mint de bună seamă,/ fără de lacrimi cronicarii zac,/ sub tirania bozilor dau vamă ... / Paftaua cade, tropicul suspină,/ orientalul prinț e-n desfrânare,/ în pântecul pământului e frig:/ Evanghelia Poeziei nu moare!” În Calea sa, Poetul trăiește toate stările Cuvântului pentru că el reprezintă esența creației. CARTEA a II-a ‒ Prezentul trecut: am fost! stă sub semnul interogației: „Am fost ori sunt, cine mai știe oare
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cu căldare, În jurul tău, fierbinte Iubire-a presărat, Ca din sămânța-ți vie, Căci asta I-a fost vrerea, Cum naște pâine norul Din spic de el udat, Ți-a dat spre bucurie La fel, să porți durerea Izvorului din pântec De viață nesecat; Tu Evă, Mărioară, Sau orișicare ești, O stea-n Calea Lactee Sau floare pe răzor, Ca-n prima primăvară În veci să ne trăiești, Fecioară, tu femeie, Tu mama tuturor! *** George PETROVAI: PREA MULTĂ FRUMUSEȚE-I SUFERINȚA Rugatu
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
Neamului este al meu! CONTELE DRACULA: (aspru) Palatul Neamului este proprietatea poporului român! IMPERATORUL:(cu brațul îndreptat înainte) Puneți mâna pe el! Câțiva bodyguarzi se aruncă asupra contelui, dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă și le sfârtecă pântecele. Sângele țâșnește împroșcându-i pe cei din jur. CONTELE DRACULA:(cu vocea tunătoare) România este regatul meu și după moartea mea! Veți cunoaște Furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! IMPERATORUL :(poruncitor) Să vină gărzile!... Arestați-i! CONTELE DRACULA
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]