8,628 matches
-
modeste. 5. PROFILE LONGITUDINALE DE VĂI. Profilul longitudinal se adaptează spontan la schimbările factorilor de control, într-un timp apropiat intervalului ciclic natural, rezultatul fiind, în final, forma optimă, în cazul că reia consumul de energie pentru tranzitul de a păși sedimente. Pe baza experimentelor de laborator, A. Gilbert (1877) a formulat o primă observație asupra genezei formei profilului, și anume: profilul longitudinal este invers proporțional cu debitul lichid. Astăzi se știe că o serie întreagă de factori ca: panta, alcătuirea
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
unei vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată la telefon și l-a întrebat unde se află, ca să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici, înțelepți se trăgea? La început, prea copil fiind, a ignorat chemarea aceasta. Degeaba ar fi luat-o în considerare oricum îi era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de-a binelea. Trebuia să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la lupii tineri că se trece dincolo, și să iasă undeva departe, pe celălalt mal. Avea nevoie de lumina și de căldura soarelui. Nu mai amînă: păși hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact pe dedesubtul șuvoiului nestăvilit, pe o potecă îngustă. Urletul apei în cădere depășea orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota. Pășise cu stîngul. Unui lup matur nu i s-ar întîmpla niciodată să fie urmărit și să nu știe. Nu avea nici o scuză. Și realiză, într-o clipă, că misiunea la care s-a angajat nu va fi ușoară; că soarta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își spuse, amintindu-și promisiunea făcută, și păși mai apăsat, hotărît să-și ducă grabnic misiunea la bun sfîrșit. Privi în jur. Locurile îi erau cu desăvîrșire necunoscute. Îl înconjurau copaci deosebiți de cei pe care-i cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria. Nu crezuse că va fi chiar el cel care să conducă lupii în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca totdeauna - domnul avocat Lepădatu, parcă încredințat că nu poate avea o mai bună
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se aude bine gâfâitul Unchiului. Însă cine mai are acum timp pentru el? Pușca strânsă în mâini este totul, nu avem ochi și urechi decât pentru pâlcul de cătină din față. Nu știu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bloc de cum puseseră muncitorii pușcăriași ultimul strat de smoală pe acoperiș. De-aia tanti Vetuța știa sigur care când s-a mutat, de ce, cu cine, cine de cine a divorțat, cine intră, la cine se duce, ora exactă când a pășit în bloc, când a ieșit, ce număr purta la pantofi. Un ierbar de întâmplări nefolositoare. Pe băncuță, croșetând căciulițe cu moț și cu șnur de legat sub bărbiță, dădea informații despre veniturile fiecărui vecin, profesie, câți copii, program, tot tacâmul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri pri vindu-i cu invidie. Nu numai că aveau un rost, dar păreau unul și același corp, imens, miriapodic, care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
același punct: plecarea lui. „- Care a fost motivul care te-a determinat să pleci? Și de ce nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în satul de la marginea pădurii. Și cum ar fi putut să-și dea seama când nici măcar nu fusese atentă la sigla acesteia? Dar și de această dată trecu fără să acorde atenție acestui aspect. Intrând în magazin avu senzația că pășește în cabinetul medicului care urma să-i dea rezultatul unor analize importante. Îi era frică de ce ar putea descoperi, de ce ar afla, dar curiozitatea și dorința de a ști erau mult mai mari. Împinse ușa mare de sticlă care se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Coborî în apropierea magazinului în care intenționa să-și lase stilul sobru, asemeni blocurilor care nu-i făcuseră o impresie prea bună, schimbându-l cu unul vesel, colorat, așa cum avea de gând să-și facă viitorul începând din acel moment. Pășea grăbită spre ușile magazinului, căci pierduse mult timp făcând acea plimbare neprogramată la periferia orașului. Nu găsi nimic pe gustul ei în magazinul în care era foarte sigură că va găsi și mai pierdu câteva ore colindând și prin alte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu întârziase să apară. Un semnal de alarmă însă se declanșă în mintea ei defectă: „- Nu e suficient! Nu e suficient! Pășește în interior, acolo ai cea mai mare nevoie de schimbare!” Bineînțeles că nu era suficient, trebuia să caute un specialist care se pricepea mult mai bine la finisarea noii tunsori. Oare ar fi trebuit să consulte și un specialist pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care-l demascau, detalii care erau adesea trecute cu vederea de alții, nu și de ea. Dar detaliile din povestea ei duceau spre uși închise. Labirintul, cu cărările lui nesfârșite, cu drumuri închise, cu șanse și eșecuri. De ce acceptase să pășească în el? Ce o atrăsese în acest hățiș întunecat al întrebărilor fără răspuns, cu presupuneri absurde și răspunsuri proprii debusolate. Se însera. Soarele pătrundea în cameră prin fereastra deschisă cu ultimele sale raze roșiatice, blânde. Nu mai era o minge
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul unui uragan asupra ei. Își impuse să-l alunge de fiecare dată când îndrăznea să pășească pragul gândurilor ei, în încercarea de a scoate la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos ar fi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
muzica, intră balerinii, care dansează perechi; în mijloc dansează Emma și Mefisto, doar un minut, apoi balerinii ies, muzica se oprește). EMMA (cade în fotoliu): Uf! Am obosit! Cred că am dansat ore în șir! Dar știi să dansezi bine? Pășești foarte ușor. MEFISTO: Păi, înțelegi... din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc ceaiul. MEFISTO: Dar e fierbinte! Abia acum un minut l-ai turnat! EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Îl salveze ori să Îl neno rocească. , i-ar fi spus taicăsău, Alexandru. Se temea Însă, Începuseră să se certe, dar nu pe considerente freu diene, cum am putea crede; cuvintele Îi deschiseseră lui Vasile o ușă pe care putea păși În gol fără să cadă, și astfel un curaj cu totul nou i se Înfierbânta În făptură, necu nos cut lui până atunci - dar și partidul tot de cuvinte se folosea ca să năucească un popor de mocofani, care, În mintea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
parcă doar Își imagina viața de adolescent care Îi fusese hărăzită În cea mai bună dintre lumile posibile, pe care fusese pre des tinat să o făurească tovarășul Nicolae Ceaușescu. Afară ploua. Și-a ridicat gulerul de la haină și a pășit ezitând În prima baltă care i-a ieșit În cale, apoi În următoarea, până când cineva l-a Înhățat cu putere de braț, iar el s-a gândit că banditul ăla de chelner a ieșit după el și s-a Întors
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
există, Vasile, iată dovada... Nu a avut timp să se gândească nici la cine a Întins mâna salvatoare, nici la durerea fierbinte care Îi cuprinsese glezna, căci se lovise amarnic de fierul balustradei, nici că Își pierduse un pantof, care pășea pe fundul apei acum, În locul lui. Cineva Îl ținea atârnat deasupra râului de câteva secunde bune, iar el horcăia, strangulat de cămașa din bumbac gros, saliva i se scurgea pe bărbie, Își mușcase limba, care i se umflase, aerul puturos
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
artă pe care o inspira trupul, Înfățișarea acestui om, pe de altă parte scârba, indignarea, stârnite de opțiunile, de comportamentul lui față de oameni. Exact ca Într-o prietenie cu sugestii Îndrăgostite, cum se Întâmpla demult În Antichitate, o prietenie care pășise dincolo de linia roșie a respectului... — De ce ai venit? l-a Întrebat totuși cu reproș. — În primul rând ca să Îmi cer scuze pentru gestul meu laș. Am auzit că ai fost cât pe ce să... — Să ce, Cristiane? Și de unde ai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
contro lează mișcările, cum Își conduce pașii cu discreție, ai fi zis că nu ține sub nici o formă să i se simtă prezența. Vasile și-a dat seama că Siboiu merge prea dus pe gânduri ca să fie atent pe unde pășește ori la ce s-ar putea Întâmpla În jurul lui. În dreptul scuarului s-a oprit și s-a uitat la stele, apoi, văzând că nu e nimeni, a vrut să se așeze pe o bancă. Numai că În momentul acela umbra
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]